Locomotivul

.

Dimineata, shuttle, spre birou.

Stau in picioare, langa mine cineva citeste o carte. Groasa.

Arunc firesc o privire, e un jurnal. Mh, de regula sunt plictisitoare chestiile astea.

 

Pana la urma ma plictisesc si ma straduiesc sa citesc ceva.

Primul paragraf pare interesant dar… se joaca imprejurul unei idei, la modul ca ameninta ca spune ceva dar nu o face.

 

Al doilea paragraf la care sar are ceva interesant.

 

Pe la omienouasutesi...ceva, tipul spunea ca nu e periculos ca locomotivele sunt prea adimrate ci ca sunt admirate pur si simplu. Si ca oamenii sunt mecanici. Cu mai multe cuvinte decat am pus aici.

 

Ceva nu e corect aici. In contextul dat, afirmatia corecta ar fi ca oamenii devin mecanici ca urmare a admiratiei fata de entitatile mecanice (locomotiva in acest exemplu). Adica ideea lui ar fi ca admirand beneficiile mecanicitatii o luam drept exemplu, o preamarim, si devenim mecanici.

 

Cum spuneam, oamenii devin mecanici admirand locomotiva, nu sunt mecanici (admirand locomotiva).

 

Dupa un minut nu mai am stare – vreau sa stiu cine este individul pe care il corectez.

Imi cer scuze si ma uit pe coperta. Steinhardt, Jurnalul fericirii. Ha!

 

Nu ma mira.

 

D’asta nu am reusit sa’l citesc, desi toti il laudau imprejur. Face afirmatii aparte, dar fundamental gresite.

 

Afirmatii care au o farama de adevar in ele dar care denatureaza, nu duc spre cunoastere ci spre visare, spre onirism ratacitor.

De exemplu mecanicitatea oamenilor.

Este adevarat ca oamenii sunt mecanici, dar nu este adevarat ca asta ar avea vreo legatura cu admiratia fata de locomotive.

Este adevarat ca admiratia fata de locomotive (fata de avantajele mecanicitatii) are un efect negativ asupra oamenilor dar ei nu sunt mecanici din acest motiv ci devin si mai mecanici.

 

Mecanicitatea oamenilor este de cand lumea si pamantul, dinaintea locomotivelor. Ei devin mecanici odata cu varsta. De regula pe la 30 de ani, cazurile fericite mai tarziu, cazurile fenomenale niciodata, cazurile triste mai devreme.

 

Pe la 30 de ani individul isi pierde rabdarea de a se uita cu atentie la fenomenele dimprejur, odata cu 30 de ani individul deja are o tolba bunicica de experiente care ii este la indemana pentru a se folosi de trecut, de a aplica solutiile gasite la problemele similare din trecut. 

Chiar daca problemele de azi sunt altele noi, e mai simplu sa aplice – mecanic – solutiile din trecut.

 

Asa devin oamenii mecanici. Nici nu sunt, nici nu e cauzat de locomotive.

 

Ceea ce a facut negativ entitatea mecanica (locomotiva) a fost ca a dat unora multi care se cred inteligenti un argument pentru a preamari avantajele – beneficiile mecanicitatii. Si astfel mecanicitatea aparuta la 30 de ani nu a mai fost considerata defect al individului ci a devenit „avantaj tehnologic!”, „eficienta!” (ori alta bazaconie similara)…

D’asta nu l’am inghitit pe Steinhardt. Aparent spune bine, are directie si intentii bune dar in realitate o da in bara la nivel fundamental. Si fiindca o da in bara atat de urat arunca o lumina tulbure si asupra directiilor bune pe care le are.

 .

Romania tiganilor

.

Feee… licitari!

Conationalii mei!

Sunteti toleranti.

Sunteti intelegatori.

Sunteti out of the box! …cu creierasul. Ala mic, pipernicit, subnutrit, schingiuit.

Incep sa se vada efectele de la…

Ati acceptat sa folostiti rom in loc de tigan. Nici o alta tara din Europa nu a acceptat ceva similar. Franta nu a acceptat sa li se zica franci, Germania nu a acceptat sa le zica deutsch...something in loc de gypsy.

Cu noul nume i’ati pus peste tot, mai ales in media. Mai exact, cu numele tarii voastre le’ati permis sa fie numiti peste tot.

Asa ca ‘ete voila, Hollywood a luat act de asta. Si intr’un mod uimitor de elaborat, in serialul Grimm, sezonul 2, incepand cu ep 20, apare o satra de tigani care…: au nume romanesti, vorbesc in limba romana, si scriu intr’o limba numita evident… “romanes”!

Daca era doar un efect artistic facut din poignet… nu erau atatea elemente corecte(!) romanesti prezentate ca fiind tiganesti.

In mod clar cineva a depus efort pentru a prezenta cat mai veridic satra. A facut cateva sapaturi. Numai ca in urma sapaturilor s'a ajuns sa prezinte elemente romanesti ca fiind tiganesti.

