Postări
n'ar trebui ca el un el de 30 de ani sa se intalneasca cu ea de 20 de ani.
el o joaca prea simplu pe degete.
ea e prea nebuna.
si prea agitata.
si prea necunoscatoare.
iar el vrea prea multa inteligenta. ce sa zic... cam zdruncinat, tovarasu'...
n'ar trebui ca orisice nimeni sa-si dea cu parerea despre subiecte mari, frumoase, serioase, subiecte cu greutate (adica cu implicatii) in viata unui om.
mai ales cand acel "orisice nimeni" este un tip care se mandreste cu faptul ca n'a cetit o carte in viata lui. drept care emite baliverne neordonate si de trei lei. nici macar aristotel nu cuvanta asemenea stupiditati.
iar un asemenea exemplar imi este coleg intr-o facultate care a legat de filosofie majoritatea cursurilor.
si n'ar trebui sa aiba o asemenea audienta acel "orisicine nimeni"... dar se gasesc totdeauna fufe mai ametite decat gazele care se aduna noaptea la un bec.
n'ar trebui ca alde behehe'cali sa aibe o asemenea audienta. recte banet.
n'ar trebui sa lucrez in it.
se umple planeta (cel putin in zona mea) de indivizi care se considera mari destepti. deh, de vina anturajul. pai aia de n'au cetit o carte (ca's mai multi) se compara cu tot felul de muhaiele de care-i plina strada. si taaare gandiciosi se considera.
insa pe unu' am avut placerea sa-l troznesc. mai ales ca tipul nu numai ca se credea mai inteligent decat moi... deh, coleg de munca... mai vechi in firma... si e un obicei minunat ca aceia mai vechi, aceia cu salariul mai mare sa se considere mai luminati decat cei sub ei...
in fine... una peste alta... am ajuns colegi de departament. si dupa o vreme il simt ca ridica nasul la mine. ca incearca sa-mi dea lectii. despre orice... la naiba! e un balon de sapun pentru mine. arata frumos... e deconectant si n-are nimic inauntru.
si-a sapat singur groapa. a vrut sa jucam sah. MUHAHAHAHA!!!
ghinionul lui a fost cu atat mai mare cu cat a jucat mai intai cu alt coleg... si l'am vazut cu cata badaranie se umfla de ras cand il bate pe altul... asa ca aveam contra lui toata motivatia necesara...
l'am snopit.
iar a treia partida... am decis'o in opt mutari... ceea ce am si anuntat razand in birou... pasa'mi'te intrebandu'l... "cate mutari sunt? opt? hahahaha!"
a mai insistat cateva partide... pana cand a inteles ca nu are ce sa faca in fata mea...
episodul doi.
la terasa... discutie de duminica... pomenesc un film. isi permita sa rada batjocoritor: "HAHA! Iti place ala ca zboara aia pe sus, e o prostie de film! Esti varza! Hahaha!"
am o vena pe gat. pe unde urca sange catre neuronul de sus. (am doi neuroni: unul sus si unul jos)
dupa momentul de fierbere nebuna dau drumul la supapa: "taticu', citeste matale o biblioteca juma' de carti si apoi o sa intelegi ce's alea simboluri si cultura!"... as mai fi vrut sa spun si arta... dar banuiam ca voi incepe sa ma balbai de nervi in fata stupiditatii care guverneaza nestanjenita intr-un individ care dealtfel pare ok...
e tarziu. mi-e somn.
el o joaca prea simplu pe degete.
ea e prea nebuna.
si prea agitata.
si prea necunoscatoare.
iar el vrea prea multa inteligenta. ce sa zic... cam zdruncinat, tovarasu'...
n'ar trebui ca orisice nimeni sa-si dea cu parerea despre subiecte mari, frumoase, serioase, subiecte cu greutate (adica cu implicatii) in viata unui om.
mai ales cand acel "orisice nimeni" este un tip care se mandreste cu faptul ca n'a cetit o carte in viata lui. drept care emite baliverne neordonate si de trei lei. nici macar aristotel nu cuvanta asemenea stupiditati.
iar un asemenea exemplar imi este coleg intr-o facultate care a legat de filosofie majoritatea cursurilor.
si n'ar trebui sa aiba o asemenea audienta acel "orisicine nimeni"... dar se gasesc totdeauna fufe mai ametite decat gazele care se aduna noaptea la un bec.
n'ar trebui ca alde behehe'cali sa aibe o asemenea audienta. recte banet.
n'ar trebui sa lucrez in it.
se umple planeta (cel putin in zona mea) de indivizi care se considera mari destepti. deh, de vina anturajul. pai aia de n'au cetit o carte (ca's mai multi) se compara cu tot felul de muhaiele de care-i plina strada. si taaare gandiciosi se considera.
insa pe unu' am avut placerea sa-l troznesc. mai ales ca tipul nu numai ca se credea mai inteligent decat moi... deh, coleg de munca... mai vechi in firma... si e un obicei minunat ca aceia mai vechi, aceia cu salariul mai mare sa se considere mai luminati decat cei sub ei...
in fine... una peste alta... am ajuns colegi de departament. si dupa o vreme il simt ca ridica nasul la mine. ca incearca sa-mi dea lectii. despre orice... la naiba! e un balon de sapun pentru mine. arata frumos... e deconectant si n-are nimic inauntru.
si-a sapat singur groapa. a vrut sa jucam sah. MUHAHAHAHA!!!
ghinionul lui a fost cu atat mai mare cu cat a jucat mai intai cu alt coleg... si l'am vazut cu cata badaranie se umfla de ras cand il bate pe altul... asa ca aveam contra lui toata motivatia necesara...
l'am snopit.
iar a treia partida... am decis'o in opt mutari... ceea ce am si anuntat razand in birou... pasa'mi'te intrebandu'l... "cate mutari sunt? opt? hahahaha!"
a mai insistat cateva partide... pana cand a inteles ca nu are ce sa faca in fata mea...
episodul doi.
la terasa... discutie de duminica... pomenesc un film. isi permita sa rada batjocoritor: "HAHA! Iti place ala ca zboara aia pe sus, e o prostie de film! Esti varza! Hahaha!"
am o vena pe gat. pe unde urca sange catre neuronul de sus. (am doi neuroni: unul sus si unul jos)
dupa momentul de fierbere nebuna dau drumul la supapa: "taticu', citeste matale o biblioteca juma' de carti si apoi o sa intelegi ce's alea simboluri si cultura!"... as mai fi vrut sa spun si arta... dar banuiam ca voi incepe sa ma balbai de nervi in fata stupiditatii care guverneaza nestanjenita intr-un individ care dealtfel pare ok...
e tarziu. mi-e somn.
Andu?
RăspundețiȘtergere