Istorie nemteasca

.

Si fuse inca o conferinta din seria Festivalului de Conferinte Humanitas Aqua Forte. 

Un istoric. Neamt. Despre noi. Romani. 
Aparent moda de a spune ceva nou si uimitor nu ocoleste istoria.  

Pentru ca iata - conferinta poate fi urmarita aici.

Acum.
Este societatea noastra (romana) "predispusa" la sistem autoritar? Firesc.
Are societatea noastra o istorie de crestere organica a sistemului democratic? Firesc ca nu!

Numai ca pe langa ideile de mai sus, complet banale (si din nefericire informatii noi pentru dl. Liiceanu), ne trezim cu o teorie creata prin scoatere din context (si geografic si temporal si cultural), care se sustine cu incapatanare o aberatie in ciuda unei serii de aspecte care - prin respectiva teorie - devin inexplicabile. Curat stiintific mon cher...!

Temporal in virtutea faptului ca "este analizata doar ultima suta de ani". Iar in aceasta paradigma Romania a s'a constituit luand teritoriu de la alte state. De la Ungaria si Rusia(!). 

Geografic (si) pentru ca da, este un istoric respectat cel care afirma teritoriul din vecinatatea Romaniei era teritoriu... rusesc.

Il putem informa ca de fapt si partea sudica a fost luata de la bulgari (exista si lucrare pe aceasta tema) - pentru a rezolva complet problema acestui stat creat din teritorii acaparate, din populatii supuse unui proces fortat de creare a unei identitati nationale.

Nu'i asa, nici nu merita discutata necesitatea unui psihanalist (de preferinta jungian nu freudian - mai rari, mai scumpi, mai ancorati in realitatea umanului) ca sa se inteleaga daca un istoric neamt ar putea proiecta asupra altor popoare sechelele propriului trecut. De la clarificarea obarsiei unui individ la miscari politico-sociale "de trista amintire".

Fara a atinge bogatia de sensuri a limbii germane... totusi cel putin la noi perioada comunista a creat, ca alte lagare, subtilitati de exprimare suficient de puternice astfel incat un filosof roman sa renunte a mai da interviu unui occidental in perioada comunista (si) pe motivul intelegerii ca nu poate fi intelegere. Si pentru ca sansa riscului pe care il reprezenta deschiderea usii pentru musafirul francez nu acoperea  potentialul beneficiu al interviului, transmiterea de intelesuri fine dintre un filosof roman cu domiciliu fortat si jurnalistul francez liber fiind aproape imposibila. Iata si "culturalul" - firesc incomplet. Acest paragraf este in corelatie cu mai multe puncte din discursul neamtului.

Tot in categoria fineturi prea fine in comunicarea est - vest introduc si intrebarile si cateva referiri ale gazdei, care pe de o parte noua (esticilor) ne erau suficiente pentru a auzi subintelesuri care contracarau puncte nevralgice ale teoriei prezentate. Insa gazda nu tinea cont - din aceasta perspectiva - ca vorbea cu un vestic, pentru care mesajul trebuie expus clar, fara echivoc, fara contorsiuni ale subintelesurilor. Uimitor cum diferente socio-culturale scapa intelectualitatii in asemnea hal.

Exista o poveste (de pe alt continent) despre niste bastinasi care au aflat ca nu mai au voie sa vaneze pe teritoriul pe care au vanat parintii si parintii parintilor lor. Pentru ca niste straini veniti de curand aveau hartii pe care scria ca pamantul le apartine. Cei care traiau de (cel putin) sute de ani nu aveau asa ceva.

Cumva similar istoricul "nostru" deplange constant vidul "lucrarilor stiintifice". Pentru ca "hartii" care sa afirme altceva exista dar probabil ca nu se incadreaza in rigoarea stiintifica dorita. Asta daca nu ne aflam in cazul - aparent plauzibil - in care exista doua tipuri de "simple descrieri": cele care concura cu teoria - bune de luat in seama, si cele care nu concura - evident de neluat in seama, decat poate pentru a demonstra ca exista un program, o intentie.

