..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

duminică, 27 martie 2011

gandire si simtire

.
La nivel interior importanta unui lucru este data de cantitatea de atentie pe care o acordam respectivului lucru.
Fiindca atunci cand ne mutam atentia de la un fenomen la altul, importanta cu care investim acele lucruri isi modifica nivelul.

In zilele in care fac sport in aer liber simt ca acest lucru este foarte important: corpul meu, miscarea, viata, aerul…

In zilele in care stau in casa dupa draperii citind simt ca acest lucru este foarte important: sa stiu, sa cunosc, sa inteleg…

In anii in care m’am preocupat cu matematica eram convins ca ea este importanta. In anii in care m’am preocupat cu sahul eram convins ca el este important. In verile in care inotam si jucam voley pe plaja non-stop… evident.

Asta este importanata aflata prin intermediul simtirii comune. Subiectivitate.

Si mai este cealalta cale de cunoastere – prin gandire. Este obiectiva. Aparent. De multe ori gandirea este impulsionata de simtire, influentata de simtire. Oricum, daca nu ar fi asa, gandirea goala ne’ar aduce un raspuns obiectiv dar sec, arid, sterp, inutil. Adica nici un raspuns.

Insa un raspuns obiectiv si corect se poate gasi printr’o impletire dintre gandire si simtire. Cu deosebirea fata de cazul de mai sus prin faptul ca vorbesc despre alta gandire si alta simtire: gandirea constienta si simtirera constienta.

Cum se gaseste simtirea constienta, cum se ajunge la gandire constienta… nu cred ca un blog poate raspunde la asta. Trebuie trait, poate fi important!
.

el comandante

.
Oare atunci cand in el comandante dupa ce ai pascut un pahar de mojito (sau doua),  dupa cateva guri de bere intercalate cu un white russian (sau doua), cand incerci sa pui paharul pe masa care – geometric vorbind – are peste 50% din suprafata neocupata, insa te uiti nedumerit si te intrebi unde naiba il pui… ei bine, atunci se numeste ca ai o dilema metafizica? :D

Pentru ca literal vorbind… aceasta dilema nu are o substanta, un substrat  fizic, aceasta dilema in mod clar depaseste fizica! :))
.

sunset limited

.
Filmul care contine inceputul si incheierea tuturor intrebarilor, tuturor discutiilor. 
Evident majoritatea directiilor fiind doar atinse… dar… o discutie cum n’am mai avut de mult cu cineva.
Interesant de vazut in mai multi. Cred ca ar starni discutii circulare. La greu. O discutie circulara fiind acel tip de comunicare in care fiecare partener aude dar nu asculta ceea ce spune celalalt,  ambii impiedicati de paradigme, convingeri...

 Cele mai serioase intrebari. Cele mai serioase raspunsuri. Nu toate, dar cele mai grele dintre ele.
 
A intrat direct in topul filmelor preferate.

Excelent pentru culture-junkies!
(bun de vazut fara a cunoaste subiectul, fara a vedea trailerul. surpriza formei si substantei, efectul este mult mai bun)
Probabil unii l'ar pune in sertar impreuna cu tanarul werther al lui ghiote dar.. nu's de acord. Carticica lui Werther a fost buna, dar nu atat de buna.
Daca ar fi fost sa fie, acestea ar fi fost motivele. O singura diferenta am gasit, pe o anumita directie: exemplul cartii preferate. In rest, parca m'as fi privit explicand de ce. Bine... exceptand unidirectionalitatea / ingustimea conceptiilor acestuia.


.

joi, 24 martie 2011

Pareri si dreptati pentru toata lumea

.
Totdeauna exista si o a doua parte a povestii. Adica un alt aspect, o alta imagine obtinuta din alt punct de vedere, cu alta categorie de informatii. Cel putin inca una.

Insa asta nu inseamna automat ca toate aspectele devin egale ca valoare. Si ca toti au dreptate, fiecare in felul sau.

