..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 1 august 2024

Taranus Succesus

 

Vad o trasatura comuna a lui taranus succesus. Adica taranul venit la oras, cu mentalitate agresiva, de a ii invinge pe straini. Straini care… incercau doar sa traiasca frumos, nu intr’o lupta surda, constanta, primitiva.

Well, dupa ce taranul invadator este “biruitor” (asupra celor pasnici – na surpriza), dupa ani de zile in care a ridiculizat tot ce reprezenta cultura si educatie, incepe sa afle ca ei bine, de fapt au si astea rolul lor. Si primele, cele mai vizitate arii sunt vinul, istoria si poezia sau ceasurile. Iar pentru femei – cartile.

Insa este un schepsis. Fix ca la avidele cititoare de Sandra Brown (adica cu nivel de cititor de Sandra Brown deschizand orice carte) tot ceea ce incep sa afle din diverse contacte cu cultura… creaza doar o pojghita superficiala. E prea tarziu sa mai fie integrat in fundatie, in adancurile sinelui, in mica suita de idei care stau (deja) aprioric la baza conceptiilor despre lume, viata, sensul existei.

Drept care se formeaza din nou si din nou o clasa sociala toxica, de “invingatori” cu mentalitati bananiere, brutale, primitive. Si cu pojghite de aparenta, falsa educatie. Pe modelul catarului care duce in spate o desaga cu carti. Pe care le foloseste doar ca sa pozeze (siesi si celorlalti) in – pasamite – educat.

luni, 1 iulie 2024

Psihologul terapeut


12 rules for live, an antidote for chaos - Jordan B Peterson,
vol 1.

Din nefericire are o a doua bila neagra din start: cand spune ca un site care isi regleaza topicurile dupa domnia multimii este un site care selecteaza (relevant!) topicurile importante.
Multimea are proprietatea de a face lucrurile fix invers...

Tipul spune o chestie pe care Eliade si altii cred ca o spuneau mai corect: in occident s'au restrans convingerile pentru a se elimina sursa tensiunilor inter-sociale dar s'a obtinut micsorarea "meaning-fulnessului".
Eliade & comp avertizau ca scoaterea sacrului din viata curenta face acest lucru.
Inca nu'mi dau seama daca e corect sa numesti convingeri / valori de grup ceea ce Eliade & comp numeau sacru. Poti incerca sa "aduci in prezent" ideile, dar nu inseamna ca raman corecte cand le schimbi elementele...

Complet amuzant cand afirma ca solutia pe care o vede el este ca fiecare membru al societatii sa preia cat de multa responsabilitate poate.
Amuzant din doua directii:
a. sunt convins ca prin natura umana acest tip de existenta este accesibil unui numar prea mic de indivizi, insuficient pentru a da forma societatii (iaca "Imparatul Mustelor"...);
b. Lumea este in plin avant in celalalt sens, al deresponsabilizarii, am vazut corporatiile inducand asta prin proceduri si metode de decizion-making,  mainstream mass-media face asta..., fake-news industry, IoT industry... toti fac asta.

vol 2.

El arata ca:
Traim intr'o lume a castigatorilor.
Castigatorii sunt increzatori.

Corect.
Dar ignora ca asta inseamna ca:
Traim intr'o lume a increzatorilor nu a celor ce gandesc.
Eventualele pericole majore - cele de deasupra individului - sunt ignorate prin "incredere" in viitor.

Deja spre finalul cap 2 o ia la vale. Dupa ce a aratat ca schimbarea creierului este la nivel fiziologic... solutia lui e sa se mimeze un efect - ignorand complet tot lantul cauzal!
Adica un tip slab (dpdv competitional), care si'o fura constant si care are si creierul "remasterizat".. trebuie sa mearga cu spatele drept pe strada. Sigur asta il face brusc valoros competitional! Sigur asta ii anuleaza creierul care acum este diferit fiziologic...! Nu m'am uitat... asta e american, cumva?! Fiind discipol al lui Eliade sunt mari sanse.

sâmbătă, 8 iunie 2024

Postulari si adevar




Pentru ca din cauza de fenomenul fake news, din nou in subiectul cu "de unde stim ca e ceva adevarat sau nu?".
Well, nu ai cum - ca atare.


