Postări
.
Imi este greu sa… cand
vad ca ideile mele sunt atat de departe de cei intre care traiesc. Fie ca topic
fie ca adancime. Fie ca grad de inteligibilitate. Adica in toate aspectele
vectorului: directie, sens si marime.
Mi’e greu sa vad ca lucrurile care ma fac pe mine sa tresar interior, care
ma fac sa ma intorc - fie si temporar - la o stare activa (de viata), pe cei
din jurul meu ii lasa reci, impasibili.
Chiar si atunci cand scriu cat de inteligibil pot, ajung sa vad ca cei din
jurul meu... Nu sunt nici macar atinsi de importanta subiectului, ca nu le este
limpede ceea ce am spus. Si de ce este atat de important ceea ce spun.
Este greu sa ajung inca, dupa atata timp, sa ma intalnesc in subiecte,
idei, pareri... Tot (doar) cu cei de dincolo de hartia cartii. La
distante mari fizice si temporale. Eliade, Hesse, Paler, Liiceanu, Nietzsche imi
sunt cei mai apropiati acum. Cu ei am discutii de o bere, de o iesire seara. Pe
hartie.
.
Ma gandesc ca poate si dintr-un sentiment de inferioritare ceilalti nu reactioneaza la cele spuse de tine :)
RăspundețiȘtergereUite, eu am o cunostiinta, doxa omul, cu care nu pot comunica dar l-as asculta la nesfarsit. Asta pt ca pur si simplu orice as spune mi se pare stupid iar cateodata vorbeste pana in profunzimea subiectului, pe care o pot eu percepe, fara sa mai pot adauga ceva. Zic si eu...
Multumesc.
RăspundețiȘtergereDar cred iti dai seama cum ii tiuie urechile de singurate.
Si nu numai in idei, dar si in ceea ce priveste apartenenta la un sociogrup (the Maslow stuff... - nevoia de a apartine unui grup)
O sa gasesti probabil grupul ala sau poate chiar persoana intr o zi...
RăspundețiȘtergeredin ce in ce mai putin probabil.
RăspundețiȘtergereuite, a mai trecut "inca un an"...
acum cateva saptamani am petrecut cateva ore discutand cu un tip care isi facea lucrarea de doctorat la pshihologie.
RăspundețiȘtergerema chemase sa il ajut cu material pentru echilibrarea emotionala.
dupa circa o ora si jumatate discutia a deviat din mirarile lui despre "de ce nu scrii o carte?", "de ce nu esti profesor?". a spus ca are destui profesori care sunt clar sub nivelul meu.
pe moment a fost magulitor.
dar apoi vorba lui Rebreanu din Adam si Eva "la sfarsit te trezesti singur in fata"...
am gasit insa saptamana trecuta o usa catre o dimensiune mai larga a uni cunoscut care trece spre postura de prieten. vedem ce'o iesi din asta.
multumesc pentru cuvintele bune.
Daca mi-as permite, te-as angaja pe post de insotitor. Ar fi interesant sa am cate un profil psihologic despre cei din jurul meu. Oricum, sa ne tii la curent cu noul prieten.. :)
RăspundețiȘtergeremi'am imaginat in timp o multime de joburi neobisnuite care sa se potriveasca cu capacitatile mele. pe asta de care spui am vazut'o mai degraba ca un consultant, fie pt hr, fie pt manageri, fie pentru negocieri.
RăspundețiȘtergereMa regasesc 99% in randurile tale. Doar ca eu stau de vorba cu Cioran, Schopenhauer, Goethe si Nietzsche :)
RăspundețiȘtergereLa inceput singuratatea e dificila, e greu de suportat, apoi te obisnuiesti. Devine o stare de fapt. Cea mai buna prietena. Pana intr-o zi cand devine de-a dreptul insuportabila, sfasietoare poate si datorita contrastului cu conditiile exterioare. In ultimii ani, mi se pare ca lumea a luat-o complet razna. Cum bine spui, intr-o alta postare, lumea se prabuseste.