In mod ciudat, in ziua de azi asa se considera. E argumentul final. Fiecare are dreptate in felul sau. Lucru pe care nu'l contest.

De fapt fiecare are dreptul sa greseasca in felul sau!

Daca ar fi un principiu, daca ar fi adevarata acea pozitie - “fiecare are dreptate in felul sau” - automat am putea arunca la gunoi tot sistemul de justitie.
Fiindca dintr’un anumit punct de vedere aici intervine justitia (sau cel putin doreste): analizeaza care dintre parti are imaginea povestii bazata pe informatii mai multe, pe informatii sau relationari corecte (ori utile daca abordam din alt punct de vedere).

Pagubitul are povestea lui coerenta / corecta pentru el. Hotul are povestea lui coerenta / corecta pentru el.
Pagubitul spune “carligele de pescuit din aur erau ale mele, imi provocau o placere aparte cand pescuiam intre cele doua insule ale mele din yachtul meu de 17m”.
Hotul spune: “cand m’a concediat pentru ca dupa ce spalasem puntea chiuaua ei s’a usurat fix in fata usii catre dormitorul lui am vrut sa iau ceva minor care sa asigure hrana copilului meu pana gasesc alta slujba”.
Sau.
Pagubitul nu mai spune nimic, are un topor infipt in occipital.
Celalat spune: “n’a vrut sa’mi dea de buna-voie portofelul si m’am enervat!

Daca ambele parti ale povestii ar avea aceeasi greutate, cel ramas viu din exemplul de mai sus ar trebui sa plece liber.

Multitudinea povestilor diferite pe acelasi subiect este data de gradul diferit de informare, de aspectele luate in calcul, ceea ce duce la diferente calitative intre povesti – ameteala cu relativismul punctului de vedere este o… ameteala.

Iar folosirea uzuala a lui “fiecare are dreptate in felul sau” este doar o gogorita sociala aruncata pentru a netezi spinarile orgoliilor incapabile de a’si recunoaste unele limitari.

Asa ca de cate ori o auzi nu o considera ca reala.
.

joi, 17 martie 2011

SQL

.
cel mai bun site de SQL pe care l'am folosit: http://www.1keydata.com/sql/sql-commands.html
.

miercuri, 16 martie 2011

Modul de abordare american

.
 Este punctul de vedere creat de o societate fara istorie. De o societate cu o nastere rusinoasa.
Jefuitorii trimisi de catre marile puteri, dupa ce au linistit populatia locala s’au gandit ca ar fi mai corect ca jaful sa le foloseasca lor, nu celor de acasa. Iar actul de nastere a fost declansat de o miciuna –  tea party of boston.
Adica acea societate formata din indivizi care in lumea destul de moderna considera ca a lua ce le place fara a avea procese de constiinta, s’a razvratit impotriva celor de acasa si a creat un razboi impotriva acelora pe baza unei minciuni.

Este societatea burtii. Este societatea fara istorie, fara radacini, fara cultura. Care evident a creat un mod de abordare fara istorie, fara radacini, fara cultura. Modul de abordare al burtii animalice, al individului nedezvoltat, neevoluat.

Iar la noi se popularizeaza acest model. Desi noi suntem europeni. Avem trecut, avem radacini, avem cultura.

Eu nu vreau sa fiu american. Vreau sa raman european!
.

marți, 15 martie 2011

Seara

.
In seara asta sunt trist. M’am intalnit intamplator cu un vechi prieten.  Un tip deosebit. Rar. Poate prieten e mult spus. Cunostinta cu multe puncte comune.

N’am crezut ca voi ajunge sa spun asta vreodata – dar nu mai pot aici. Ma sufoca marlania.”.  Nu este genul care sa ia lucrurile in tragic, nu este genul care sa se implice emotional cu rapide turbulente… este genul calm, linistit, echilibrat. Asa ca o asemenea afirmatie din partea lui are o alta greutate. Decat daca ar veni din partea mea, care (uimitor) ma aprind repede. (uimitor pentru cei care ma stiau pana acum zece ani)

Si Gelu pleaca in Germania. Mona lui e deja plecata.