Forma gasita de greci (aia antici, nu manelistii de azi) e de a admite(!!) cateva adevaruri de baza, de la care sa pornesti. Care nu pot fi demonstrate. Doar zici "da, asta e un adevar".


Si de acolo, bazandu'te pe ele - pe adevarul lor - masori restul. Totul devine adevarat sau nu prin demonstratii, prin corelatii logice, dar exclusiv in baza acelor prime adevaruri nedemonstrate (postulari).


Fara un set de "adevaruri comune" nu se poate ajunge la un consens.


O persoana cu un set distinct de "adevaruri de baza" este imposibil de convins ca emite teorii aberante. Teoriile aberante devin coerente atunci cand "adevarurile de baza" sunt ele la randul lor duse cu pluta.


Iar cu cat este mai complexa societatea cu atat avem mai multe grupuri cu seturi de "adevaruri" baza diferite.


Cu cat este mai complexa stiinta cu atat este mai dificil ca setul de adevaruri de baza sa poata fi accesubile mintii omului de rand, nu numai din motive de forta cognitiva, dar din cauza cantitatii de informatie necesara de a fi ingerata - ani multi de studiu pentru cate un foarte mic segment de cerc din paleta de 360 de grade a cunostintelor, a ramurilor stiitifice, a existentei. 


Asa ca omul de rand pentru a functiona trebuie sa accepte "niste adevaruri" iar totul devine apoi bun, rau, corect, gresit. Iar acel set de mici adevaruri de pornire este ales complet aleatoriu: mediu si emotii, experiente personale si impactul emotional provocat de ele. 


Si pentru o incheiere "roz" -  de we - apare ideea fireasca cum ca din moment ce societatea chiar este din ce in ce mai complexa, chiar se inmultesc grupurile cu seturi diferite de "adevaruri de baza"  - asta chiar inseamna ca devine din ce in ce mai improbabil consensul majoritar, iar lipsa consensului majoritar bazata (lipsa) pe conflicte de core beliefs nu duce in alta directie decat la surparea societatii. Cel putin in forma pe care am cunoscut'o - de colaborare, care btw acum este considerata ca fiind acea chestie care ne'a separat de animale si am ajuns sa dominam planeta - ca am fost(?!) specia capabila sa colaboreze in grupuri mult mai mari decat celelalte specii.


E we, e o vreme superba.
 

miercuri, 8 mai 2024

De ce?


        Un partener de discutii mai asezate m'a intrebat azi - dar de ce vrea BlackRock sa impuna politicile astea sociale. (DEI - diversitate, echitate, incluziune; LGBTQ-bla-bla-plici...)
        Evident ca nu am cum sa stiu, dar intrebarea merita - asa ca am luat la rand ipotezele, cele mai interesante sau cele mai vehiculate.

        I. Intr'o ordine aleatorie - cea care mi'a traznit de unul singurel prin cap si mi s'a parut fascinanta ca idee - ar fi ca... reducerea populatiei. Pentru ca un efect al lgbtcrsf e ca... mai putine cupluri care sa faca odrasle. Cu bonusul ca aia mai slabi de inger, cu mintea mai vraiste sunt primii iesiti din "pool"-ul genetic. La care tipul imi raspunde ca da, a mai auzit ideea, pentru ca automatizare, AI and stuff, asa ca nu mai au de unde sa fie joburi pentru toti, nu se mai sustine asemenea populatie. Well, argumentatia lui nu imi sta in picioare - pentru ca automatizarea si AI pastreaza productia, adica mancare si strictul necesar se pot produce in continuare - chiar daca cu joburi mai putine. Este afectata doar capacitatea de cumparare - iar asta ar crea niste socuri economice puternice in societate. Dar capitalul suficient exista, productia exista, trebuie doar actualizate regulile de distributie a lui. AI si automatizarea creaza supraproductie, chiar e nevoie de mai multa populatie...
Mai degraba oprirea risipei de resurse pe "atata populatie" mi se pare ca ar fi o idee mai coerenta aici.
Iar alt efect al politicilor astea este descurajarea oamenilor inteligenti / informati de a se mai reproduce (well, asta e un punct mai greu de digerat si prezentat pe scurt asa ca nu il las complet neatacat, oricum epurarea genetica constanta a indivizilor inteligenti e un subiect surprinzator de bogat).

