Viata si dreptatea

    As fi vrut sa gasesc un titlu care sa sune mai putin pompos, insa well... nu e destula inspiratie, momentan ramane acesta.

    Probabil cea mai proasta veste pe care o tot primim des ar fi - viata e nedreapta.
    E o veste atat de nedorita incat se creaza o varietate de reactii, de la simplu la complex avand asa: primo - denial, capul in nisip; secundo - tratarea micilor intamplari contrare ca fiind exceptii care anuleaza regula, exceptii care ar avea o greutate mai mare invingand majoritatea cazurilor (contrare); tertio - crearea unui sistem de convingeri care ofera o cheie pentru iesirea din ciclul nedreptatii (ex.: "the secret"); iar in cele din urma quatro - paradigma ca exista un alt nivel de existenta care rastoarna / face justa injustetea din acest plan al fiintarii (ex.: crestinismul).

    Iar cei care se feresc de nedreptati fiind la randul lor nedrepti cu cei din jur, generand nedreptate isi construiesc convingerea ca iata, functioneaza (bine). Si lupta pentru mentinerea acestui status quo. Si multi din ei se amagesc, se ascund dupa deget, spunandu'si daca eu reusesc este pentru ca sunt o persoana valoroasa. Omitand ca de fapt ei reusesc (in viata) pentru ca au intrat in fluxul nedreptatii, fiind astfel favorizati de curentul general pe care il urmeaza, si pe care il ingroasa.

    (Si) in crestinism apare puternic conceptia ca "totul este asa cum trebuie sa fie". (Conceptie intalnita si la taranul roman prin anticul "asa a fost sa fie".) Crestinul daca o duce bine este pentru ca (evident) a avut un comportament merituos, corect.     Daca nu o duce bine - desi a avut acelasi comportament merituos - este pentru ca este incercat si trebuie asemeni lui Iov sa isi pastreze calea in ciuda nedreptatii in care traieste.
    Deci a reusi in viata nu are legatura cu calitatea personala.
    Dar pentru a stimula cultivarea si manifestarea de calitati personale se considera existenta unui plan superior, unde acestea vor fi recompensate - dupa viata. Pentru ca in timpul vietii cele doua (reusita si calitatile personale - atat de necesare pentru functionarea unei societati in coordonate umane) sunt atat de evident neconectate incat indivizii rapid ar gasi ca go with the flow este de fapt solutia, iar the flow este un tipar comportamental incongruent cu pastrarea unui mediu (environment) uman in societate.
    Ceea ce s'a si intamplat odata cu reducerea influentei religiei in societatile occidentale, fiind evidenta surclasarea valorilor umane de catre cele economice, primele fiind foarte prezente insa numai la modul declarativ (pentru cei in pozitii de forta / de decizie). Pentru ca ei stiu ca daca incearca sa aplice real acele valori umane isi pierd rapid forta sociala - deoarece atunci cand inoti impotriva curentului nu mai ai aceeasi putere cum o au cei care calaresc valul.
    Si pentru ca randurile de mai sus par a fi o forma de omagiu la adresa vietii religioase este vital sa spun ca unul din motivele textului a fost chiar duplicitatea celor care se ocupa cu viata religioasa, ei intrand in categoria celor care o duc bine si lupta pentru pastrarea acestui status quo. Sunt de parere ca religiile au in esenta o serie de reguli care imping catre o societate umana, insa de cum se atinge omul de ele acesta dovedeste o puternica predispunere in a gasi metode pentru a profita (in interes personal) desprinzandu'se rapid de spiritul legii, folosind (toxic) litera ei.

    Ar trebui sa fie aici o incheiere dar pe de o parte - din nou - inspiratia nu ajuta, iar pe de alta, s'a cam spus ce era de spus.