Vorbind cu el am realizat ca iar am inceput sa’mi ignor latura intelectuala. Am inceput din nou sa evit sa iau contact cu ceea ce ma defineste ca om, ceea ce ma scoate din randul furajatelor. Actiune facuta ca forma de supravietuire.

Vorbind cu el am realizat ca nu este doar la mine, dintr’o parere subiectiva, senzatia de sufocare in fata avalansei de mitocanie, prostie, marlanie trecute azi in randul valorilor ce trebuiesc integrate de individ pentru a se integra depedeve social.

Zilele trecute ceva mi’a amintit de rezistenta prin cultura – forma de rezistenta impotriva regimului acela.
Si imediat piticul responsabil cu idei noi mi’a spus ca azi este nevoie de gasirea unei forme de rezistanta a culturii. In fata regimului acesta. Regimul in care valoarea culturii este data de… cifra de vanzari! Un act cultural este masurat in functie de incasarile produse… incasari produse de catre masa cvasiinculta, de catre numarul de voturi create automat sau intentionat de catre aceeasi masa prin accesarea unor pagini de internet.

Mai inainte de asta, joi, pe drum spre munte spuneam unor prieteni despre cultura de valoare. Unde termenul valoare nu poate fi stabilit prin topuri. Top de vanzari. Top de accesari. In cultura nu poti face ciorba asta.
- Pai si cine spune ce e valoros si ce nu? Temistocle Popa?
Inca nu stiu. Probabil. Un fel de Temistocle Popa, dar care avand har si avand toata viata dedicata acestei zone... acesta ar avea compententa, legitimitatea pentru a face astfel de delimitari.

Si uite’asa ajungem iar la autoritate. Si la conceptia gresita referitoare la democratie. Cum ca ar insemna ca multimea devine un supermen in orice domeniu! 

Cu toate ca multimea dispretuieste preocuparile intelectuale isi aroga totusi capacitatea de a fi posesoarea fructelor acestor preocupari - detinatoarea adevarului, detinatoarea stiintei a ceea ce este bine si ce este rau, fara a fi capabila de a intelege ce inseamna una sau alta.

Multimea e mai tampita decat cel mai prost membru al ei. E demonstrat stiintific! (ca place asta – e de mare angajament acest argument cu demonstratia sti’ntifica - ethos la greu!)

Dar in ziua de azi multimea e factor decizional omniprezent, omnipotent.

Cultura de valoare dispare. Inlocuita de cultura banoasa. Babilonul este aici.
.

joi, 3 martie 2011

35

.
Este acea varsta la care capeti maturitate deplina. 
Si astfel ai nivelul de a decide ca inainte de a iesi la -3.5 grade C trebuie neaparat sa te speli pe cap. 
Si daca tot ai facut’o pleci calm spre birou…la sacou. 
Fara caciula, deh! Nu pentru ca nu s’ar potrivi caciula cu zulufi la sacoul raiat negru ci pentru ca n’ai chef! De caciula azi.

Este varsta la care iti zici ca decat sa pierzi timpul in metrou degeaba… mai bine faci un avion din cartela care a expirat. Fara sa iti pese o secunda daca este intr’adevar cea expirata sau cea proaspat cumparata. Ca doar acum ai 35 de ani asa ca iti permiti! Si apoi ii si tragi (in metrou) o poza proaspetei tale creatii. Ca iti place cum arata.Ca iti place stupefactia din privirile celor dimprejur.
 
35 de ani. Varsta maturitatii depline!
 
.
 

miercuri, 2 martie 2011

Placerea de a trai aici

.

Pai am facut greseala si mi’a expirat permisul. Asta este o greseala! Ca el este facut sa expire e ceva normal!

Nu inteleg de ce e normal, din moment ce pentru capatarea urmatorului nu se face nici o validare reala –  permisul de conducere este totusi ca un examen de facultate... dar care pouf! – expira!

