Placerea de a trai aici

.

Pai am facut greseala si mi’a expirat permisul. Asta este o greseala! Ca el este facut sa expire e ceva normal!

Nu inteleg de ce e normal, din moment ce pentru capatarea urmatorului nu se face nici o validare reala –  permisul de conducere este totusi ca un examen de facultate... dar care pouf! – expira!

Dar e normal.

La fel de normal e ca daca te duci cu doua zile inainte de a expira ai de dus un set de hartoage. Daca te duci la doua zile dupa ce a expirat ai de adus un alt set de hartoage. Mai multe.

In principal diferenta este data de un ‘dosar medical’.

Fiindca desi acel permis a fost valabil timp de 10 ani fara ca sa te intrebe nimeni daca ti’ai pierdut intre timp un picior, o mana, ori viata... grija birocratiei este mare: au trecut 24 de ore de la expirarea actului: pouf! – meri tu si fa una lista de investigatii medicale! Daca esti femeie inclusiv obstetrica / ginecologie – asta e definitoriu pentru modul in care iti incrucisezi picioarele pe pedale, ori cel in care atingi schimbatorul de viteze! Sa nu’l infectezi ori demolezi cumva!

Norocul meu: nu’s femeie!

Aflu ca trebuie sa fac un mic dosarel – o fisa cu vreo 8 stampile pe ea.

Stampilele le iei de la anumite policlinici, foaia pe care se pun ele din alta parte: de la medicul de familie! Asa e normal.

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie.

Imi sun creatura care figureaza in acest rol si aflu ca... trebuie sa’i aduc o hartie de la munca! Ha – norocul meu ca am sunat!

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie pentru care trebuie sa ma duc la personal.

Primul pas: imi iau hartia de la personal.

Pasul doi: ma infiintez la cabinetul medicului de familie. 

Nu este! Medicul. Lumina inchisa... liniste si pace. Sun din nou, raspunde si uimitor: imi spune ca este la cabinet! Twilight zone! Ii spun ca sunt la usa si este inchis.

Abia acum insa considera de cuviinta sa’mi spuna ca s’a mutat!

Pasul doi si’un sfert: vizita la cel de’al doilea cabinet.

Unde se bucura de hartia adusa de mine dar hartiuta-suport pentru stampile... lipseste! Pentru ca “nu o avem noi ci policlinica. O iei de la policlinica si o sa scriu si eu ceva pe ea.”

Fenomenal. De la ana la caiafa. Imi place asta! Este ratiunea mea de a trai!

Inca o zi pierduta.

Urmatoarea dimineata ma infiintez la o policlinica. Una dintre cele autorizate pentru astfel de operatiuni dificile!

Astept cca 15 minute la ghiseul ‘informatii’ care in acelasi timp este si caserie.

Ca sa aflu ca: ‘mergeti la secretariat in capatul holului’.

La secretariat starnesc cu cererea mea un sir de discutii: ‘dar noi nu avem formulare noi, mai bine mergi la politie sa’ti dea formular nou’, ‘nu, n’o sa’i dea de la politie nimic’, ‘oare sa’i dam formular din care avem?’, ‘vorbeste cu (nu-stiu-cine) de la (nu-stiu-unde) sa afli daca sunt bune astea vechi pe care le avem’ – ‘asteptati putin afara’.

Adica inca vreo 10 minute.

Victorioasa iese o tanti care zambitoare imi pune in brate o hartiuta penibila si ma anunta ca trebuie sa o umplu cu stampile... dar obligatoriu mai intai sa’mi completeze pe ea ceva... medicul de familie!

Deci pentru carnet trebuie sa ma duc la policlinica pentru care trebuie sa ma duc la medicul de familie pentru care trebuie sa ma duc la personal. Si apoi sa ma duc la medicul de familie ca sa fiu trimis la policlinica si sa fiu trimis inapoi la medicul de familie urmand sa ma intorc la policlinica...

Si abia am obtinut o hartie goala pe care daca as fi descarcat’o de pe net as fi printat’o la o calitate mult mai buna!

Ies de la munca si ma infiintez din nou la medicul de familie. Imi scrie ce are de scris, victorios - am avut dreptate: hartia se ia de la policlinica, nu de la mine! -si intr'un moment de ratacire inocenta dau o raita pe la policlinica: poate rezolv cateva stampile fara sa ma mai invoiesc (din nou) de la munca. 

Firesc, am fost naiv! Dar am aflat ceva nou: de azi dimineata pana acum au venit noile formulare! Asta este vechi!

 - Il am de la colegii dumneavoastra.

 - De la cine?

Adica tu crezi ca daca imi dai alt formular o sa stiu sa le spun nepotilor cum o chema pe tanti care mi'a dat formularul nou?

- De la secretariat.

 - Aha.

 - Pai daca puteti dati'mi va rog unul nou. (incerc sa evit sa dau ore de alergatura si 3 mil pt a umple cu patalamale o hartie potential expirata)

 - Aveti deja semnatura medicului de familie!

 - Nu conteaza - ma duc sa o mai iau odata pe formularul nou.

 - NU!

Asa e normal.

poveste fara final (pentru ca atata timp cat nimeni nu se opune prostiei... ea dospeste linistita in forme monstruoase).

  .