        II. Alta idee ar fi cea vehiculata cumva de cei cu valente conspirationiste - replacement theory - dar care poate sa capete o ceva sens daca acceptam scenariul in care au crescut deranjant de mult pretentiile populatiei de rand din zona "occidentala". Si dpdv consum de resurse, si dpdv pretentii fata de autoritati, si dpdv nivel de trai... Drept care import masiv de populatie asiatica si / sau africana ar fi considerat ca binevenit. Indivizi cu prententii mult mai scazute pe toate palierele. Doar ca varianta asta presupune ca aia care au decis si cei care ii ajuta sa puna in aplicare sunt toti atat de dusi cu pluta incat nu isi dau seama ca imigrantii asiatici si africani nu au capacitatea, educatia, evolutia culturala, principiile de viata pentru a putea inlocui cu succes populatia vestica. Si nu e vorba de prima generatie, ca apoi puradeii lor ar merge la scoala si totul ar reveni la "normal" (dincolo de aspectul ca odata ce cresc capacitatile vor fi crescand si pretentiile lor!). Ci e vorba de inceputurile acestui fenomen masiv de imigranti in UK si Olanda (de astea stiu eu), care dupa 30-40, respectiv 20 de ani au aratat ca nici generatiile doi si trei de puradei nu se integreza cultural, intelectual, ca valori mo1rale, etice, sociale samd.
    Acum... nu este totusi chiar de necrezut un asemenea nivel de inconstienta. Pana la urma, sistemul capitalist "beneficiaza" de aceleasi metehne ca sistemul aristocratic: avutia se transmite predominant prin familie, puterea o insoteste, si e inevitabil ca la un moment dat sa nu ajunga pe mana unui idiot nascut acolo. Idiot ajutat si de fenomenul turnului de fildes - adica de o izolare treptata si din ce in ce mai "plenara" de realitatile cotidiene.
Ceea ce par a nu intelege "conducatorii" sunt chestii care tin de sociologie, si pentru ei clar nu e important sa cunoasca asa ceva.
1. Imigrantii vin cu obisnuintele, reflexele mentale si culturale de acasa. Si nu renunta la ele decat cu greu. Iar cu cat e mai mare diferenta socioculturala cu atat creste rezistenta lor la schimbare.
Iar intre cultura europeana si cea asiatica diferentele sunt dintre cele mai mari posibile. Iar cea Africana, sa fim seriosi, e domnia fortei brute. Primitivism care abia a depasit epoca de piatra.
2. Daca imigrantii devin un procent sensibil... nici nu se mai schimba. Isi creaza microclimatul lor. Cei care au cunoscut Bucurestiul inainte de '89, inainte de valul migrator cu "de'ai nostri" a vazut fenomenul asta "live" - inainte nu se scuipa pe strada, nu se injura (cu exceptia unor minoritari), acum badarania agresiva e "the norm".    
    
        III. Altfel, mai avem ce se da oficial. CEO BlackRock, intr'un interviu foarte cunoscut zice textual si deschis ca vor sa "force behaviour". Dar de ce... asta nu mai zice. Ca asa e bine.
Aparent conteaza mai mult "viziunea" cuiva decat realitatile - asta este o mentalitate pe care am intalnit'o puternic vehiculata prin cercurile celor cu bani mai multi decat poate mintea sa cuprinda: intaietatea "viziunii" asupra realitatii.
Si btw, viziunea asta e postmodernista, curent filosofic din ultimul secol, cu oameni foarte influenti in el, care considera ca totul e relativ-subiectiv, ca nu exista obiectivitate, logica... nu e o exagerare, ci e definita curentului de pe Britannica.
"Viziunea asta" - adica viziunea pe care oficial o promoveaza BlackRock - un egalite, fraternite exagerat, care nu tine cont de merite, de capacitate ci se lupta impotriva lor, pentru o egalitate de outcome, de rezultate nu de sanse. Ceea ce in fond, asta e viziunea comunista de egalitate planetara, indiferent de pozitia in societate and stuff...