Am intalnit cu niste ani in urma in mediul academic modern un viciu serios. Pentru ca o lucrare sa fie publicata ea nu trebuie sa aiba o coerenta la nivel al logosului. Ea trebuie doar compusa conform normelor stiintifice!

Pe scurt, revenind, am aflat ca Glad, Gelu, Menumorut nu exista (dpdv al nici unei cursivitati - chiar daca au existat sunt irelevanti), ca avem de a face cu o tara-compozit la fel ca Cehoslovacia, Iugoslavia, ca sute de ani de cotropire - de la popoarele migratoare la imperiile recente (turc si rus) - nu pot fi luate in calcul cand se intreaba istoricii cum s'a putut accepta "cu atata usurinta"(!) pierdere de populatie si teritoriu, sau cand ne intrebam cum de intelectualii au fost atat de "adaptabili".

Am aflat ca daca institutiile statului pot fi corelate ca functionalitate, desi isi schimba si numele si componenta membrilor... se numeste ca sunt continue si cel mai probabil ele sunt papusarul care a regizat crearea unui stat din teritorii ocupate.

Am aflat ca evreii si sasii care au fugit fericiti ca scapa din lagarul comunist (am cunoscut personal astfel de oameni, era un atu ca sa fii evreu ori sas si astfel sa emigrezi in perioada comunista) erau victimele importante ale comunismului, nu noi, cei care nu puteam fugi.

Am mai aflat ca acele imagini care mi'au marcat copilaria, in care am vazut cum militienii de la care asteptam ajutorul se intorc cu spatele cand tiganii il taie (l'au taiat pe burta) pe romanul care a avut curajul sa comenteze asupra faptului ca se baga in fata la coada la carne, la o coada la care noi stateam de cca 3 zile, cu randul, toata familia, in Piata Amzei (vis-a-vis de blocul "lui" Nichita Stanescu), ei bine... acest comportament al autoritatilor se numeste... "ultranationalism xenofob"! Iar aceasta este o simpla descriere, cel mai probabil de neluat in seama, desi am fost martor ocular. Si desigur, faptul ca nu reprezenta o exceptie in fondul ei ci doar in nivelul violentei din nou nu reprezinta interes pentru un istoric stiintific.

Am aflat ca in schimb modul in care au fost tratati iobagii in imperiul austriac se numeste... "favoritism"!! 

Am aflat ca biserica ar fi unul din actorii care au sustinut acest proiect inventat din nimic, desi (asa cum am aflat cu alta ocazie) statul roman de fapt s'a infiintat pe secularizarea averilor manastiresti (dar evident pentru ca asta s'a intamplat cu mai bine de 100 de ani in urma este foarte stiintific de a fi ignorat de autorul teoriei)!!

Asta da istorie. Mai vreau!

.

Pe marginea Sfarsitului Globalizarii

.

Asta seara, o conferinta publica la Ateneu. Invitat mr. Hans Klemm (ambasador USA). Titlu: Sfârșitul globalizării?

Din varii motive mi se pare interesant ca n’am fost piuit la intrare. Nici macar palpat. Surprinzator pentru vremile turburi pe care le traim.

(la voila: https://www.facebook.com/editura.humanitas/videos/1609807989104131/)

Pentru cei slabi de inima nu creez suspans, raspunsul vorbitorului la intrebarea din titlu fiind nu. 
 Si gasesc interesant ca diplomatii americani reusesc sa foloseasca citate chiar ale lui Trump pentru sustinerea acestui raspuns. Sunt convins ca au o meserie grea those days.

Altceva surprinzator a fost sa vad o abordare a globalizarii prezentata mostly din perspectiva USA si Romania.

Cum se vede globalizarea de acolo de sus?!

Ah, este o fairy tale! Sunt curios daca in bula acestor oameni pot penetra imaginile palpabilului.

Pentru ca tot ce par ei a vedea este un big picture in care se iese pe plus.

