dimanche

  
Am ajuns la locul cu pricina.

Greu de descris.

O multime de oameni stand pe margine.

Alta multime in interiorul acelei multimi, in hore concentrice, cu soare pe fata. Soare si din exterior, dar si din interior. Imprejur gospodarii neaose cu bunatati la vanzare.

Un targ fara plastice colorate, fara chinezarii, fara tiganisme. Iar in mijloc prin miracol iese la iveala romanul curat. Un adevarat nepot al omului din nunta muta a lui malaele – fara nici cea mai mica urma a trecerii prin ograda si sufletul sau a luminii de la rasarit.

Nu stiu cine conduce muzeul satului, dar cel putin la prima vedere face o treaba buna.

--------

Saptamana trecuta am auzit o idee interesanta la RFI. Imi pare rau, nu ii stiu autorul. Ce efecte are (a avut) casa de lemn (traditionala la noi) versus casa de piatra (traditionala in apus)? Asupra sufletului omului, asupra sufletului natiei.

Plimbandu’ma prin muzeul satului mi’am amintit din nou discutia. O sa fie sau a fost o conferinta pe tema asta. Cred ca la muzeul taranului.

Desi m’am nascut in casa de caramida si beton tanjesc dupa lemn. Sa fie sufletul natiei de care zicea Blaga pe care il aud?

--------

Au fost vreo zece minute de uimire. M’am asezat la radacina unui copac si ma uitam la oameni. Era o trupa de dansatori (adolescenti sau abia fost adolescenti) care statea pe margine. Omul luase in primire dreptul de a se veseli in felul in care o faceau ai sai si pusese stapanire pe poienita. Necunoscuti se prindeau in hora cu zambetul pe fata, cu autenticitate. Musiu Sartre, musiu Camus, musiu Kierkegaard luati de vedeti - aia e autenticitate! (…ca m’au deranjat existentialistii candva pe tema asta)

Apoi s’a trecut la oltenesti (nu stiu ce erau cand am ajuns eu). Oamenii s’au schimbat. Adica altii. Cu mai putin soare dinauntru. A fost nevoie de dansatori (si mai ales dansatoare) pentru a anima din nou poiana. Parca in muzica olteneasca se simte praful si soare arid. Ascultam si ma uitam la oameni iar in mintea mea imaginea s’a schimbat. De la gospodaria verde, cu aer cristalin, cu casa din lemn brun la ulita plina de praf. Si aer incins. De la omul blajin a carui prezenta te odihneste la omul artagos care te oboseste.

Apoi o pauza. m’am plimbat prin muzeu si am mancat de la o gospodarie maramu’ niste sarmale cu pasat. 5 lei portia – foarte bune.

Apoi Hayry Tavitian.

Mi s’a parut cumva artificial sa stau pe bancutele asezate in linii drepte, cuminti, paralele - nenaturale in mijlocul acelui decor. Am gasit o buturuga.

Am fost relativ absent la inceput.

Atentia mi’a fost rapita de doua prezente feminine. Prima, o fotografita, un tip de frumusete aparte, cu degete fenomenal de subtiri, cu maini mici, si o piele remarcant de maslinie. Nu bag mana in foc dar parca avea si ochii negri. Si nu stiu daca aceasta fotografita obtinea cele mai bune pozitii pentru a observa, dar sigur le obtinea pe cele mai bune pentru a fi observata. Probabil inconstient. Si nu neaparat pentru ca imi magnetizase privirea, ci am facut comparatie cu o alta tipa fotograf. Asta m’a dus la ideea fotografii ar trebui sa fie invizibili. Rostul lor este de a observa, nu de a fi observati. Simpla lor observare duce la alterarea obiectului pozat.

Apoi brusc a aparut a doua prezenta feminina care mi’a furat atentia cu totul.

Avea ochii albastri. Imbracata cu o rochita alba. O privire curata, expresia fetei – o splendoare. Exprima o doza echilibrata de nedumerire, exprima curatenie interioara si… si ceva ce nu pot defini. N’am reusit sa’i fac o poza cu acea expresie. Insa am facut una cu locul in care a stat nemiscata minute bune in sir(!).

Nu ma dau in vant dupa copii, dar din cand in cand apare cate unul care ma pune in cap.

Cea mai aplaudata piesa – 7 (parca) cantece din colectia lui bela bartok.

Preferata mea – un blues. Apoi un cantec religios armean.

Io tot cu ochii dupa fluturi am pierdut ceva important. Pe Harry Tavitian trebuie sa’l vezi cand canta. Diferenta este considerabila. Transmite foarte mult vizual. Ceva din fenomenul  / procesul creatiei muzicale devine vizibil – si evident nu ma refer la miscarile care fizic genereaza sunetul ci la simtirea care se transmite.