Placerea serii

.

(...pe langa pizza cu cola - sanatate curata!)

De curand m’am revazut cu un vecin. Daca eu am avut forta sa fac valuri la cateva competitii de sah pe la 13 ani, el a avut forta sa imi taie din elan pe la 20 de ani, dupa ce castigasem Cupa Jandarmeriei (...din elanul care mai ramasese dupa ce tata ma uluise complet, aratandu'mi ca dupa un an de dezalcoolizare - aratand mai degraba a fantoma decat a om - joaca incomparabil mai puternic decat un candidat cu doua norme de maestru cu care jucasem de multe ori in armata). Apoi am aflat ca vecinul meu de fapt tocmai obtinuse locul 4 pe tara la echipe – nu stiu ce competitie. (iar acum am aflat despre acea intalnire ca fiecare din noi a tinut minte ca ar fi pierdut in fata mea - interesanta memoria asta... cand victoria devine comuna memorabile tind sa ramana doar infrangerile)

Firesc, cand ne’am revazut sahul a aparut si el in discutie. Ambii suntem in aceeasi pozitie – mai degraba ne e frica sa nu facem de rusine trecutul. Sau pe cei care ne stiu trecutul si ne lauda pe ici pe colo. Fiindca sah adevarat... nu mai jucam.

Eu am avut ghinionul de a o scranti de vreo doua-trei ori si norocul de a face o figura frumoasa anul trecut (sau celalat?), un 2-0 cu un fost campion pe Ramnicu Valcea care s'a asezat la tabla pretinzand ca nu stie prea mult si sa nu'l iau tare, incercand sa faca misto de mine (tare imi displac prefacutii astia, noroc ca mi s'a parut suspecta intensitatea cu care dorea sa joace, ca un drogat care isi vede drogul, asa ca am jucat atent - chiar daca goleam o carafa de vin si gadilam chitara in timp ce...). Vecinul nu a zis clar cum sta cu norocul - fiindca clar e deja vorba de noroc.

Din diverse motive in seara asta am lasat teranii, protosii, zergii, league of legends, world of tanks si am luat chessmasterul.

Am gasit cateva partide superbe (in famous games).

Iar una dintre ele a fost placerea serii fiindca din partile de mijloc si final oamenii aia chiar m’au ascultat si au jucat (preponderent) exact continuarea pe care o propuneam eu! (partida e mai jos)

Pe de alta parte am aflat de ce s’a betegit sahul meu incat am ajuns (acum vreo doi ani) sa pierd trei partide la rand in fata unui tip care cu zece ani in urma nu sufla in fata mea.

Am patit fix lucrul pe care incerc sa’l spun tuturor tipilor inteligenti pe care ii intalnesc: in lumea asta de oameni mici te obisnuiesti atat de mult sa ai dreptate incat... devii orb.

M’am obisnuit atat de mult cu faptul ca prima idee pe care o am este de regula mai buna decat cele mai muncite ale majoritatii celor din jur incat nu am mai avut nevoie sa merg mai departe de prima idee si incet-incet am intrat in obisnuinta de a folosi direct prima idee. Comoditate... daca prima idee era suficienta... de ce sa ma mai zbat?

Ori in sah... asta nu e deloc sanatos, mai ales coroborat cu faptul ca memoria mea nu a stralucit niciodata (incat sa memoreze rapid toata tabla, si sa o poata utiliza in calcule) si atentia mea e greu de convins sa stea doar pe tabla, orgoliul luand’o de mana si ducand’o la mare la soare... cu povesti frumoase din trecut, convingand’o ca e inutil sa se straduiasca sa stea concentrata pe o tabla amarata.

Iar in seara asta mi’au trebuit patru partide ca sa ma trezeasca, sa imi dau seama ca da, pot, dar... trebuie sa fiu atent si sa mai caut si alte idei in afara de prima.

Iar finalul partidei de mai jos probabil l’as fi facut ferfenita cu o singura mutare desi aveam  partida in mana (si in mare parte o gandisem pana aici). Nu l’as fi jucat asa cum a fost jucat pentru ca este un final agresiv (in sah agresivitatea este firesc un atu – dar mie nu’mi place, prefer demonstratia in locul violentei). Si pentru ca este lemnofag (provoaca distrugeri de mobilier (piese)).

As fi jucat 36. ..., f2. Pentru ca este mai calm, mai putin agresiv iar la prima vedere declanseaza tot un mat in patru mutari.

Si era cat p’aci sa raman si de aceasta data la prima idee si sa spun ca varianta mea de final e mai eleganta, lipsita de agresivitate. In ultimul moment, inainte de a posta mi’am zis totusi sa fac toate calculele.

Din nefericire ultima mutare (35) a albului facuse ca dama alba sa poata deveni in sfarsit activa (in aceasta varianta) peste trei mutari. Si crease o singura slabiciune pentru 35. ..., f2 - capturarea damei, lucru care pana atunci era sinucidere curata.

Dar o corectura tot am: in comentariul mutarii 25 a fost gresit scris d:c6 (mutare imposibila pionul alb fiind deja la c6 din mutarea anterioara), corect era c:b7 – cu amenintare de transformare a pionului.

Orgoliul meu se ingrasa linistit...

Voila partida:

[Site "62nd Match Game"]

[Date "1834"]

[White "MacDonnell, A."]

[Black "La Bourdonnais"]

[Result "0-1"]

[ECO "B32"]

In a sense, the MacDonnell-La Bourdonnais encounters marked the beginning of modern chess -- a set match of serious games between recognized champions, in which all the games were recorded and published. This was the Frenchman's most famous win of the match (really a series of six matches, won by La Bourdonnais +45, =13, -27), in which we have the unusual spectacle of a mass of pawns overcoming a Queen.

  1. e4             c5           

  2. Nf3            Nc6          

  3. d4             cxd4         

  4. Nxd4           e5           

  5. Nxc6           ...           A positional error, strengthening

                                   Black's central pawns, but such niceties

                                   were little known in the 1830's.

     ...            bxc6         

  6. Bc4            Nf6          

  7. Bg5            Be7          

  8. Qe2            d5           

  9. Bxf6           Bxf6          

 10. Bb3            O-O          

 11. O-O            a5           

 12. exd5           cxd5         

 13. Rd1            d4           

 14. c4             Qb6          

 15. Bc2            Bb7          

 16. Nd2            Rae8         

 17. Ne4            Bd8          

 18. c5             Qc6          

 19. f3             Be7          

 20. Rac1           f5            Not 20...Bxc5? 21.Nxc5 Qxc5 22.Bxh7+.

                                   Instead, Black offers an Exchange

                                   sacrifice to get his central pawns

                                   moving.

 21. Qc4+           Kh8          

 22. Ba4            Qh6          

 23. Bxe8           fxe4         

 24. c6             exf3         

 25. Rc2            ...           Not 25.dxc6?, as 25...Qe3+ 26.Kh1 fxg2+

                                   27.Kxg2 Rf2+ will lead to mate.

     ...            Qe3+         

 26. Kh1            Bc8          

 27. Bd7            f2             Threatening 28...Qe1+ 29.Qf1 Qxd1 f1Q+.

 28. Rf1            d3           

 29. Rc3            Bxd7         

 30. cxd7           e4           

 31. Qc8            ...           In turn threatening 32.Qxf8+ and 33.d8Q.

     ...            Bd8          

 32. Qc4            Qe1          

 33. Rc1            d2           

 34. Qc5            Rg8          

 35. Rd1            e3           

 36. Qc3            Qxd1         

 37. Rxd1           e2            White Resigns.

 0-1

 .