Postări
din nou flic-flac cu autenticitatea.
- ma lume, esti nebuna?!
- da evident este... asa si?!
- pai sa'si revina, fir'ar...!
- zau? sa'si revina pentru ca zici tu?
- sa'si revina pentru ca sunt cativa care spun asta, si o spun cu coerenta. si ca ar fi 'normal' sa'si revina.
- sa'si revina asa cum si'au revenit orbetii din pestera?
- asa e... ascultat nu e cel ce a fost afara si a vazut si cel ce spune la fel cu ceilalti. deci nu'si va reveni.
- nu, clar nu.
- cu cat ii arati mai limpede lumii ca e nebuna cu atat se strang inteligentii' negurii - inteligentii cotloanelor intunecate - mai tare impotriva'ti.
- corect. si atunci? tu? ce faci?
- da, asta e intrebarea. cum impaci a fi tu insuti cu a nu mai aminti lumii incorenta ei, in conditiile in care traiesti in mijlocul ei? TU ce faci? TU cel interior.
- ma lume, esti nebuna?!
- da evident este... asa si?!
- pai sa'si revina, fir'ar...!
- zau? sa'si revina pentru ca zici tu?
- sa'si revina pentru ca sunt cativa care spun asta, si o spun cu coerenta. si ca ar fi 'normal' sa'si revina.
- sa'si revina asa cum si'au revenit orbetii din pestera?
- asa e... ascultat nu e cel ce a fost afara si a vazut si cel ce spune la fel cu ceilalti. deci nu'si va reveni.
- nu, clar nu.
- cu cat ii arati mai limpede lumii ca e nebuna cu atat se strang inteligentii' negurii - inteligentii cotloanelor intunecate - mai tare impotriva'ti.
- corect. si atunci? tu? ce faci?
- da, asta e intrebarea. cum impaci a fi tu insuti cu a nu mai aminti lumii incorenta ei, in conditiile in care traiesti in mijlocul ei? TU ce faci? TU cel interior.
injuri, adanc cu patios si cu multa carne. se termina tot, pleci acasa. cam ca un actor cu o partitura groaznic de proasta. doar ca el pleaca acasa fericit, cu banii in buzunar, iar tu ramai cu gustul amar si cacaniu in gura...cam asa
RăspundețiȘtergeretocmai ca m'am saturat sa injur.
RăspundețiȘtergeream citit recent ceva de plesu pe tema nervi / injuraturi, n'am fost de acord, dar nici nu il pot contrazice la nivel fundamental - ci doar pe ici pe colo.
si m'am intrebat "ok, si acum ce fac?".
care sunt variantele?
adica ceea ce ai spus tu vine de-la-sine (adica repede-repede). dar nu e...
vreau mai mult de atat.
dintr'un film ametit (trainspotting cred) mi'a ramas in minte o 'propozitiune'. mi s'a infipt pe retina - prin antagonie, pentru ca nu se potrivea cu atmosfera filmului de nicio culoare - inlantuirea de cuvinte: 'ai ciuz laif!'
sa traiesti cu injuraturi si gust cacaniu nu e un laif ciuzing.
so... ce faci?
ignori, traiesti frumos in patratica ta. La birou injuri si scoti biciul, cand ai rupt usa ai rupt si ce tine de ei, ajungi la tine in cuib, te bucuri de ai tai si de al tau si de faptul ca impreuna e bine, cat e bine, de o masa buna gatita cu drag, de un pahar de vin bun cu prietenii...se poate si asa
RăspundețiȘtergerenumai ca ignorarea voluntara nu imi rimeaza cu autenticitatea si a trai jumatate din viata constienta injurand nu suna deloc atractiv.
RăspundețiȘtergereasa ca ma impotrivesc ideii "se poate si asa".
Buna tema.
ȘtergereDatorita acestei neputinte de a crede ca "se poate si asa", am luat de multe ori in viata hotararea de a ma retrage din mediul respectiv social/profesional,de nu fi partas la ceea ce ma indigna, ma revolta interior, ma sufoca sufleteste . Tocmai pentru ca tin la propria mea autenticitate.
Socialmente si profesional am avut de pierdut, dar inca ma am pe mine insumi, asa cum vreau sa fiu si sa raman, iar asta ma face sa stau inca in picioare, nu in genunchi.
Am aflat in timp ca un compromis duce la o cascada de alte compromisuri si nu imi mai doresc asta.
Un zambet fals azi se transforma intr-o durere reala sau o umilinta ,maine.
Fragmentarea asta intre comportamentul public/profesional si cel personal nu ma satisface.
In plus, sincer, la cat timp ne petrecem in spatiul public (in cazul meu - undeva la 12-13 ore zilnic) refugiul mediului privat nu mai are vreo mare relevanta benefica.
atunci iti va placea si asta:
Ștergerehttp://castleless.blogspot.com/2010/04/job-is-not-just-job.html
Da. Chiar mi-a placut.
RăspundețiȘtergereSi sunt total de acord.
Am crezut ca doar mi se pare mie, dar ma bucur ca mai aud si pe altcineva.
Spun asta pentru ca am intalnit zeci pe persoane, dintre care unii chiar prieteni sau rude care mi-au reprosat ca nu inteleg eu cum vine treaba cu profesia si caracterul personal .
E o distinctie falsa intre ce faci si cum esti.
De fapt nenea acela de pe cruce a si spus ca "Pomul se cunoaste dupa roade " :)