Postări
.
Sunt perfectionist. Este naspa. Stiu. Mi s’a atras atentia ca duce la lucruri urate daca las chestia asta sa evolueze.
Dar inca nu mi se pare atat de naspa cum sunt ceilalti colegi de breasla: mai-catolicii-decat-papa si over-achieverii (ovăracivăru’).
Mai-catolicul croieste lumea imprejurul lui in tipare rigide, stupide, neadaptate circumstantelor.
Over-achiverului ii spui sa mearga pana la punctul x, el va alerga pana acolo.
Stresand, obosind inutil, anuland orice idee de armonie, de echilibru.
Si ajungand mai devreme decat este cazul, poate si cu un picior rupt, dar mandru ca a ajuns asa cum crede mintea lui ca este bine.
Mai-catolicii sunt ingusti la minte.
Over-achieverii sunt mai intai stresanti si apoi ingusti.
Spre deosebire de acestia, eu – perfectionistul – sunt doar un carcotas. Nimic nu este destul de bun – nici macar eu, sau cu atat mai putin eu – nimic nu este cum ar trebui sa fie. Atat.
.
de 3x groaznic
RăspundețiȘtergeregroaznic in comparatie cu omul deja perfect sau cu omul comun: plat, insipid, inodor, incolor... si cel mai adesea stupid pana la lacrimi?
RăspundețiȘtergere:))) neah!
RăspundețiȘtergerediferentele dintre noi ne fac interesanti, iar diferentele provin din asa numitele "imperfectiuni" si pana la urma, perfectiunea e data tot de niste standarde impuse de oameni. buuun.
dorinta de a face/vedea/cunoaste perfectiunea te face mai exigent, sever, sobru. Acum...nu ca ar fi rau, dar nu e chiar confortabil sa fii in pielea celuilalt personaj, indiferent ca e coleg de munca, subaltern, partener de viata, si sa te simti mereu sub lupa unui savant preocupat de perfectiune. parerea mea :))