Postări
Furnici.
Si vieti de furnici.
Si ca sa uitam… facem tot felul de lucruri.
La ce ajuta ele in fond? La absolut nimic altceva decat uitarea de moment. Secunda in care ti’ai amintit e aceeasi cu secunda in care contempli cat de inutila este agitatia cotidiana.
Jocuri, carti, filme, relatii, bautura, sex, kendo, muzica… orice, numai sa uiti de tine.
Si asa’mi amintesc din nou de Dasa al lui Hesse (citatul p’aici pe undeva).
Am luat totusi Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco desi de cel putin trei ori ma hotarasem sa nu o fac. De la prima vedere pentru ca! Pentru ca e prea mohorata. Pentru ca exagereaza si risca da arunce in derizoriu subiecte sau argumente altfel destul de… dilematice. Si pentru ca... am uitat, mai era un argument.
Mi’a dat un prim moment de placere neasteptata cand am ajuns la o mentionare a lui Freud. Amuzanta descriere. O reala delectare.
Inca nu im’e clar – si nu stiu daca va fi vreodata cuiva – daca Umberto chiar incearca sa arunce in derizoriu niste subiecte spinoase ale lumii actuale sau daca la varsta si – deja – pozitia lui s’a hotarat ca a obosit si isi permite sa spuna cu voce tare lucruri atat de politicali incorecte in lumea de azi. Dar totusi mi’e greu sa cred ca exagerarile nu sunt voite. Si nu le inteleg rostul. Oricum, inca nu am depasit prima suta de pagini, nu am inca suficiente informatii.
Sunt la Spring si prin neglijenta/incompetenta unui ghelban pizza comandata de mine s’a transformat in alt neam de pizza. Ca sa ma imbuneze, fata de la tejghea imi ofera in loc un al treilea tip – nici cel comandat de mine nici cel scris de idiot pe bon – pentru ca o avea deja gata. Cum naiba crede ca rezolva ea problema afectand si comanda altcuiva?
In Creanga aparea faimoasa intrebare ‘cine o sa ne mai lege la opinci?’. Ei nu’si imaginau ca nu va mai fi nici cine sa ne lege la opinci cum trebuie!
De cateva zile am ajuns (cred ca din vina dush’ului) pe un site care chiar are multe lucruri amuzante. Sunt din loc in loc lucruri spuse atat de limpede incat… nota zece. Printre ele lucruri amuzante si lucruri plictisitoare.
Si totusi din cand in cand – cel putin o data pe zi – acest site imi aminteste ca umorul este de multe ori efectul lipsei de gandire / cunoastere. Adica sunt glume la care poti rade doar daca nu ai suficiente cunostinte incat sa iti dai seama ca gluma se bazeaza pe o lipsa de cunoastere. Si imi amintesc iar de adanca discutie creata de Umberto in In numele trandafirului in jurul caracterului posibil pacatos al rasului. Sau in Pendulul lui Foucault. Naiba mai stie. Oricum clar este ca oamenii care rad cel mai mult dintre cunoscutii mei o fac in mod evident datorita unei ingustimi penibile a mintii.
Merg pe strada si aud vorbind doi barbati de 35-40 de ani de parca ar fi fost pusti teribilisti de 15-20 de ani dornici sa impresioneze:
- Ba coaie ma grabesc, pula mea!
- Lasa ma ca metroul merge repede da’l in pizda ma’sii!
- Pai mortii ma’sii am o gramada de treaba.
Tipul care se grabea avea la subrat o cutie cu jucarii pentru fi’su, de Craciun.
Vorbeau in suficient de tare incat se auzea pe minim 4 metri imprejur, de la gura de metrou… incolo. In mijlocul multimii iesite de la metrou.
Ba! GROW UP! Nu mai sunteti pusti idioti care stati cu pula’n gura ca sa impresionati fete idioate si restul gastii cu mintea prastie.
In acel moment nu am vazut copii imprejur dar de regula la acea ora sunt. Se intorc de la scoala…!
Si vieti de furnici.
Si ca sa uitam… facem tot felul de lucruri.
La ce ajuta ele in fond? La absolut nimic altceva decat uitarea de moment. Secunda in care ti’ai amintit e aceeasi cu secunda in care contempli cat de inutila este agitatia cotidiana.
Jocuri, carti, filme, relatii, bautura, sex, kendo, muzica… orice, numai sa uiti de tine.
Si asa’mi amintesc din nou de Dasa al lui Hesse (citatul p’aici pe undeva).
Am luat totusi Cimitirul din Praga a lui Umberto Eco desi de cel putin trei ori ma hotarasem sa nu o fac. De la prima vedere pentru ca! Pentru ca e prea mohorata. Pentru ca exagereaza si risca da arunce in derizoriu subiecte sau argumente altfel destul de… dilematice. Si pentru ca... am uitat, mai era un argument.
