..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

duminică, 16 ianuarie 2011

Tunsoare

.
- Ai fruntea prea inalta.
(Stiu.) Ca mi se pare mai simplul sa ma tund singur. Momentan nici nu mi’am batut capul sa incerc sa’mi las parul in fata un pic mai lung. Sa’mi acopere fruntea prea inalta.
Sunt ani de zile de cand ma deranjeaza de fiecare data ritualul de la frizer.
- Cum vreti sa va tund?
- N’am o preferinta anume. Cum vrei tu.
- …?
- Oricum crezi ca tu mi’ar sta bine avand in vedere tipul de par, formatia capului, osatura fetei.
- …?
- Scurt.
- Cu masina sau din foarfeca?
- ...!? e randul meu sa fiu in dificultate. Eu sunt cel care plateste - clientul, el (ea) e cel (cea) care trebuie sa stie cum sa faca.
Ma uit la ea (de regula e o ea)  si imi zic ca destul m’am hazardat la primul raspuns. Soarta totusi este milostiva, insista sa nu ii dea prin cap frizeritei ca am vorbit serios, ca poata sa ma tunda cum crede ea mai bine. Ca sa nu ma aleg cu o tunsoare de cocalar.
Si ma uit la ea (de regula e o ea), fac un efort de imaginatie, renunt la chestiile care imi vajaie inutil prin neuron si incep sa ii spun cum imi imaginez eu tunsoarea pe care o doresc. Si ma uit la ea si imi dau seama ca ii vorbesc degeaba. Fiecare precizare este o problema de Gheba pentru ea. Si chiar daca nu stie sa tunda decat cu masina – si asta uneori suficient de prost incat sa ma duc si a doua zi pentru reparatii – pretul este la fel de piperat ca la o frizerie unde lucrurile s’ar desfasura ca pe vremuri.
Pe vremuri… pe vremuri frizerii stiau mai bine decat tine cum sa iti aranjeze… stiau sa rezolve acele probleme de Gheba, care in fond sunt operatii comune pentru cei ce cunosc meserie.
Pe vremuri erai pigulit ca in filmele americane cu Fred Astaire.
Pe vremuri daca erai intrebat cum vrei sa fi tuns era pentru ca omul chiar se pricepea sa tunda in mai multe feluri. Acum intrebarea vine din “inteligenta emotionala”. Abilitati sociale. Crearea imaginii. Ca da bine.
De cand s’a trecut de la profesionistii in meserie la profesionistii in abilitati sociale, indiferent de pozitia ocupata, nici macar sa te tunzi nu mai gasesti. Si iti cumperi o masina de tuns si o plimbi uniform pe tot scalpul, cu rabdare, cateva minute. In toate directiile.

Au fost vreo 5 ani in care nu am trecut prin frizerii. Am avut parul lung. De cand am revenit in ele, fiecare vizita este o dezamagire. Am incercat in cele mai variate locuri. De fiecare data intru in alt loc sperand ca voi gasi acea frizerie unde voi fi tratat ca pe vremuri. Cu profesionalism.

Nu stiu daca prin teoria despre EQ Goleman a pus bazele decaderii profesionalismului real sau daca el doar a observat fenomenul si l’a trecut doar la un nivel de prima liga. Insa in lumea in care singurul profesionalism cerut este profesionalismul de fatada, iar principalele skills’uri sunt cele sociale eu am fruntea prea inalta. Pentru ca nu mai gasesc o frizerie in care sa fiu tuns ca pe vremuri.

Si asta nu se intampla la noi. Ci a venit de la ei.
Am fost tuns in Olanda. In orasel de fite, in frizerie de fite, dintr’un soi de jena nici nu am intrebat cat a costat partea mea… Si acolo a trebuit sa ma duc a doua zi sa corecteze… Cand am revenit a doua zi nici nu a trebuit sa explic de ce m’am intors. Era prea evident. Au spus printre rasete ca nu se pricep sa tunda parul cret. In mod bizar memoria mi’a amintit ca tot frizerii din armata (mai mult sau mai putin frizeri ad-hoc) imi spuneau ca la mine e mai usor pentru caam parul cret si nu se observa toate greselile. Oricum, importanta nu a fost priceperea de a presta ci priceperea de a taxa cu cateva sute de euro.

Teoria lui EQ paradoxal nu include abilitati morale. Au contraire! Din acest motiv simplu, draga Watson, aceasta teorie pentru mine este o teorie gaunoasa.

Frizeri intreaba formal despre tipul de tunsoare, medici isi intreaba pacientii cum vor sa fie tratati, bucatari intreaba chelneri care intreaba clienti despre cum sa fie facuta mancarea. Si nu este vorba despre preferinta clientului. s'a trecut de mult de acest niovel. Este deresponsabilizarea neprofesionistului. Profesionistul stie cum trebuie facuta treaba si o face in cel mai bun mod pe care il cunoaste.

Contrar filmelor americane… intru in frizerie si vad ca cu fiecare zi traim intr’o lume de neprofesionsti.
…fruntea prea inalta.
.

2 comentarii:

  1. rofl. la tine raspunsul formal sa priceapa e "scurt/pierdut in parti si in spate, de restul daca te atingi te tai cu lama"...si-o sa iasa bine :))
    la mine e mai bizar. tre sa spun ce vreau sa ramana lung si de acolo raspunsurile secundare: filat, tuns, tuns cu briciul...etc... de obicei cand spun do whatever...iese mnezau si mila rata de succes e 1:4, dar deh, de cand cu hipsterii care-s nepieptanati totul merge peste tot. :))

    RăspundețiȘtergere

spui, semnezi.