Servilism si Prostie Institutionalizata

 .

Societatea romaneasca are clare dificultati de a iesi din mentalitatea servilismului supravietuitor, servilismului considerat invingator…, si din cercul recurent al prostiei institutionalizate.

Sunt voci care spun ca dupa ce vezi cum satul de langa tine este sters de pe fata pamantului cu katiuse… intelegi(!) ca rezistenta ta este futila. Si inclin sa cred ca au dreptate. Si vorbesc despre acea forma de intelegere care este completa, intreaga. Cuprinde ratiunea si o depaseste.

Asa am ajuns cenusa. „Cu tancurile rusesti in spate” cum spunea Noica.

Iar acum continuam sa stam la nivel de cenusa, cu mana capitalului occidental la robinetul nivelului nostru de trai.

Generatiile anterioare adoptau servilismul din frica anularii existentei. Generatiile de azi il adopta de frica anularii starii de bine.

Generatiile de ieri au insemnat 40 de ani. Cat timp vor insemna generatiile de azi?

Cei de azi nu inteleg ca servilismul folosit practicat ca regula de viata este mai nociv decat servilismul care a permis 40 de ani de intunecime, 40 de ani in care era foarte firesc ca un cunoscut sa dispara, iar familia sa nu aiba curaj sa intrebe de el la Militie, ci se duceau la cei pe care ii stiau cu contacte la Securitate, 40 de ani de umilire, foame, frig, tacere, prostie institutionalizata.

Servilismul de astazi este mai grav. Pentru ca astazi se renunta la demnitate pentru o vacanta la tropice, nu pentru umila supravietuire.

Servilismul si acceptarea prostiei institutionalizate au intrat in obisnuinta, se autogenereaza, ca un cancer.

Se vorbeste despre adamismul societatii romanesti, adica la noi fiecare generatie se reinventeaza, fiecare generatie este din nou prima, nu se cladeste una peste cealalta, nu se creaza acumulare.

Vad ceva mai plina o alta numire: Phoenix’ismul ei. O societate care se ridica suprinzator si care cade in flacari inapoi.

Societate care acum este din nou intr’un strat gros de cenusa, filmul Nunta Muta aratand un aspect al ultimei arderi, poate cel mai dureros, la nivelul vietii de zi cu zi a satului romanesc.

Schimband perspectiva, din experienta personala am vazut ca servilismul si prostia institutionalizata sunt la fel de prezente si la casele mai mari. Si anume afara, la cei care se presupunea ca au ramas drepti, verticali.

Si atunci? Singura speranta a mea este lipsa de evolutie liniara a societatii umane.

 .