        IV. Apoi avem efectul real, din societate. Un cunoscut - printre cei mai inteligenti intalniti - mi'a spus acum cativa ani ca in 'murica oamenii de rand sunt "umpic" intimidati. Le e frica sa mai vorbeasca deschi pentru ca in secunda doi sunt sunati de HR si pusi pe liber pentru "discriminare", iar "discriminare" inseamna daca cineva doar a avut niste emotii naspa... iar in secunda trei landlodrul iti zice ca nu mai poate sa iti inchirieze pentru ca nu vrea sa fie asociat cu persoane care au fost concediate pentru asemenea motive. Nah, acolo astia au acces la scorul tau bancar, care e puternic legat de informatiile de la job. Ideea fiind ca se traieste (in orasele aglomerate, nu rednecks) cum traiam noi sub Ceausescu, cum se traieste in China si Rusia. Populatia timorata, nu comenteaza ca ii e frica: ramane pe drumuri. Fix populatia care ar putea face ceva, cea din centrele cu densitate mare. Ca deh, proteste in orase mici sau la tara... sunt ignorate cu succes. 

        V. Si mai este si posibilitatea de cautare / testare pe pielea p*limii de sisteme sociale care sa bifeze ce traznai trec prin cap celor cu suficienta forta pentru a le impune. Si chiar nu e necesar sa aiba sens dpdv rational - ori pentru ratiunea noastra, a celor cu mainile pana la cot in realitatea cotidiana.

        VI. Mai din avion si simplist abordata povestea cu BlackRock, in mod clar politicile lor detoneaza societatile vestice. Si nu se stie exact cine sunt toti indivizii din spate. Drept care n'as fi surprins daca se descopera niste chinezi sau arabi... Desi ar trebui niste FBI / NSA / CIA sa fi fost pe faza... cumva cred ca nu mai sunt ce erau odata. Am senzatia ca au facut implozie, inghititi de principiile societatii in care banul primeaza. E doar o intuitie, argumentele sunt foarte putine si "ici-colo". 

    Acestea fiind spuse... viitorul suna bine, noapte buna!

later edit: la o zi dupa ce am scris asta apare o stire ca la Bezos in firma (adicatelea la Amazon) se promoveaza DEI cu scopul de a fractiona angajatii, astfel incat devine mai greu sa isi faca "union" - sindicat. Ceea ce este doar o combinare a punctelor IV si V: indivizii fractionati, carora le e mai greu sa se opuna sistemului, in numele "viziunii" profitului, ignorand efectele distructive si la nivel social si la nivel economic, pentru ca angajatul incompetent costa pana la urma mai mult decat cel competent - daca stii sa faci calculele corect, sa compari nu numai salariile celor doi, dar si costurile asociate generate de ei.  

miercuri, 20 martie 2024

D'aia

Unii actioneza (aproape intotdeauna) in functie de ce le face placere.

Altii actioneaza (preponderent) in functie de rational.

Femeile sunt preponderent in prima categorie.

Barbatii care intra in prima categorie sunt fie prosti fie (foarte-foarte rar) voluntar-hedonisti.

 Asta as zice ca e motivul pentru care femeilor le plac prostii - vorbesc aceeasi limba, chiar daca o fac din motive diferite.

miercuri, 28 februarie 2024

Realitatea, tulburelul si sansa

.
O mica "amuzamenta": la 20 de ani obisnuiam sa arat ca se poate "demonstra" orice - inclusiv / mai ales chestii false - folosind mici "salturi logice", alese in functie de capacitatile cultural-intelectuale ale auditoriului.