Dar e normal.

La fel de normal e ca daca te duci cu doua zile inainte de a expira ai de dus un set de hartoage. Daca te duci la doua zile dupa ce a expirat ai de adus un alt set de hartoage. Mai multe.

In principal diferenta este data de un ‘dosar medical’.

Fiindca desi acel permis a fost valabil timp de 10 ani fara ca sa te intrebe nimeni daca ti’ai pierdut intre timp un picior, o mana, ori viata... grija birocratiei este mare: au trecut 24 de ore de la expirarea actului: pouf! – meri tu si fa una lista de investigatii medicale! Daca esti femeie inclusiv obstetrica / ginecologie – asta e definitoriu pentru modul in care iti incrucisezi picioarele pe pedale, ori cel in care atingi schimbatorul de viteze! Sa nu’l infectezi ori demolezi cumva!

Norocul meu: nu’s femeie!

Aflu ca trebuie sa fac un mic dosarel – o fisa cu vreo 8 stampile pe ea.
Stampilele le iei de la anumite policlinici, foaia pe care se pun ele din alta parte: de la medicul de familie! Asa e normal.

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie.

Imi sun creatura care figureaza in acest rol si aflu ca... trebuie sa’i aduc o hartie de la munca! Ha – norocul meu ca am sunat!

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie pentru care trebuie sa ma duc la personal.

Primul pas: imi iau hartia de la personal.
Pasul doi: ma infiintez la cabinetul medicului de familie. 
Nu este! Medicul. Lumina inchisa... liniste si pace. Sun din nou, raspunde si uimitor: imi spune ca este la cabinet! Twilight zone! Ii spun ca sunt la usa si este inchis.
Abia acum insa considera de cuviinta sa’mi spuna ca s’a mutat!
Pasul doi si’un sfert: vizita la cel de’al doilea cabinet.
Unde se bucura de hartia adusa de mine dar hartiuta-suport pentru stampile... lipseste! Pentru ca “nu o avem noi ci policlinica. O iei de la policlinica si o sa scriu si eu ceva pe ea.”

Fenomenal. De la ana la caiafa. Imi place asta! Este ratiunea mea de a trai!

Inca o zi pierduta.

Urmatoarea dimineata ma infiintez la o policlinica. Una dintre cele autorizate pentru astfel de operatiuni dificile!

Astept cca 15 minute la ghiseul ‘informatii’ care in acelasi timp este si caserie.

Ca sa aflu ca: ‘mergeti la secretariat in capatul holului’.

La secretariat starnesc cu cererea mea un sir de discutii: ‘dar noi nu avem formulare noi, mai bine mergi la politie sa’ti dea formular nou’, ‘nu, n’o sa’i dea de la politie nimic’, ‘oare sa’i dam formular din care avem?’, ‘vorbeste cu (nu-stiu-cine) de la (nu-stiu-unde) sa afli daca sunt bune astea vechi pe care le avem’ – ‘asteptati putin afara’.
Adica inca vreo 10 minute.
Victorioasa iese o tanti care zambitoare imi pune in brate o hartiuta penibila si ma anunta ca trebuie sa o umplu cu stampile... dar obligatoriu mai intai sa’mi completeze pe ea ceva... medicul de familie!

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie pentru care trebuie sa ma duc la personal. Si apoi sa ma duc la medicul de familie ca sa fiu trimis la policlinica si sa fiu trimis inapoi la medicul de familie urmand sa ma intorc la policlinica...

Si abia am obtinut o hartie goala pe care daca as fi descarcat’o de pe net as fi printat’o la o calitate mult mai buna!

Ies de la munca si ma infiintez din nou la medicul de familie. Imi scrie ce are de scris, victorios - am avut dreptate: hartia se ia de la policlinica, nu de la mine! -si intr'un moment de ratacire inocenta dau o raita pe la policlinica: poate rezolv cateva stampile fara sa ma mai invoiesc (din nou) de la munca. 

