Plimbari

.

“Tutea: Platon spune ca sunt trei forme degenerate de guvernamant: tirania, oligarhia si democratia. Iar Aristotel spune ca democratia este singurul sistem social in care face fiecare ce vrea. Punct. Dar filozoful modern care e? Bergson. Si Bergson ce spune? Ca democratia este singurul sistem compatibil cu demnitatea umana. Dar are un viciu. Incurabil! N’are criterii de selectie a valorilor de conducere. N’are niciun criteriu de selectiune a valorilor de conducere.”.

Cum zilele astea vad ca iar mi s’a nazarit spre musiu Goleman, toate’n jur imi par cuie. Adica il vad pe musafirul meu ca a institutionalizat criteriul gloatei. I’a dat nume, luciu si faima, punandu’l in biblioteca: EQ.

Astfel ca acea tara majora a societatii romane – servilismul – (dupa parerea lui O Paler) devine iata peste noapte  o cenusareasa, un atu de prima mana in noua supa a valorilor.

Dintr’o discutie cu un profesor de filosofia culturii, cu ani in urma, am ramas cu o iamgine a unei importante revolutii a valorilor. Vianu era implicat in ea (in clasificarea ei), dar nu mai gasesc materiale pe nicaieri care sa’mi ajute memoria. Ceea ce este destul de pacat, deoarece acea discutie era capabila de clarificarea catorva aspecte utile.

Fara inadvertente de fond, istoria ar fi urmatoarea: pana de curand (cateva sute de ani) valorile aveau o ierarhie (care ierarhie la randul ei avea o vechime respectabila). Adica in functie de clasa valorilor, acestea se subordonau unele altora. In primul plan erau valorile religioase. Apoi… memoria imi joaca feste, tare probabil este vorba de valorile normelor (legale/morale). Valorile economice erau undeva pe la jumatatea clasamentului, fiind in discutie sapte categorii de valori.

Adica un individ, ori o fapta, se bucura de o apreciere puternica daca parcurgea / indeplinea (de sus in jos ca importanta) scara valorilor. Daca individul (ori fapta) integra puternice valori religioase, atunci primea o recunoastere incontestabila a valorii sale. Cu cat se acumulau mai multe valori (de la cele din topul ierarhiei catre cele din josul ierarhiei) asimptota perfectiunii era mai apropiata de telul sau.

In povestea ierarhiilor intriga este data de un coup d’etat, pus la cale de catre forte subversive, evident, infaptuit timpuriu de renascentisti (prin miscarea umanista), iar lovitura de gratie (o gratie barbara) venind din partea iluministilor. Nu in mod direct, ci pe principiul cauza-efect, ca de unde nu e nici Dumenzeu nu cere. Umanistiii si iluministii nu numai ca au cerut, ci au postulat ca este,  iar cand marea masa nu a confirmat prin capacitatea de iluminare, s’a ajustat definitia (i)luminarii, astfel incat sa se creeze senzatia ca scroafa s’a suit in copac. Nu, ea nu s’a suit nicaieri, ci copacul a fost nivelat, a fost adus la inaltimea unui boschet.Ca daca Mahomed nu serveste la munte... facem un delusor in curtea din spatele casei si ii spunem lui Mahomed ca a venit muntele.

Povestea in chestiune fu observata si anuntata. Nietszche ii dadu un titlu sugestiv: Dumnezeu a murit. Adica valorile religioase au fost calcate in picioare, au fost pierdute. Oricat de mult s’ar bucura unii de aceasta treaba, exista un revers al medaliei. Valorile religioase (spirituale) dau / creaza valorile morale. Ori fara primele, dispar si cele din urma. Valorile morale nu au o esenta proprie, nu au o entitate de sine statatoare. Fara reazamul spiritual ele sunt “ca nisipul, luate de vant”. Si ca nisipul, raman ca existenta, dar toata lumea calca pe ele, iar castelele de nisip – se stie – sunt monumente ale efemeritatii.

Sau intr’o formulare mai fericita gasita aici: “Dacă entuziaştii progresului social vedeau în formula „Dumnezeu a murit” ipoteza insăşi a recuperării umanităţii şi condiţia construirii unei societăţi eliberate de barbaria misticismului, pentru Dostoievski anunţul are un profil morbid. „Dacă Dumnezeu a murit, atunci totul este permis”.

……………

„Totul este permis” nu reprezintă strigătul entuziast al unui sclav proaspăt eliberat, ci geamătul dezolat al marinarului care, pe marea înfuriată, constată că şi-a pierdut busola.

…………….

Or, „moartea lui Dumnezeu” nu înseamnă altceva decât transformarea valorilor morale, din principii eterne în convenţii sociale de conjunctură."

Pe aceeasi linie ii mai avem in discutii mai recente, in ordine temporala pe Paler, Tutea, Puric... Si nu cred ca ma insel daca il adaug la aceasta lista si pe H. Malaele.

Pentru ca acea lovitura de stat a impins valorile economice in top.  Si a aruncat valorile morale in divizia secunda.

Asta inseamna ca noile modele sociale, noile  varfuri sociale sunt niste semianalfabeti , lipsiti de valori morale, intelectuale, spirituale… in schimb avand portofele burdusite. Folbalisti, de exemplu.

Umanitatea a renuntat la trasatura care o facea umana.

Tutea spune cum omul careia i’a fost retezata legatura cu divinitatea devine animal rational.

Ba chiar se poate spune ca omul abia acum devine animal rational. Fiindca inainte de aceasta involutie nu era asa ceva. Era o incercare de devenire a perfectiunii.

Abia acum a ajuns omul sa fie un animal rational. Cu un rational de marimea unui boschet pe care il numeste copac.

Falsitatea numirilor nu mai este vizibila. Tutea, Eliade, Noica spun despre neputinta rationalului de a gasi si determina adevarul. Adevarul are o relatie de substanta cu divinul. Adevarul poate fi atins doar prin relevare.

Asa ca il avem pe Goleman dand gloatei instrument de licentiere. EQ. Prin care valorile intelectuale sunt surclasate de cele “emotionale”. Adica capacitatea de manipulare a fost tranformata din oaia neagra a familiei in printesa balului. Intr'o societate democratica - adica fara nici un criteriu de selectie a valorilor de conducere.

…apara si pazeste! (iar asta nu este slogan al unei firme de paza)

.