Pentru ca desi plusul semnificativ este la ei (voi explica ulterior), totusi ne creste GDP’ul si noua.

Pentru ca desi exista rataciri – vezi toate cazurile de indepartare fie a societatii, fie a guvernelor de la idealurile globalizarii – ei bine, aceste rataciri sunt tratate very dismissive. Intrevad acel tip de denial in care nu se vorbeste de cele rele iar despre cele bune nu se mai tace.

Cele bune fiind GDP’ul si comertul. Au (sau are vorbitorul) o credinta atat de profunda cum ca economicul satisface complet fiinta umana, si ca lucrurile se vor rezolva de la sine pe masura ce nivelul economic - satisfactia economica va creste pentru individul din popoarele momentan defavorizate. 

Chiar si daca lucrurile ar sta asa, cum va ajunge insa ca sa creasca economicul pentru individul de rand din aceste tari? Mister total. Si este pacat ca ramane un mister intrucat aceasta ar fi o problema fundamentala astazi. Vedem la ei o radiografie maladiva a wealth distribution care ne sperie si pentru care nu ni se ofera un calmant. 

Se pare ca atata timp cat GDP'ul si comertul sunt bune totul e bine.

Intrebat fiind despre conexiunile culturale, lucru de un mare bun simt, intrucat conexiunea reala pentru noi este in cultura, in topicuri culturale comune... ne vorbeste despre activitatile culturale lucrative petrecute in proiecte culturale comune, in activitati, in interactivitati. Nu da senzatia de patrundere a posibilitatii existentei unei identitati culturale sociale, din care sa decurga diferente conceptuale, diferente de paradigma, diferente de comportament, diferente in functionarea mecanismelor sociale. In mod clar nu accepta initierea unei discutii despre ciocniri dintre identitati culturale generate de globalizare. Despre frica pierderii unei parti importante a sinelui prin pierderea identitatii culturale a natiunii din care faci parte. De altfel, ca american, este firesc sa i se para nefiresti aceste zbateri. Insa ca diplomat ma asteptam sa ajunga la aceste intelegeri pentru ca in mintea mea a fi diplomat inseamna a cunoaste mecanismele sociale ale celuilalt. Acum (abia) incep a banui ca daca esti diplomat al unei superputeri iti poti alege ce anume vrei sa cunosti din cultura, din cutumele celuilalt. Te intereseaza doar economicul si militarul, doar cu atat te incarci...

Per total mesajul perceput este ca USA accepta in globalizare partenerii care joaca corect, dupa reguli(le lor) – cuvintele scrise italic ii apartin, au fost afirmate repetat. Dupa regulile lor insemnand democratie si piata libera. Dar daca regulile lor nu’ti sunt proprii, nu functioneaza pentru (sau in) societatea ta? Intrebare atat a mea dar mai ales a interlocutoarei, intrucat astfel a capatat raspuns. Ti se permite. Daca esti o superputere. Exemplul oferit – China.

Dupa cum spuneam mai devreme, sunt curios daca in bula celor pe care i’am vazut in seara aceasta la Ateneu pot patrunde imaginile palpabilului.

Pentru ca alt raspuns la intrebarea de adineauri am eu, de la tatal vitreg, inginer la un moment dat pe un santier Shell, in Nigeria. Pe scurt, intrucat la un moment dat triburile locale au intrat in conflict (cu arcuri si sageti – parol!) mana de lucru indigena a disparut brusc, activitatea a stagnat, shareholderii riscau scaderea profitului, cineva a discutat cu guvernul nigerian, iar minim 200 (memoria refuza acum sa imi ofere cifra corecta, aceasta este cifra minima) de puscariasi nigerieni au fost inarmati cu arme americane si parasutati in zona. Expatilor li s’a spus ca timp de 3 zile daca ies din santier o fac pe raspunderea proprie. De regula un razboi dintre triburi se oprea dupa 2-3 victime. Puscariasii au injumatatit populatia. Apoi restul populatiei a venit inspaimantata si cuminte la munca. Shareholderii ori cei care raportau catre acestia au respirat usurati.

