continuare cu Jung

.

haaaa…. pupa’l’ar tata pe el de nene Jung!

am oprit momentan lectura lui Nietzsche, pentru a evita sa mi se dea munitie pe tema lumii lipsite de elementare doze de normalitate ori justete. pare sa nu fie o perioada buna pentru a primi sprijin / confirmari pe aceasta directie, intrucat nu s'a deschis sezonul de vanatoare la bipezi acefali. e perioada de inmultire la ei. ba chiar cred ca ar trebui cu atat mai mult acu' sa se dea liber! in fine...

asa ca l’am luat din nou pe nea’ Jung – arhetipurile inconstientului colectiv. data trecuta cred ca ma oprisem dupa vreo 40 de pagini – intrucat nu mai gasesc adnotari personale mai departe. cel mai probabil ca ma oprisem pentru a nu ma rupe prea mult de lumea stramta a celor multi. dar acum, fata de N, e mai bine. mai calm, mai Zen.

doar de azi dimineata am reinceput cartea si deja am gasit cateva paragrafe demne de numele lui.

(despre anima) “Sufletul este viul din om, ceea ce traieste din sine insusi si produce viata: de aceea Dumnezeu a suflat peste Adam, pentru ca el sa traiasca. Cu viclenie si amagire jucausa sufleteasca determina materia cea mai inerta si nedoritoare de viata sa traiasca. El convinge de lucruri incredibile pentru ca viata sa fie traita; el ii intinde tot felul de curse omului pentru a’l determina sa ajunga pe pamant si sa ramana acolo, cu scopul ca viata sa fie traita (asta, aceasta pacalire o fac chiar constient de vreo 8-9 ani, din cand in cand! dar nemaifiind viclenia in ecuatie poate d’aia nu functioneaza asa bine la mine), asa cum in Paradis Eva nu a putut sa nu’l convinga pe Adam de calitatile fructului oprit. Daca n’ar fi existat mobilitatea si sclipirile sufletului, omul ar fi stagnat din cauza pasiunii sale cele mai mari – inertia (daca am un subiect pe care il sustin constant, ca universal valabil, el este despre obisnuinta care guverneaza omul – adica aceasta inertie despre care si nenea J spune).”

“A fost nevoie de o indelungata prelucrare crestina pentru a arata ca binele nu este intotdeauna frumos iar frumosul in mod necesar bun. Paradoxul acestei perechi conceptuale nu a creat probleme nici primitivilor, nici omului Antichitatii.”

eh, desi nu prea sunt de acord cu a doua parte, cea legata de supozitiile despre oamenii "primitivi", totusi zic ca omul asta ar fi trebuit sa ma educe! sa’mi fi spus asta la 5, 6, 10-12 ani, nu acum.

fiindca eu am fost educat de cartile care sustineau contrariul. fat-frumos (capitanul fracasse) era frumos si bun, ileana cosanzeana (isabelle) cea buna era si frumoasa. si atat de adanc mi s’au infipt in aceasta forma inversata “perechile conceptuale” incat cu toata ratiunea mea care vede atat de limpede incongruenta cu lumea reala… pornirile mele nu si nu!

Cat despre focarele de cangrena ale lumii actuale, voila la J o abordare mai relaxata decat la N, fara sa piarda din realism. “Lumea desimbolizata a protestantilor a dezvoltat mai intai un sentimentalism nesanatos (revolutia valorilor de care zicea Vianu, haosul valorilor daca ne raportam la ziua de azi cand totul este subordonat emotiei subiective, anuland Justetea ca (dublu) principiu / valoare: si din perspectiva dreptatii si din perspectiva corectitudinii logice) iar apoi o ascutire a conflictului moral, care a dus in mod logic la “Dincolo de bine si de rau” a lui Nietzsche, si asta datorita faptului ca conflictul nu a mai putut fi suportat (idee sustinuta si de Eliade si – daca nu ma insel – Paler, desacralizarea lumii a debusolat omul modern, creand o avalansa de boli psihice). In centrele civilizate, aceasta stare se exprima prin crescanda nesiguranta a casatoriei. (…) Numita stare a condus, nu in ultimul rand datorita consecintelor sale patologice, la aparitia psihologiei moderne, care sub forma ei freudiana sustine ca baza tuturor tulburarilor este sexualitatea, punct de vedere care nu face decat sa accentueze conflictul existent. Cauza si efectul sunt interschimbate. Tulburarea sexuala nu este in nici un caz cauza neplacerilor nevrotice , ci, ca si acestea, unul din efectele patologiceale unei diminuate adaptari a constiintei care este confruntata cu o situatie si sarcina carora nu le poate face fata. Ea nu poate intelege schimbarile din lumea ei si nu stie ce atitudine sa adopte pentru a se readapta (intr’o singura fraza arata atat de elegant stupizenia abordarii freudiene si consecintele ei negative). ”

“Experienta mi’a aratat ca exista foarte multi oameni de o anumita inteligenta si cultura care inteleg usor si nemijlocit ideea de anima si relativa autonomie a acesteia, precum si fenomenul animus la femei. In schimb psihologii trebuie sa depaseasca dificultati mai mari tocmai pentru ca ei nu sunt constransi sa se confrunte cu stari de lucruri complexe, caracteristice psihologiei inconstientului (e dragut nenea J, e diplomat. eu as spune ca ei nu numai ca nu sunt constransi sa considere ca psihicul uman e complex, dar chiar il abordeaza simplist pentru ca orice mermeleac sa poata lua o diploma). Daca sunt in acelasi timp si medici, intelegerea le va fi ingreunata de gandirea somato-fiziologica, ce crede ca poate exprima procesele psihice prin concepte intelectuale, biologice sau fiziologice (despre conceptul luat din fizica newtoniana de biela-manivela aplicat aberant in psihologie a se cauta bruce lipton – where mind and matter meet. pe iutub sau la mine pe FTP). Insa psihologia nu este nici biologie, nici fiziologie, nici vreo alta stiinta, ci tocmai cunoastere despre suflet. (orgasmatic de corect moncher, orgasmatic!)” .

Atat pentru azi.

.