Insa acum... observ ca sunt mai apropiat de a demonstra ca... nu se poate demonstra nimic. Orice argument rational poate fi anulat in baza unei legi (valide) de critical thinking, de coerenta  / sanitate logica. 

Cele doua suna contradictorii la prima vedere. Insa in fapt se ajunge in acelasi punct - cat de limitata este ratiunea ca instrument de cunoastere. Ceea ce sustinea si Eliade in Solilocvii, dar aici apare din alta perspectiva. Si totusi fara ratiune nu exista cunoastere. Insa ratiunea doar coaguleaza cunoasterea, nu o creaza. Este doar un catalizator. 

Ok, fie... so?!

Hmm... Pai de exemplu prima implicatie care imi trece prin minte este ca societatea in care traim este una in care experienta directa a faptelor este din ce in ce mai putin posibila. Am ajuns intr'o lume ale carei realitati le evaluam volens nolens prin ratiune, nu prin experienta directa, nemijlocita. 
Drept care sansa de a evalua realitatile lumii inconjuratoare scade dramatic. Traim intr'un mediu tulbure al parerilor create de mecanisme rationale care incearca sa inlocuiasca experienta / informatia directa. Un exemplu practic este fenomenul de fake news - imposibil de combatut intr'un asemenea tip de mediu. Alt exemplu - si asociat - este polarizarea in jurul unor idei considerate(!) adevaruri - care pot fi sustinute sau demontate doar in virtutea unor acte voluntare de selectie a unor convingeri create a priori, in avans (beliefs) - Ilie alege sa creada ca doar PSD vrea binele tarii, Marian alege sa creada ca doar AUR, iar informatiile colaterale sunt filtrate si evaluate in functie de aceste beliefs. Si nu poate exista o discutie reala pentru ca rationalul este impotent (vorba lui Eliade) in stabilirea adevarurilor iar experieta directa este imposibila in acest tip de societate.

Ceea ce creaza ipoteza ca un proces prin care mediul social isi mareste constant gradul de complexitate creaza o lume distopica unde realitatile sunt din ce in ce mai intangibile membrilor, drept care deciziile sunt din ce in ce mai deconectate cu realitatile. Un sistem haotic, un sistem brownian, un sistem al sansei. 

Si btw, acest proces de crestere constanta a complexitatii societatii e real  - so far. Si intr'o directie paralelea cu cea a lui Alvin Tofler din Socul Vitorului, devine foarte probabil ca la un moment dat sa apara o surpare a sistemului, sa se reduca nivelul de complexitate, pentru ca mediul sa redevina viabil. 

sâmbătă, 10 februarie 2024

Despre inteligenta

 .

    Daca esti inteligent, trebuie sa fii in vecinatatea celor din jurul tau. Adica nu prea-prea fata de cei din jurul tau. Altfel vei fi un strain pentru ei. Orice ai face.

      Iar daca sari un pic calul, tot ce te mai poate salva este incultura. Sa fii la fel de incult ca ei, pentru ca asta te va ajuta sa ai subiecte comune. Asa incat tu chiar daca spui lucruri ciudate, macar sunt pe subiectele lor, pe subiecte... penibile. Altfel devii un... real "excommunicado" (referinta John Wick). Pentru ca amorul propriu si orgoliul omului comun nu permit o astfel de asociere. Decat pe perioade scurte, in care omul de rand este ébloui (surprins-interesat-entuziasmat) de ciudatul fenomen pe care il intalneste. Pe termen lung, insa, nu poate integra o astfel de existenta ca fiind una naturala, fireasca.

