Vremuri

.

Probabil randurile care urmeaza vor fi cele mai nocive de pe acest blog.

Preponderent, generatia mea a crescut in Bucuresti sub o idee (evident, printre altele): “Ce ai in cap nu’ti poate lua nimeni”.

Avea aceasta idee, acest indemn subinteles, cateva substraturi. Comunistii aratasera cat de fragila este proprietatea materiala, aratasera deasemenea ca a fi demn de respect nu se obtine prin bani, si ca impaunarea cu titluri era o basica de sapun nefiind sustinuta de cunoastere. Iar pe de alta parte, era o forma de rezistenta impotriva regimului, rezistenta prin cultura. Ei (comunistii) doreau sa ne faca oameni de tip nou (spalati pe creier), asa ca noi ne impotriveam formandu'ne - pe cat puteam - ca oameni de cultura, cu orizonturi largi.

Asa am crescut noi.

Si am ajuns azi in alta lume.

In lumea in care demonstreaza ca daca nu ti se poate fura ceea ce ai in cap, cu siguranta poate fi demonetizat, ridiculizat, neantizat.

Lumea in care este o normalitate titlul obtinut fara competente, lumea in care daca ai ceva in cap esti nu demn de respect ci periculos pentru cei din jur, pentru ca le poti demasca incompetenta. Oricum daca o faci, o faci in fata altor incompetenti deci... e un act in fond inutil, dar pentru jocurile lor materialiste poate fi fatal daca se nimereste sa aiba altcineva interese personale in zona respectiva. Si daca nu perisculos neaparat, cel putin jenant, simtindu'se in prezenta ta obligati sa'si supravegheze vocabularul, gramatica, punandu'se singuri in pozitia de a se confrunta cu propriile lacune.

Lumea in care respectul se obtine prin animalitate, prin forta, prin bani. Lumea in care smenarii, tepuitorii sunt etichetati in conversatii din toate mediile ca fiind "oameni destepti"!

Am ajuns intr’o lume in care nu avem ce face, care nu ne place, si ca sa o schimbam ar trebui sa ne luptam cu puhoiul de spalati pe creier cu coca cola, protv, capatos (sau cum o fi numele lui), mtv, manele si asa mai departe.

Intrebarea crunta care apare imediat este: a fost un indemn gresit?

A pretui ceea ce ai in cap, a pretui cultura, a te cultiva este ceva gresit?

Cand ma uit in jur, asta mi se pare o intrebare naucitoare.

nota: cand am vorbit mai sus de a avea ceva in cap m’am referit la ceva profund, nu la prostioare din zona palpabilului, imediatului, concretului.

.