Firesc, am fost naiv! Dar am aflat ceva nou: de azi dimineata pana acum au venit noile formulare! Asta este vechi!
 - Il am de la colegii dumneavoastra.
 - De la cine?
Adica tu crezi ca daca imi dai alt formular o sa stiu sa le spun nepotilor cum o chema pe tanti care mi'a dat formularul nou?
- De la secretariat.
 - Aha.
 - Pai daca puteti dati'mi va rog unul nou. (incerc sa evit sa dau ore de alergatura si 3 mil pt a umple cu patalamale o hartie potential expirata)
 - Aveti deja semnatura medicului de familie!
 - Nu conteaza - ma duc sa o mai iau odata pe formularul nou.
 - NU!

Asa e normal.

poveste fara final (pentru ca atata timp cat nimeni nu se opune prostiei... ea dospeste linistita in forme monstruoase).
  .

despre daci

 .
    pen'ca nu mai gasesc nici un articol in care sa fi scris in liniste si pe larg despre daci  - in mod sigur a fost minim unul - iaca pun ceva in graba. de'a valma. cateva notite pe care le'am adunat candva intr'un... word. si vad ca nu este ultima varianta a lui, lipsind marturiile despre nivelul lor de moralitate - devenit etalon in lumea elena.

HERODOT

“ Neamul Tracilor este, dupã acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Dacã ar avea un singur cârmuitor sau dacã Tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de neînvins şi, dupã socotinţa mea, cu mult mai puternic decât toate neamurile.”

PLATON
“ Aşa stau lucrurile, Charmmides, şi cu descântecul nostru. L-am învãţat cu prilejul unei expediţii, de la unul din medici traci ai lui Zamolxis, despre care se zice cã au şi darul de-a te face nemuritor. Iar tracul acesta arãta cã medicii greci spun, pe bunã dreptate, cele pe care le-am amintit eu acum; numai cã Zamolxs, adãuga el, regele nostru, care este zeu, mai spune cã aşa cum nu trebuie sã încerci a vindeca ochii fãrã sã vindeci capul, şi nici capul fãrã trup, la fel nici trupul fãrã de suflet, iar tocmai aceasta este pricina pentru care cele mai multe boli rãmân nevindecate de medicii greci, faptul cã ei nu ţin seama de întregul a cãrui îngrijire ar trebui s-o întreprindã şi cã, dacã acesta nu se simte bine, este cu neputinţã ca partea sã se simtã bine. Cãci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele cât şi cele bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întergi, revãrsându-se din suflet aşa cum se rãsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie sã-i dãm îngrijire, dacã vrem ca deoptrivã capul cât şi restul trupului s-o ducã bine. Iar sufletul, spunea el, tinere, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase.” (“descântece , care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase” – asta înseamnã cã tracii cunoşteau utilitatea abordãrii psihologice a bolnavului, sau marea “cucerire” a marilor “specialişti americani” referitoare la forţa gândirii pozitive – chestie deja larg utilizatã în spitalele occidentale în “minunatul” secol XX.)

            “Adesea înşişi Grecii, uimiţi de forţa şi iscusinţa Tracilor, îi treceau în rândul fiinţelor supraomeneşti, îi puneau în directă rivalitate cu zeii, Tracia fiind locul unde se petreceau miracole şi iubiri.”

            “Romanii, de la Traci au primit cinci zeităţi prin intermediul Grecilor: Apollo, Hermes - Mercur, Artemis - Diana, Ares - Marte, Dionisie - Bachus.Mai mult decât atât, însăşi cultura grecească, adoptată de Romani, conţinea elemente tracice asimilate într-o epocă anterioară. Aceasta acceptase şi recunoscuse superioritatea culturii trace, de vreme ce înşuşi Platon elogia medicii din nordul Dunării care, înainte de a vindeca boala trupului, căutau să o vindece pe cea a sufletului.” (=Bendis zeiţa vânãtorii, nopţii şi a lunii, a fertilitãţii reprez lunã)
(AGEAC- Diana = Isis = Tonanzin = Stella Maris (Fecioara Mãrii) = Forţa Variantã capabilã de a dezintegra defectele de tip psihologic}