Sunt convins ca aceasta povestioara va fi incredibila. Ar fi si pentru mine daca as citi’o pe un blog necunoscut. Dar mie mi’a povestit’o cel cu care am crescut in casa. Nu am la dispozitie luxul de a o considera ireala si de a pastra astfel o imagine a lumii mai frumoasa, mai datatoare de speranta pentru umanitate, pentru ziua de maine.

Spuneam ca mai tarziu voi explica ce a vrut sa spuna autorul cu “plusul semnificativ este la ei”. Cel putin in industria IT am ajuns la urmatoarea descoperire. Cu fiecare tara cu care te muti mai la vest primesti (mult) mai multi bani si ti se cere competenta tehnica mai putina. 

 S’a vorbit in seara aceasta de cateva ori de protectionism. Eu asa am vazut protectionismul vestului, al corporatiilor americane. Si atunci... dilema ramane, cum pot avea incredere in viitorul luminos promis de globalizare, din moment ce globalizarea o fac corporatiile atotputernice iar comportamentul lor este unul pentru care la aceasta ora nici nu gasesc cuvinte suficient de decente dar suficient de expresive?!

Si sunt aceste doua aspecte istorii relevante?! Ba bine ca nu, in lumea palpabila este un suvoi de asemenea istorii unde religia profitului calca in picioare principii umane si rade de orice prententii de umanitate. Suvoi ce nu vine din retelele de socializare, din fake news ci daca deschizi ochii il vezi in realitatea ce te inconjoara (il voi povesti probabil in randurile pe marginea conferintei splendorilor Europei).

Se vorbea insa (si) despre protectionismul valorilor – ale democratiei si ale pietei libere. In singurul subiect cu adevarat conectat la actualitate: interferenta masinariei de propaganda sovietice in retelele de socializare, fake news, influentarea alegerilor... Iar singurul subiect interesant acceptat la discutie a primit un raspuns in parte vag, in parte alarmant.

In parte vag pentru ca s’a spus ca inca se parcurge faza de analiza(!!). Man, you’re using Internet Explorer! – oui, techie joke.

In parte alarmant pentru ca prima – si singura solutie – mentionata a fost cea de regulations... astfel incat individul sa nu mai poata vorbi public in functie de contentul pe care il genereaza / preia... exista deja astfel de idei vehiculate (unele chiar aplicate) in administrarea platformelor de socializare. Regulations insa pentru noi se traduce extrem de repede prin cenzura. Cineva ar putea argumenta ca este o diferenta... dar in practica e aceeasi diferenta dintre comunism si comunism cu fata umana. Poti incerca sa il aplici pe al doilea dar vei ajunge la primul.

Iar daca americanii merg pe ideea de a se impotrivi masinariei de propaganda sovietice (cu zeci de ani experienta) prin cenzura (unde tot ceilalti detin balsoi experienta)... le doresc doar sa nu aiba o repetare – in alt plan – a coincidentei de acum 1-2 ani cand americanul declara pornirea razboiului informatic cu sirianul iar dupa cca o saptamana americanul avea la el acasa cazuta o parte vitala a infrastructurii internetului. (detaliile aici http://castleless.blogspot.ro/2016/10/americanul-deschide-razboi-informatic.html)

Pentru incheiere, ceva pozitiv. Ambasadorul ne’a povestit ca dinspre guvernul Ciolos i s’a cerut (de mai multe ori) sa schimbe narativul. Sa treaca de la topicurile coruptie si Devesel la economic. Felicitari persoanei care a avut aceasta idee. Excelenta!

Numai ca in aceasta seara, din nefericire, guvernul Ciolos este apus. Iar actualitatea(!) cerea imperativ redeschiderea vechilor topicuri. Pentru ca in aceste zile mai mult ca oricand, din pozitia de (inca) locuitor al acestei tari am mare nevoie sa stiu cum este privita de peste ocean destrabalarea coruptilor care impanzesc decizionalul si ce se intampla cu Deveselul cand acesti scelerati continua sa faca ochi dulci Estului.

