ultima suta de ani

 .

citesc in continuare amor intellectualis a lui i vianu. pe de o parte il invidiez. pe de alta il neg. invidia pentru conditiile avute, negarea pentru ideile eronate.

dar nu va mai fi timp pentru asa ceva.

pentru ca s’a scurs deja ultima suta de ani in care intelectul a mai insemnat ceva. anii 19xx. paradoxal, intelectul a supravietuit mai mult in regimurile comuniste – care au luptat fatis, opresiv, barbar contra lui – decat in regimurile liberale – care au luptat indirect, pompand in cei multi alte valori.

daca pana acum cateva sute de ani valorile pompate in cei multi erau din cartile sfinte, jocul s’a schimbat. cu ajutorul mass-media s’au pompat “om de succes”, “concurenta”, “cel mai”, “mai mult”, “profit”.

(daca observi ca tu consideri unele din aceste valori ca fiind valori reale, poti fi multumit(a), faci parte din cei multi. esti deja om de succes)

cei multi care acum cateva sute de ani strigau (inconstienti) pentru valori sacre acum striga la fel de inconstienti (spalati pe creier) pentru valori economice si ale burtii personale. asta e tot ce pot ei cuprinde din lume, din existenta.

pe de o parte e adevarat, ei inteleg mai mult din valorile astea decat din celelalte. pe de alta insa, este trecerea la starea de porcie - cum spunea eliade.

eliade sau un alt ganditor spunea ca da, ne nastem animale, dar tocmai asta este minunea de a fi om, ca tindem catre alta stare.

 lumea de azi raspunde cu "what about NO!" 

nietzsche avea dreptate cand descria vointa de putere, aceasta fiind un mecanism real. dar in sensul ca avea dreptate descriind ce se intampla in lume, nu in sensul solutiei, modelului de urmat pentru evolutia catre un om superior.

omul superior de acum o suta de ani era omul cult.

omul superior de acum este omul avut. si obligatoriu incult.

ne’am intors in epoca de piatra in numai cateva zeci de ani.

zilele trecute am discutat cu un amic. si la un moment dat imi spunea ca ii pare bine ca acei intelectuali remarcabili de la inceputul secolului nu mai exista astazi. pentru ca astazi ar fi fost ignorati de mass-media. singurele posturi care le’ar fi acordat spatiu ar fi fost cele gen OTV. si ar fi fost penibil. trist, penibil si penibili.

paradoxal intelectul este mai eficient decimat de ascultarea regulilor celor multi, in sistemul liberal, decat intr’un sistem comunist! ceea ce urmarea comunismul s’a realizat mai eficient in liberalism, tocmai prin urmarirea dezideratelor comunismului (nimicirea clasei intelectuale, puterea catre mase)!

postularea ca reguli superioare de convietuire a regulilor celor multi (ori cefe groase) a realizat fulgerator ceea ce epurarile si munca la canal doar au trimis temporar in underground.

o importanta mana criminala ce a dat cu piciorul o vad aici pe cea a lui adam smith, cand a postulat regularizarea preturilor prin piata libera. printr’o mana invizibila a nimanui (citat zeitgest). cererea si oferta creaza pretul mai mic, dar calitatea mai proasta. si creaza eficienta economica pe termen scurt in dauna celei pe termen lung. pur si simplu pentru ca agentul economic este acum tot toparlanul al carui orizont se afla inapoia cefei. scrutand orizontul in departare, el vede doar pana la urmatoarea masa. n’are nici cea mai mica urma de responsabilitate morala pentru lumea pe care o distruge (atat dpdv ecologic cat si dpdv social-uman).

 piese de sah pe o tabla de go.

sintagma asta am scos’o acum vreo 16 ani (la vreo 20 de ani), pe la 2 noaptea, intr’o emisiune radio, la vreo 39 de grade febra (emisiunea se numea intalnire de gradul III, tinuta de alin costache). dar in ciuda conditiilor de producere, este adevarata. intelectualii au devenit piese de sah pe o tabla de go. cei care dau sens lumii au fost pusi intr’o lume fara reguli, unde multimea - cantitatea creaza forta.

cei ce ce ar fi fost potentiale varfuri ale generatiilor de la noi care au crescut cu norme intelectuale au acum sansa de a fi oamenii cei mai penibili. oricum, sunt cei mai inutili. piese de sah pe o tabla de go. fiindca rostul lor era in valoarea individuala. lumea de azi o ignora si creaza reguli de a evita necesitatea ei, sau de a o izola daca nu poate fi eliminata (de exemplu cercetatorii sunt tinuti anonimi in laboratoare pentru ca este dorita evolutia tehnologica, dar valorizarea sociala se ofera vedetelor de fotbal, cercetatorii fiind tratati de catre societate ca paria). cel care isi foloseste intelectul este aruncat la marginea societatii.

tutea, noica, eminescu, eliade nu se mai produc pentru ca societatea nu le mai permite. sa existe sau sa fie cunoscuti.

iar cei multi spun ca asta este evolutie!

va rog, liberalizati eutanasierea, vreau sa cobor! 

 .