o alta notita gasita pe undeva:
Crescusem frumos. Cu răbdare. Nici când ma certam nu îmi pierdeam calmul. Analizam linistit persoana din fata mea și in cel mai rau caz ii serveam cuvintele care o aruncau în haos.
Apoi... viata. Aia între cei mulți, între mediocri. Pe de o parte pentru ca locul în lume ți se da în funcție de pile și de puterea cu care te lansează "ai tai" în societate, pe de alta parte pentru ca mediocrii au instapanit lumea, si orice coltisor din ea. Am aflat lucruri pe care in idealismul meu am refuzat sa le folosesc, considerând ca este incorect.
Iar în contactul cu cei mulți cuvintele erau ignorate. Am învățat sa ma enervez, pentru ca ei de asta asculta. De nervi, emoții, amenintari, pericol iminent.
Asa am pierdut răbdarea.
(ar trebui sa fac un capitol cu pierderi: next, pierderea inocentei)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.