..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

marți, 28 aprilie 2015

Cotidiene


.
Timp mult, lung de cand nu. De cand nu am mai scris.
Ieri vroiam de doua ori sa trag pe dreapta sa scriu. Ceva care merita. Din nou, am uitat. Ce anume.
Am descoperit in ultimul timp lucruri. Ce? Nu mai stiu.

Dar am chef de scris asa ca o iau la vale cu lucruri usurele.
De ceva timp – putin, scurt – sunt biker. D’ala cu motoare (doua) negre si cromate, cu barba stufoasa, cu pantaloni de piele, cu uitatura rea, urata, cu intalniri pe la evenimente si drumetii, cu brothers bikeri, cu lanturi and stuff. Din gasti de bikeri. Nu din multe, mai degraba dintr’una si jumatate dar aia una e tocmai Hells Angels. Cealalta e Red Evils din Timisoara cu care am niste certuri de la un motor cumparat de la ei. Am inceput sa le pun in cap lumea moto din Banat - care se aprinde usor cand afla ca de'ai lor au facut nefacute.




Primul lucru pe care l’am invatat ca biker fara sa mi’l spuna cineva a fost ca toti ne salutam intre noi. Indiferent de mobra pe care suntem. Ca suntem impartiti, grosso modo in vitezane (preponderent manelisti, cu siguranta mai iresponsabili) si choppere (obligatoriu rockeri).
Este un sentiment superb. Stim ca suntem diferiti si totusi ne salutam. Daca la drum lung cineva este pe margine estimam daca e cazul sa oprim sa dam o mana de ajutor, o scula pe care noi o avem si ei poate nu.

Alt lucru pe care l’am invatat. Distanta de franare este dureros de mare, mai ales comparata cu masinile, iar eu sunt sofer de multi ani, asa ca estimarile mele trebuiesc reajustate.

Surprinzator, foarte multi soferi ne fac loc. Mii de multumiri acestora.

Si oarecum relationat, ieri am descoperit o noua moda idioata in randul pustilor de liceu. De la Jean Monnet, sper sa fie doar aici. La trecerea de pietoni, cand masinile trec pe verde, ei stand deja la semafor pornesc brusc sa traverseze. Lent, mergand drept, fara sa se fereasca de masini, ba chiar incetinind usor cand o masina se apropie de ei. La primul individ am ramas perplex, am considerat ca are probleme psihice, si gasise un mod sa isi arate teribilismul in fata colegilor, dat fiind ca fizicul nu il ajuta mai deloc. Grasut, cu ochelari grosi. Insa cand dupa vreo zece secunde vad ca o pustoaica din grup face acelasi lucru am inteles ca e un fenomen, e un concurs de teribilism intre ei cu multa adrenalina implicata (dependenta de adrenalina in ziua de azi e un topic aparte). Ea nu mai avea nevoie sa compenseze cu ceva, era una din divele grupului, asa ca ceea ce facea ea era moda sau devenea moda pentru ceilalti.
M’am repezit la ea si am tras’o mai repede pe trotuar. As fi vrut sa fie tot un pusti sa’i pot fute doua palme. Fiindca idioata mai avea si chef de ratoiala, imi raspundea ironic.

E relationat cu partea de biker din doua motive. Unu, ca eram pe jos imbracat in costumatia de moto (lasasem unul din motoare la atelier) drept care aratam potential-fioros, doi… m’am gandit instantaneu ca daca in spatele unui sofer care e obligat sa franeze brusc la plecarea de pe loc este un motocicilist… acesta nu are nici o sansa. Iar idiotii astia de teribilisti provoaca pagube altora ei scapand nevatamati. Iar daca nu scapa nevatamati… soferul are de dat cu subsemnatul la greu pentru ca un adolescent idiot a pornit din senin pe trecere, pe rosu.

Firesc, ca de fiecare data cand pui la punct un idiot, altii i se coalizeaza. Din gasca ei n'au avut curaj, insa doi tigani au cautat cearta, unul din ei trecand pe langa mine s'a proptit umar in umar. Nu se astepta - fiind mai masiv decat mine - sa fie el cel care se trezeste propulsat in alta directie (nah, de unde sa stie ca eu kendo si ca la kendo te invata cum sa parasutezi cu umarul oameni mai mari decat tine). A dat sa protesteze - firesc, tot el - m'am intors si m'a pufnit rasul vazandu'i nedumerirea si nehotararea care isi facea loc in urma surprizei.  

Adiacent, zilele trecute am gasit o asemanare inter unii bikeri si tigani. Sunt oameni de nota zece daca esti de'al lor, sunt lepre daca esti strain. Si corolar: au o foarte scazuta capacitate de simtire a zonei sociale, zona sociala pe care sunt capabili sa o considere "a lor" are un diametru foarte mic.

Si’mi amintesc alta scena de ieri la care mai ales biker fiind, ma gandeam ca nu e asa mare tragedie daca ma duc sa’l pocnesc pe unu’. Pentru ca.
Pranz, restaurant, in apropiere o masa cu vreo 6-8 corporatisti, un director mare si catelusii care se gudurau. Unul dintre catelusi era in verva si tinea scena vorbind tare, auzindu’se pana la mine ca „in toata presa s’a auzit de Rominserv cand am semnat contractul ala”. Dupa cateva minute imi atrage iar atentia cand incepe sa toarne un supervisor ca juca sah! Asta mi’a readus in minte gustul dat de toata istoria mizeriilor provocate de slehtele de idioti care s’au coalizat impotriva mea pentru ca nu mi’am ascuns posibilitatile intelectualo-culturalo-rationale. Ca nu am ascuns ca sunt inteligent si pot. Iar ei, cateii-jigodii m’au muscat pe la spate, pe la colturi, ascunsi in anonimat. Fiindca le era frica de mine, reprezentam cel mai mare pericol al vietii lor: „tipul ala care poate arata ca nu stiu sa’mi fac treaba”. Ceilalti catelusi de la masa urmareau cu viu interes cum decurge „darea in vileag” a netrebnicului care isi permitea sa se afiseze cu placerea sahului. Iar jigodia evident incepuse misculatia cu „nu vreau sa dau nume…” dar evident oferind suficiente informatii pentru identificarea faptasului.
Am trecut in revista tipurile de abordare pe care le puteam avea ducandu’ma la masa lor (pentru a ii da o replica care sa il bage in origini intr’un mod elegant si inteligent) numai ca zambetul multumit de sine de pe fata lui a inceput sa faca loc ideii de a’l pocni – ca preludiu pentru cateva cuvinte ulterioare, care evident nu ar mai fi fost ascultate de nimeni.
Am vrut sa vad apoi reactia directorului. Tipul spre vreo 60 de ani parea inteligent, echilibrat. Si vag interesat de cine e persoana respectiva. Insa am ramas cu senzatia ca din motive contrare celor dorite de javra, ca doreste sa stie cine este tipul inteligent din departamentul respectiv, de care ii e frica astuia. Asa ca trag un amin sperand ca tanti karma ii va da o palma amuzanta javrei si merg mai departe.
Dar nu foarte departe pentru ca acum ma gandesc ca eu n’am avut norocul asta, sa am javre atat de proaste. Javrele mele au scornit minciuni in fata altora, nu au spus intr’un mod atat de limpede ca diferenta de inteligenta este motivul pentru care imi vor capul. Cu una din ele chiar m’am intalnit la un supermarket acum vreo luna. Si din nou m’am intrebat cat de mult merita satisfactia de a’i sifona felinarul versus vizite pe la militie samd. Aproape ca dadea pe plus.

Da, biker violent moncher…

.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.