Evrika

 basically, doar pentru a ma mai ventila mai spun cate una alta, dar stiu ca jocul e pierdut.

pentru ca nu mai ai cum sa convingi pe cineva in lumea de azi ca trebuie:

- sa reduci increderea de sine a prostului a.i. sa nu il mai contrazica pe profesionist;

- sa filtrezi / limitezi accesul incultului / idiotului / celui rau intentionat la difuzarea de prostii toxice pe internet, in mass-media;

- sa filtrezi / limitezi accesul incultului / idiotului / celui rau intentionat la pozitii de decizie;

- sa creezi campanii sociologice pt curatarea societatii de mentalitati toxice, pt cultivarea de mentalitati benefice, pt corijarea ideilor din varii stiinte intelese / adoptate gresit la nivel popular - care se transforma in mentalitati nocive (ex.: "totul e relativ").

acestea ar fi cred temele pe care trebuie sa lucreze societatea daca vrea sa aiba sanse (de aici evrika, pt ca am gasit punctele esentiale). 

pe de alta parte aceste lucruri pot fi aplicate numai unei societati cu o medie a inteligentei superioara celei actuale so...

Obiectivitate

Urmărirea obiectivității mi'a creat un dispreț profund față de mecanismele de coping (denial und underen), față de mecanismele de modificare a părerii proprii pentru punerea în acord cu realitățile exterioare neplacute dar (prea) greu de schimbat. 

Urmărirea obiectivității m'a ajutat sa ajung la dispreț față de paradigmele egocentrice, ce preamaresc câștigul personal în dauna "celorlalți". 

(2017 iulie)

Lansare carte Doina Cornea

La lansare vorbesc  politologi și mr. Liiceanu.

Profesori universitari.

Unul se uimește în fata fenomenului banal(!) ca în anii '70 oamenii nu mai aveau tăria de caracter pe care o aveau în anii '50. El rămânând în ingustimea observației ca în '70 represiune nu mai erau atât de dure ca în '50, omitand elementara înțelegere a efectului în timp a represaliilor continue - in diferite forme - timp de doua decenii si ceva(!).

Al doilea profesor se enervează spunând ca în anii '90 România nu ar fi ales valori tip doina Cornea ci nonvalori de tip Iliescu. Și el ignorând un aspect banal(!) al manipulării societății, al dezinformării masive la care a fost supusa.

 E ca și cum te superi pe cel ce a fost învățat limba bulgara de la naștere ca nu vorbește japoneza la 4 ani. 

Astia profesori universitari. Astia sunt cei care compun crema intelectualitatii. Ignoranti in fata banalitatilor.

(2019 mai)

Denial

 Denial. Mecanism creat pentru a face suportabila viata, ajunge sa o facă insuportabila pentru ca impiedica a manifestările care sa se opună mișcărilor toxice din societate.

Denial. Acea capacitate de a percepe viata ca fiind placuta dar cu prețul distrugerii calității, modificandu'se doar perceptia, nu si cauza reala. 

(2018 apr)

Pierderea rabdarii

o alta notita gasita pe undeva:

 Crescusem frumos. Cu răbdare. Nici când ma certam nu îmi pierdeam calmul. Analizam linistit persoana din fata mea și in cel mai rau caz ii serveam cuvintele care o aruncau în haos.
Apoi... viata. Aia între cei mulți, între mediocri. Pe de o parte pentru ca locul în lume ți se da în funcție de pile și de puterea cu care te lansează "ai tai" în societate, pe de alta parte pentru ca mediocrii au instapanit lumea, si orice coltisor din ea. Am aflat lucruri pe care in idealismul meu am refuzat sa le folosesc, considerând ca este incorect.
Iar în contactul cu cei mulți cuvintele erau ignorate. Am învățat sa ma enervez, pentru ca ei de asta asculta. De nervi, emoții, amenintari, pericol iminent.
Asa am pierdut răbdarea.
(ar trebui sa fac un capitol cu pierderi: next, pierderea inocentei)

Omul e bun. Dar nu e.

De cand am inceput sa ma uit in jur am vrut sa cred ca omul e aprioric bun. 

Ca actele rele sunt excepții generate de de diverse pervertiri. Și încă o fac, inca mai cred ca omul e fundamental, aprioric bun. Insa "omul e bun" a căpătat câteva adnotări. Omul e bun, da, dar doar cu aproapele lui. Omul e bun, da, dar doar dacă nu îl doare ceva. Omul e bun, da, dar doar dacă nu e pervertit de o societate în care sunt considerate firești comportamente rele, daca nu i se servesc constant modele toxice.

Ori lumea in care traim nu suporta conditiile de mai sus. le incalca pe aboslut toate cele de mai sus, pe unele dintre ele "in forma continuata".

Iar insistenta de a crede ca omul e fundamental bun vine de la faptul ca dacă lucrurile stau altfel atunci asta nu e deloc o lume în care sa vreau sa trăiesc.