      Am zis subiecte penibile pentru ca nu am gasit grup care sa fie si inteligent si cult. Cei inteligenti sunt trimisi de catre societate in chestii tehnice (unde educatia exclusiv tehnica - adica incultura - face legea) iar cei nu chiar inteligenti, dar cu memorie solida sunt trimisi in cultura (zona academica), unde inteligenta redevine handicap din doua motive - si pentru ca nu este un element comun al grupului, si pentru ca realizezi ca imparatul e cam la nudul gol prea des - prea des sunt pusi in biblioteci la capitolul ganditori niste jalnici impostori, fie cu dificultati de exprimare, fie din familii importante, fie smecherasi care impresionau preponderent prostimea feminina la balurile din inalta societate cu cuvinte aruncate ieftin si turmentant - de ex Voltaire. Sau Sartre. Sau amandoi, deja incep sa uit, a trecut mult timp de cand. Dar parca mai degraba Voltaire.

     Nu as mai fi intrat in zona asta de subiect dar acum cateva saptamani un coleg aflat mai la inceput mi'a adresat o (kind of) intrebare retorica "Nu'i asa ca te simti prost cand stii ca esti inteligent dar nu suficient incat sa fii geniu?"... ceva de genul asta. Well, dupa cateva saptamani mi'am amintit ca prin adolescenta, early 20's am avut tendinta de a fi frustrat pe tema asta. Doar ca imediat cum aparea tendinta in cauza imi aduceam aminte ca pentru a fi geniu d'ala care inventeaza chestii in fizica sau matematica trebuie sa ai ocazia. Adica sa ai ocazia sa inveti in loc sa supravietuiesti batailor de acasa ascunzadu'te in fictiune - beletristica, (mai) trebuie sa ai ocazia sa studiezi la facultate in loc sa muncesti 10-12 (uneori 14 ore pe zi), orice gasesti, pentru a putea locui in chirie, cu burta relativ goala. Fiindca asa se traia in '90-2000 in Bucuresti. Din mai multe motive - care nu au legatura cu subiectul. 

Asa ca revenind la subiect - respectiva constatare pentru mine s'a transformat rapid dintr'o potentiala sursa de frustrare intr'o curiozitate: de ce inteligenta nu ajuta in viata de zi cu zi? Intrebare care rapid s'a transformat in de ce inteligenta este un handicap in viata de zi cu zi? Mi'a luat vreo 15-20 de ani sa il gasesc pe Taiko cu partea lui de raspuns - din viata reala. Si inca vreo 10 sa ajung la ce am scris in inceput. Pentru ca au mai fost doua lucruri care mi'au intarziat ajungerile

Partial (primo) pentru ca in timpul omniprezentalor batai primite in copilarie de la sotul mamei mi se repeta constant ca sunt prost, idiot samd. Pe de o parte stiam ca nu sunt, ca doar mergeam la olimpiade de matematica si la concursuri nationale de sah dar pe de alta subconstientul este o chestie care functioneaza destul de primitiv. Si creaza niste superbe disonante cognitive, iar de asta de care zic abia acum am inceput sa imi dau seama. Asa ca undeva adanc fluctuez intre convingerea ca sunt inteligent si cea ca sunt... normal.

Si partial (secundo) pentru ca niste-mai-mult idealism. Care s'a luat frumos de mana cu disonanta cognitiva si afirma ca poate nu sunt eu inteligent, ci... ma invart printre ghinionisti, cu dotare mai precara. Da, la cutiuta. Iar cu timpul, pentru ca ma tot invarteam printre altii, si altii, si altii, si tot dovedeau aceeasi dotare precara, idealismul meu insista ca e imposibil ca omul de rand sa fie atat de prost. Drept care am neplacuta impresie ca mi'am creat neplacuta obisnuinta de a reactiona - la randul meu - ébloui (uimit-surprins) de afirmatiile sau actiunile... negandite ale celor din jur. Care obisnuinta s'a transformat cu timpul in frustrare. Asa ca as avea o frustrare, dar nu pentru ca nu creez chestii de Nobel in fizica, ci pentru ca omul de rand este atat de jos incat ne condamna pe toti la o viata mizera. Chiar daca tehnic sunt cativa care amelioreaza situatia, din punct de vedere social... prostul e rege. Ajuns aici tot am un pitic in fundul curtii care da din picioare si urla ca poate nu inteligenta (sau lipsa ei) este problema ci cultura care schimba decorul, placerile, preferintele - si astfel izoleaza. Dar nu are dreptate acel pitic, pentru ca imi amintesc clar puzderia de cazuri in care disensiuni sau tragedii au fost create in ciuda fondului cultural comun, dar in baza capacitatii diferite de rationare.