Gebeleizes (GHEBELEIZES) (=Uranus) zeitate supremã, solarã
Zamolxis zeitate teluricã
Zeul Dunãrii

            “In bătălia din Câmpurile Catalunice din Galia, cea mai mare parte a oştilor lui Attila a fost distrusă de marele general Aetius, get de origine.”
“Hesychasma – tehnica respiratiei si a contemplarii (pranayama – sanscr.). Gr. Hesychia. Prin hesychiasma se intelege un fel de gimnastica interioara, o disciplinare a respiratiei, pe baza de concentrare: este o “rugaciune” a inimii, concentrata in ea insasi, fara cuvinte, eliberata de orice conditionare. La noi, hesychasma, de provenienta orientala, este mentionata, pentru prima data, in Tara Romaneasca, de catre Nicodim de Tismana (sec. Al XIV-lea). In Moldova se practica la Manastirea Neamt, in sec. Al XVIII-lea, de catre staretul Paisie si discipolii sai. Anton Dimitriu, in Terra Mirabilis (de unde este extrasa nota de fata), vede in hesychasma o continuare a traditiilor ascetice ancestrale practicate de geto-daci (Pytagora-Zamolxis).

            Ca filosofi
                “…, Tracii erau socotiţi de Clement din Alexandria ca “precursori ai relevaţiei”, Platon însuşi văzându-i ca “predicatori ai nemuririi”.
Până şi Platon în Dialogurile sale, privind spre legndarele ţinuturi ale nordului, reţine învăţămintele unor înţelepţi traci, care erau stăpâni pe un sistem filosofic bine constituit.”

            “Mândrindu-se cu descendenţa sa tracã, scriitorul Antistene spunea că însăşi “mama zeilor se trăgea din Ida”. Tot atfel, Demostene şi Ificrate socoteau ca o cinste faptul că mamele lor fuseseră trace.”

            “… spre deosebire de Greci, a căror cultură a înflorit abia atunci când s-au stabilit în cetăţi şi au adoptat forme fixe de viaţă, împresurând ţărmul Mării Negre şi al Mării Egee cu porturi, spre a asigura tranzitul mărfurilor produse de “anonimii” Traci”, prea puţin legaţi de bunurile şi avuţiile lumeşti (adevărată atitudine “creştină”), lipsiţi de orgoliu de a trimite posterităţii “urme” cu privire la existenţa lor, “documente” de piatră şi “scrieri”, bizuindu-se în primul rând pe forţa tradiţiei şi pe înaltele trăiri spirituale.”

            “Mari iubitori de muzică, după numeroase mărturii antice, Traco-frigienii au impus chiar anumite moduri muzicale. … Theopompus ne relatează că soliile erau făcute de Geţi în acompaniament de citeră. La fel, Jordanes ne spune că preoţii daci îşi făceau rugăciunile îmbrăcaţi în veşminte albe, cântând din gură şi acompaniindu-se cu citera. Calitatea muzicii trace este recunoscută de Greci, care considerau că Orfeu şi Thamyris au descoperit lira. – Orfeu era considerat de Greci ca aparţinând neamului Trac. Diodor îi vede pe Traci ca neam unic în limbă, datini şi religie, descinzând din regele Licurg, care domnea peste “Thracia” şi “Helespont”, având ca urmaş, Tharops, făcut cu Bachantele. Tharops ar fi avut ca fiu pe Osagru, tatăl miticului poet Orfeu, care descinde dintr-o “religie cu cântări”. Aşezământul lor religios se întemeia pe “cultul împăraţilor”.

            Alimente renumite:
Ø      mierea
Ø      meiul, grâul, orz, secara
Ø      mazărea
Ø      peştele
Ø      vin, bere
 .