Iar chiar dacă omul este fundamental bun, am ajuns la convingerea ca el este mult - mult prea ușor pervertibil, și ca nu il va considera aproape acel ce vede mai mult (exceptiile sunt mult-mult prea rare).

Adică sămânță aia de bunătate pe care ma bazam ca să pot găsi lumea asta traibila este mult prea inutila, prea impotenta... 

Asa ca "in the end" asta nu e o lume traibila. Cel putin pentru mine.

O Nota

o nota de prin 2019 gasita ratacita pe o aplicatie, o pun aici.

 acum singuratatea mea este deplina.
nu exista nici o persoana de acelasi sex cu mine cu care sa ies seara in oras.
cei cu care comunic pe net, la telefon...
unul dintre ei la propunerea de iesire la o bere sa discutam diverse a raspuns ca i accept the challenge. si nu era o figura de stil. (si chiar si asa, tot nu a iesit)
altul a petrecut cam o jumatate de ora (in vizita la mine acasa) incercand sa ma convinga sa imi creez "cultul" meu, pentru ca am ce trebuie pentru un guru.
iar ambii sunt oricum cu familie si copii.
subiectele mele de discutie sunt in zone de care cei multi se feresc. basically eu discut despre societate sau despre natura omului.
invers - 70-90% din ce se discuta la o bere este din categoria ce a facut gheorghita, marioara... despre fapte petrecute, irelevante pentru societate. zonele lor de discutie imi sunt cel putin neantrenante.
daca eu as iesi astazi la o bere cu cineva i'as spune ultima noutate, noutate suparatoare pentru mine, la nivel personal. faptul ca la o lansare de carte a unui sociolog cu doctoratul la Stanford au fost cateva lucruri care m'au contrariat in discursul lui si am pus trei intrebari care i'au anulat cateva din ideile forte pe care le prezenta. si ma nemultumeste ca asta este calitatea indivizilor cu recunoasteri inalte in societatea noastra.
si realizez ca la un astfel de subiect ceilalti nu ar simti ca au cu ce sa vina in contrapartida in discutie.
cei care ma cunosc ajung sa fie mainly in doua categorii: fie nu inteleg ceea ce spun, fie inteleg si sunt impresionati.
cand creezi astfel de reactii nu poti fi cel cu care se iese casual la o bere.
in zona mea tangibila social nu sunt indivizi cu aceleasi preocupari.
exista doi tipi cu care sa  pot discuta la o bere. amandoi sunt departe de romania. iar unul si cand era aici avea viata de familie extrem de plina.

Prostii clasei

 Ii mai stiti. Pe ce cei care erau in scoala "prostii clasei". Ei bine, intre timp au ajuns adulti. Intre timp nu au mai avut in jurul lor un mediu care sa le reaminteasca nivelul. Pe de o parte pentru ca "nu e frumos", pe de alta pentru ca si'au zidit bine bula lor unde sunt "valorosi".

 Insa asta are un efect toxic social: nu numai ca si'au uitat nivelul, dar in timp au inceput sa fie convinsi ca s'au "maturizat" ca s'au "desteptat" (in ciuda faptului ca IQ nu creste spre varsta adulta ci vag-dimpotriva, dar pentru ca sa stie asta ei ar trebui sa aiba preocupari pe care in mod natural nu au cum sa). 

Indivizi care nu au luat nici macar 5'ul la admitere la un liceu ce mana a 4'a, ajunsi adulti ti se falesc ca ar fi mari cunoscatori ai lumii, omului... chestii dificile pentru veacuri intregi de filosofi.

Si astazi ii vezi - sunt cei mai vocali si agresivi (evident si penibili) cotcodacitori ai ideilor din gama "covidul nu exista".

Iar societatea nu spune clar ca "daca ai fost prost cand esti mic - ghinion - cand esti mare nu se schimba nimic". Pentru ca e naspa sa spui adevaruri dureroase. Si "nu se face". Pentru ca "la ce bun?!". Doar sa ai o societate care sa functioneze mai logic, mai in acord cu stiinta?! Eh... "nu se face".

Azi m'am uitat la un grup de whatsapp si am decis ca e suficient. Nu imi oferea nici fun de calitate, nici o informatie utila statistic social, asa ca le'am zis ca habar n'au despre ce vorbesc ei acolo in conspiratiile penibile. Evident, in fata informatiilor au ales sa faca ce au facut toata viata - au ales propriul confort, protejandu'si ignoranta in aproape toate felurile care le'au trecut prin cap. Si tot refuzand sa ma convertesc la aberatiile lor evident am fost eliminat din grup. Nu care cumva sa le strice cineva buna dispozitie agresand in lumea iluzorie in care ei traiesc si "se simte bine".

Vizionarii moderni

 Tocmai am realizat un eufemism la moda in cultura manageriala moderna: se numeste "viziune" acea "dorinta ignoranta" (ignoranta in sensul ca doritorul ignora complet chestii cum ar fi: distanta intre realitate si dorinta, gradul de aplicabilitate al dorintei in situatia respectiva concreta samd).