sâmbătă, 6 ianuarie 2024

Mica avertizare - posibil inutila

 

O idee simpla dar care din varii motive m'a cam urmarit in ultimile saptamani e ca poti sa te dezvolti, sa te formezi in rolul celui care incearca sa impinga societatea catre mai bine sau in directia celui care incearca sa aiba success in societate.

Problema – prima – e ca trebuie sa accepti ca acestea doua sunt incompatibile. Si e o alegere de facut. Nu functioneaza impreuna. Probabil ca asta ar fi la baza esenta marturisirii lui Designori din “Jocul cu margelele de sticla” a lui Hesse - desi mai degraba acea avertizare e putin in alta directie: catre cel ce se asteapta ca succesul social ar putea fi generat de valoarea personala. Si e destul de greu de acceptat pentru cel care incearca sa mai bine ca lumea… se va opune lui mai bine (multumita superbului automatism de rezistenta la schimbare) prin franarea succesului social a celui care incearca sa impinga.

Pentru ca succesul in societate nu se obtine prin respectarea regulilor jocului, ci dimpotriva – prin incalcarea lor cu dispret sau prin incalcari voalate (cu pretentia ca “vai, dar eu sunt om cinstit, cu valori”). Drept care de cate ori se avansaza in directia succesului social vor fi folosite metehne / hibe ale sistemului, iar prin folosirea lor acestea vor fi intarite, cimentate si mai puternic, normalizate pentru uzul comun. Adica se va impinge in directia opusa lui mai bine.

Dar daca prima este doar o problema de acceptare-neacceptare si eventual esec neasumat (total) in plan social, a doua problema face ca totul sa pice ca un castel de carti de joc.

Pentru ca a doua problema e ca pentru a putea impinge societatea catre mai bine ai nevoie de resursele de care dispune doar cel ce are success in societate.

Drept care cei care nu au dorinta de a impinge catre mai bine au forta de a modifica lumea – si nu in mai bine. Si o fac by default, chiar si fara intentie, doar prin succesul lor fiind luati ca modele de cei multi.

Iar cei care au dorinta de a impinge catre mai bine sunt lipsiti de mijloace.

Asa ca daca cineva isi asuma sacrificiul esecului social in schimbul obtinerii unui success pe partea impingerii catre mai bine… well, la un moment dat ajunge sa descopere ca are in tolba si sacrificiu si rezultate minime spre nule. Si asta indiferent de capacitatile lui – din start, asa functioneaza societatea.

Iar daca observatia de mai sus e corecta… now what?!

Pai first of all… oricum banuiesc ca alegerea de care spuneam la inceput e mai putin o alegere cat o nevoie interioara. Cei care aleg poteca dificila cred ca o fac impinsi de resorturi interne care nu vor fi multumite cu alt stil de viata. Poate fi o analiza interesanta cat de mult din resorturi sunt apriorice, cat sunt datorate experientei de viata si cat sunt datorate cartilor citite in perioada de formare a individului. Dar oricum, odata ce exista intr’un individ exista doua variante: o viata nemultumita pentru ca nu se urmeaza cerintele lor, fi o viata nemultumita pentru ca… Sau daca exista suficienta superficialitate (ori denial) one can simply ignore. Si poate sa se adoarma cu idea ca lingurita lor de bine chiar conteaza in imensul ocean (cum zicea Harry Tavitian).
Asa ca textul asta – pe langa incercarea de a arata micimea lumii, de a descrie inca o tara a societatii – poate fi doar o avertizare avant la lettre, care poate ajuta la micsorarea cantitatii de frustrare cand se ajunge in punctul “ok, am incercat cu tot ce am putut, nu mai am cu ce – resursele se duc constant catre cei din tabara cealalta”.