Dar se vede treaba ca ambasadorul USA nu are capacitatea de a patrunde aceste planuri. 

 .

Corporatia, incultul, omul de succes

.

Acel moment cand esti obligat sa petreci o zi in deplasare cu un om de la vanzari.

Om cu un nivel economic maricel pentru Romania, cu state vechi de plata prin corporatii, mostly Oracle. 

Care incearca sa iti dovedeasca faptul ca e valoros, asa ca iti povesteste ceea ce considera el ca ar insemna atuurile sale.

...Ca a fost director la douazeci si ceva de ani. Cu masina, secretara... angajat pe pile. Morala povestii fiind ca atunci cand a cazut pila sa si el a fost retrogradat la palmas, zicea el – pe motive politice. Oricine il cunoaste stie ca motivele tineau de (in)competenta.

Individ mandru ca in adolescenta a imbratisat din start, in Slobozia, viata de golanie (cuvintele ii apartin). Cu tiganii. Si fiindca era baiat de bani gata care pierdea fara griji cateva sute de lei la un poker, tiganii il respectau si il protejau. Tiganii care si atunci si mai tarziu se ocupau cu proxenetism, spargeri, puscarie, mafie... si altele asemenea. Concluziile lui: a. bravo lor; b. trebuie sa iti intretii toate relatiile pe care le ai!

Individ care a ajuns "de bani gata" prin urmatoarea modalitate: un bunic pe vremea razboiului a ajutat niste evrei, dar nu din simtaminte de umanitate, dreptate... ci din interese directe, individuale. Totusi, dupa razboi, evreii (ajunsi ulterior la putere in Romania) il recompenseaza pe respectivul bunic prin punerea in functie de mahar in dulcele targ al Iesilor. Bunicul il pune in alta functie de mahar pe ginere in Slobozia, la combinatul chimic de acolo. Asa s'a instaurat si sustinut sistemul de canalii, bazat pe altceva decat competenta, morala... 

Individ care iti spune ca din acea lume promiscua a ajuns sa cunoasca indivizi din pozitii cheie din societatea noastra. Cu care se iesea la... baute. Pentru ca asta e ocupatia de baza in timpul liber a celor cocotati sus. Unde se mai intamplau nefacute musamalizate, pe care presa nu le’a mirosit niciodata.

Individ care conform biografiei extinse prezentate de el n’a citit o carte reala in viata lui. Singurele maculaturi pe care a pus mana au fost cele de taraba cu pretinse principii de vanzari, de marketing...

Individ care la fiecare intalnire cu clientul reuseste sa il scoata din pepeni – pe client. Iar eu – omul tehnic(!) – fiind cel care calmeaza situatia creata de omul de vanzari cu pretentii de om cunoscator in ale tehnicii a spus (iar) tampenii.

Acest om a dus’o bine la Oracle! Era in elementul lui acolo.

Un taran incult, de formare golan (conform propriei descrieri!).

Un individ care considera ca sunt nebuni cei care incearca sa ii corijeze social pe cei din jur. 

Atat de duplicitar incat dupa ce l’am sutuit pentru asemenea conceptie de taran a afirmat brusc contrariul, cum ca si el ii ia la rost pe cei care scuipa sau injura pe strada. Sigur, prietenii lui de’o viata – tiganii arata clar ca asta este comportamentul lui de baza.

Un individ care in curand va fi pus pe liber, intrucat incompetenta sa a reusit sa devanseze cantitatea si utilitatea relatiilor pe care le are, iar acum facandu’si planuri de viitor afirma cu tarie ca “in mod clar, numai la corporatii”.

Corporatia este closca ce protejeaza sub aripa sa taranii inculti, incompetenti, imorali, a golanilor care isi pun o pojghita (falsa, superficiala) de civilizatie. 

Pentru ca in corporatie este o politica de personal clara de a folosi “tools” adica indivizi fara background cultural, care nu detin nici oprelisti morale nici rationale in a face orice li se cere in numele banului.