Mi’a dat un prim moment de placere neasteptata cand am ajuns la o mentionare a lui Freud. Amuzanta descriere. O reala delectare.
Inca nu im’e clar – si nu stiu daca va fi vreodata cuiva – daca Umberto chiar incearca sa arunce in derizoriu niste subiecte spinoase ale lumii actuale sau daca la varsta si – deja – pozitia lui s’a hotarat ca a obosit si isi permite sa spuna cu voce tare lucruri atat de politicali incorecte in lumea de azi. Dar totusi mi’e greu sa cred ca exagerarile nu sunt voite. Si nu le inteleg rostul. Oricum, inca nu am depasit prima suta de pagini, nu am inca suficiente informatii.
Sunt la Spring si prin neglijenta/incompetenta unui ghelban pizza comandata de mine s’a transformat in alt neam de pizza. Ca sa ma imbuneze, fata de la tejghea imi ofera in loc un al treilea tip – nici cel comandat de mine nici cel scris de idiot pe bon – pentru ca o avea deja gata. Cum naiba crede ca rezolva ea problema afectand si comanda altcuiva?
In Creanga aparea faimoasa intrebare ‘cine o sa ne mai lege la opinci?’. Ei nu’si imaginau ca nu va mai fi nici cine sa ne lege la opinci cum trebuie!
De cateva zile am ajuns (cred ca din vina dush’ului) pe un site care chiar are multe lucruri amuzante. Sunt din loc in loc lucruri spuse atat de limpede incat… nota zece. Printre ele lucruri amuzante si lucruri plictisitoare.
Si totusi din cand in cand – cel putin o data pe zi – acest site imi aminteste ca umorul este de multe ori efectul lipsei de gandire / cunoastere. Adica sunt glume la care poti rade doar daca nu ai suficiente cunostinte incat sa iti dai seama ca gluma se bazeaza pe o lipsa de cunoastere. Si imi amintesc iar de adanca discutie creata de Umberto in In numele trandafirului in jurul caracterului posibil pacatos al rasului. Sau in Pendulul lui Foucault. Naiba mai stie. Oricum clar este ca oamenii care rad cel mai mult dintre cunoscutii mei o fac in mod evident datorita unei ingustimi penibile a mintii.
Merg pe strada si aud vorbind doi barbati de 35-40 de ani de parca ar fi fost pusti teribilisti de 15-20 de ani dornici sa impresioneze:
- Ba coaie ma grabesc, pula mea!
- Lasa ma ca metroul merge repede da’l in pizda ma’sii!
- Pai mortii ma’sii am o gramada de treaba.
Tipul care se grabea avea la subrat o cutie cu jucarii pentru fi’su, de Craciun.
Vorbeau in suficient de tare incat se auzea pe minim 4 metri imprejur, de la gura de metrou… incolo. In mijlocul multimii iesite de la metrou.
Ba! GROW UP! Nu mai sunteti pusti idioti care stati cu pula’n gura ca sa impresionati fete idioate si restul gastii cu mintea prastie.
In acel moment nu am vazut copii imprejur dar de regula la acea ora sunt. Se intorc de la scoala…!
Teribilismul a devenit cronic. Inainte cred ca disparea odata cu acneea. Acum... ramane cu herpesul.
Ieri ma intorceam de la birou si vreme de cativa metri am fost intovarasit de minisatra unei tiganci cu vreo patru puradei imprejuru’i. Unul dintre puradei, cand am trecut prin dreptul unei alei dintre doua blocuri unde se crea ecou a inceput sa strige cat il tineau plamanii:
- Ba futu’va’n cur si’n gura de gaozari!
(si tot asa de mai multe ori, cu mici variatiuni pe tema)
Micul gaozar nu avea mai mult de 6-7 ani! Poate cand intra la scoala va fi coleg de clasa cu copilul tau…
Din astfel de motive as avea un mare esec in calitate de parinte. Secunda in care as afla ca urmeaza sa fiu tata ar fi secunda in care as sti ca am mai putin de 9 luni la dispozitie ca sa curat zona in care locuiesc de astfel de exemplare.
Iar daca as afla ca ar urma sa am un baiat… hm… va fi probabil mai nesimtit, mai prost-crescut… dar daca as afla ca ar urma sa am o fata? Direct la lvl Shotgun .
Sa revin la lucruri mai concrete. Umberto, Creanga, Hesse… n’am mai jucat de mult un lol. Cred ca e timpul.
Sa revin la lucruri mai concrete. Umberto, Creanga, Hesse… n’am mai jucat de mult un lol. Cred ca e timpul.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.