.
Desi per total JJ dezamageste (cu Portret al artistului la tinerete), sunt cateva randuri de pus
aici. So far.
“…isi lipea buzele de obrazul lui, avea buze moi, care ii
lasau o urma umeda pe fata; si care plescaiau intr’un sarut usor. De ce’or fi
facand oamenii lucrul asta cu fetele lor?”
“Eileen avea maini lungi, albe. Intr’o seara cand jucau
leapsa, ea ii acoperise ochii cu mainile lungi si albe si racoroase si subtiri
si catifelate. Asta era fildesul: ceva alb si racoros. Asta era intelesul Turnului de Fildes.”
“Zarva copiilor case se jucau il irita si tipetele lor
prostesti il faceau sa simta, chiar mai acut decat simtise la Clongowes, ca el
era conceput din alta plamada. El nu avea chef de joaca. Ar fi dorit sa intalneasca
in lumea reala acea imagine insubstantiala, imateriala, pe care o faurise si o
pastra sufletul lui. Nu stia unde sau cum sa o caute, dar il stapanea
premonitia ca, fara vreo miscare calculate a lui, acea plasmuire o sa se
materializeze.”
“Era la o petrecere de copii in Harold’s Cross. Felul lui de
a observa totul in detasata tacere se facea tot mai simtit, asa incat nu lua
parte la jocurile celorlalti. Copii, impopotonati cu podoabe de jucarie, dansau
si topaiau zgomotos, iar el, desi se straduise sa le impartaseasca veselia,
stia ca face o figura mohorata printre coifurile de hartie tuguiate si bonetele
de soare.”
“Dupa ce si’a cantat cantecul, s’a retras intr’un coltisor
comod si a inceptu sa guste placerea singuratatii. Veselia, care la inceput i se
paruse falsa si triviala, ii aparea acum ca o adiere mangaietoare, prefirata
placut pe langa simturile lui, camufland de ochii celorlalti clocotul febril
din sangele sau, care zvacnea de cate ori, din valtoarea dansurilor, in toiul
muzicii si al rasetelor, privirea ei aluneca spre coltisorul lui, magulitoare,
zeflemitoare, intrebatoare, dilatandu’i inima.”
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.