Acestia sunt indivizii pe care societatea ii ridica, ii promoveaza, ii recompenseaza.
“Viitorul suna bine”.

.

Efectul paradigmei homo hominis lupus

.

Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii

De n-ar muri în locul lor nebunii.
(NEBUNUL, de Demostene Andronescu)

Intr’o societate in care membrii sai sunt convinsi ca prioritar in viata este interesul personal, burta proprie, pentru ca nimeni altcineva nu va avea grija de ei daca nu o fac ei insisi, guvernarea devine imposibil de corijat, cand aceasta o ia razna.

Pentru ca o corijare a guvernarii presupune o punere on hold a intereselor imediate personale, o prioritizare a intereselor viitoare, a intereselor comune.

Nici o schimbare nu se produce atata vreme cat un procent prea mare al populatiei nu este dispus sa isi riste caldura economica de moment, sa faca o pauza in interesele economice cotidiene si sa redirectioneze investitia timpului si a energiei in actiuni de corijare a guvernarii.

Iar o populatie in care membrii sai sunt convinsi ca prioritar este economicul, prioritar este interesul personal, burta proprie (bunastarea individuala)... nu va genera o actiune suficient de puternica pentru a indrepta derapajele guvernantilor.

.

Ateneul si plata Cash

 .

In lumea moderna din ce in ce mai mult platile cash sunt asociate cu matrapazlacurile. Cu cash cumpara cel ce se fereste a lasa o urma a platilor. Cu cash plateste cel ce a obtinut bani negri, pentru ca banii “albi” se dau - astazi - pe card.

Ateneul Roman este locul unde se desfasoara evenimente fastuoase. Este un loc al elitei.

Cand te duci sa cumperi un bilet de la Ateneu, singura modalitate acceptata(!) este cea a platii... cash!

Au chiar si tidula pusa’n geam (printre o gramada altele – o gramada urata, “comunista”, contopista, birocrata, acea gramada de diferite hartii cu diferite marimi care la ghiseul birocrat te anunta ca trebuie sa fii bine informat inainte de a “deranja” majestatea sa, functionarul public). Achizitie online?! Sa nu intindem coarda, vorbim – totusi – de o institutie a statului!

Astfel, Ateneul, locul elitelor fastuoase este locul unde nu numai ca impune exclusiv plati suspecte (in lumea moderna), dar se observa ca a sa clientela... nu este deranjata de acest lucru, nu a cerut o chimbare in acest sens. Am senzatia ca este necesara o intarire a observatiei: clientela - elita fastuoasa - nu este deranjata de plata exclusiv cash...

Atfel, cum este experienta cumpararii de bilete pentru omul obisnuit caruia nu’i trecea prin cap ca in an 2018, la Ateneul Roman va trebui sa plateasca cash, avand in vedere programul casieriei care se inchide la ora 19 pe cand el – omul comun – iese de la “job” la ora 18, intr’un oras cu circulatia cvasiparalizata?!

Cel putin in cazul meu a fost asa: norocos(!) ca am conexiune directa cu metroul, cobor la Piata Romana, ajung la casa de bilete a Ateneului la 7 fara douazeci. Aflu minunea cu plata cash, o iau la trap catre primul bancomat cunoscut: inapoi la Piata Romana (exista sansa de a gasi bancomat mai aproape dar riscul de a pierde prea mult timp cautandu’l este prea mare). De la Romana inapoi la Ateneu. Reusesc sa ajung, transpirat, la fara 5. Casierita este mirata ca m’am intors si ca in continuare vreau respectivele abonamente. Victorios, in sensul victoriei care iti lasa un gust amar, ma indrept – din nou – spre... Piata Romana, pentru restul drumetiilor pe care birocratia institutiilor de aici ti le cere, ca plata a faptului ca refuzi a fi o oaie inconstienta, obedienta, ca plata a faptului ca nu te multumesti cu job, casa, bere, televizor – si restul activitatilor “la moda”, ale celor multi.

 .