Dar nu’i asa ca nu conteaza? Nu’i asa ca nu conteaza ca pas cu pas se desfasora un fenomen de substituire a identitatii romane cu cea de nomazi – tigani?

Fiindca voi…

Sunteti out of the box!

Sunteti intelegatori.

Sunteti toleranti.

Conationalii mei!

Feee… licitari! 

lamurire: cei care sunteti convinsi ca intrati in categoriile prezentate, nu va mai mangaiati singuri. nu sunteti nici intelegatori, nici toleranti, nici out of the box. ci campul vostru vizual este limitat la propria persoana si la ziua de azi. doar prin lipsa de perspectiva sociala si temporala ati putut si puteti accepta transformarea si utilizarea numelui de rom in locul celui de tigan. grecii au deschis conflict armat cu ani in urma imptrova macedoniei pentru un motiv mult mai putin nociv pentru ca: macedonii nu au un reputatie atat de crunta ca tiganii la nivel mondial(!), macedonii nu luau insusi numele tarii! tiganii nu au capatat o reputatie proasta, de violenti, de ciorditori, de certati cu legea in Romania ci in lume! Pana cand tarile mari pe care le numiti civilizate si care dau tonul in lume nu vor face pretinsa "schimbare de conotatie de care sufera sarmanii tigani" va rog nu pretindeti ca o faceti aici, acasa la mine.

 .

Justitie. Justitie?

.

Documentar.

PBS.Frontline.2012.The.Real.CSI.

 

Unde se afla cu mai multa sau mai putina stupoare ca… sistemul judiciar se bazeaza pe… minciuna halatelor albe.

 

Exista mitul “omului de stiinta” dotat cu o aura de “dreptate”, de “corectitudine”, de “infailibilitate”.  Aura care e… un fas.

 

Pana la mijlocul documentarului se arata ca majoritatea uneltelor criminalistice nu au nici cea mai mica legatura cu stiinta, nefiind nu numai rezultat dar nici macar subiect al unor cercetari stiintifice. 

De exemplu unicitatea amprentelor sau unicitatea unei parti a amprentelor. Este o… prejudecata, nu un fapt demonstrat stiintific. Amprente care de la maretul FBI aflam ca nu sunt comparate de computer ci interpretate(!) de catre oameni. Iar o tipa – sefa de echipa de la FBI afirma foarte calma ca stie ca aceste rezultate sunt subiective. 

Un tip de la Londra a facut un test, in care in functie de povestea cu care venea acelasi set de amprente la aceiasi(!) examinatori, rezultatele erau fie pozitive fie negative. Iar un examinator de prima mana, unul dintre cei mai titrati… pus fata in fata cu o eroare majora prin care legase un individ complet inocent de atentate cu bomba in Spania afirma la fel de senin ca… da… noi de fapt stabilim un numar arbitrar de asemanari, poate fi 7, poate fi 20, dar daca se ajunge la 15-16 asemanari nu mai stam pe ganduri si spunem ca e o potrivire. 15 puncte similare cu alta amprenta si unul din cei mai mari “profesionisti” ai acestei branse te arunca in puscarie! Si nu mai conteaza nimic. Alibi, lipsa oricarei alte dovezi… se trec cu vederea.

 

Dar dupa ce se trece de mijlocul documentarului insa aflam lucruri si mai dureroase. Chiar rezultatul stiitei, faimosul ADN… da o rata de esec de 16%! 16% este enorm!

 

 Daca 16% din triunghiurile cu un unghi drept nu ar mai respecta teorema lui Pitagora…

16% eroare nu e stiinta. 16% din ucigasi liberi si 16% nevinovati primind pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata. Iar in documentar sunt prezentati astfel de nevinovati (unii vii dar altii…).

De aici avem doua subiecte de gandire.

 

Primo – cat de groaznic este efectul falsei clase sociale a halatelor albe, care trec in mod fals ca oameni de stiinta. Nu stiu cum era acum 100-200 de ani, dar stiu cu siguranta ca in ziua de azi orice imbecil poate avea o meserie prin natura careia poarta halat alb si trece drept om de stiinta, el fiind – dupa cum spuneam – un imbecil.

 

Secundo – daca un sistemul justitiar corect nu se poate baza pe astfel de instrumente – amprente, ADN – atunci cum ar mai functiona?  Cum spunea un judecator american "faptul ca facem de zeci de ani acest lucru nu il face sa fie corect ci ca il facem prost de foarte mult timp"

Iar numitorul comun al celor doua este usurinta, superficialitatea, lipsa de profesionalism cu care sunt tratate subiecte extrem de importante in viata omului: liberatatea, moartea... 

Sherlock Holmes a fost si ramane doar un basm! Adeptii fanatici ai ideologiei stiintei sunt la acelasi nivel cu adeptii fanatici ai oricarei religii, iau basme drept adevaruri palpabile. 

.