Inteligenta vs Democratie

.

 Si mai e un fenomen (un dat) care face sa fie defavorizate in democratie partidele care ar cauta sa coaguleze membri cu inteligenta / cultura peste medie.
Cei inteligenti gasesc motive de divergenta. Sunt de acord pe unele zone, dar inevitabil gasesc si zone unde nu se mai "plac". In timp ce de partea cealalta a gardului prostul are o forta de coeziune ridicata. Pentru ei realitatea nu are suficient de multe aspecte ori complexitati incat sa divagheze.
Iar publicul va vedea ca unii au "o linie", "stiu ce fac" pe cand ceilalti se tot ciondanesc pe tot felul de subiecte (care eventual nici nu par relevante in ochii lui). Well, aia care "au o linie" si "stiu ce fac" sunt aia care fara dubii merg ignorand... multe.
Aveam in liceu la un moment dat un coleg care se tot umfla sa imi fie rival la matematica si pe tema asta la discutiile din pauza - pe orice tema - cauta sa fie pe pozitii opuse fata de mine.
Si era o stare de agresivitate care tot crestea si caruia nu ii gaseam rostul, asa ca intr'o zi am fortat o discutie in care i'am zis ca il valorizez si imi plac discutiile cu el - pentru ca sunt generatoare / verificatoare de idei, si ca da, noi ne ciondanim dar consider ciondanelile astea fiind pasi in aflarea ideilor corecte, ceea ce este minunat, ca imi place sa am cu cine discuta si sa nu ma intereseze cine are dreptate ci care e ideea "dreapta".
A reactionat complet surprins si a zis doua lucruri. Unul, ca nu credea ca il consider inteligent si doi... ca pentru el conta sa castige dispute, nu care e ideea corecta.
Well, in politica evident au castig de cauza cei care apar ca invingatori, nu cei care cauta ideea corecta. Mai ales in democratie.
So... viitorul suna bine. Bine rau.