cu hesse

 .

am gasit de curand cateva scrieri ale lui hesse pe care nu le citisem. tocmai le'am terminat, si citindu'le in timp cu idiotul lui dostoievski se combina in mintea mea intr'un mod interesant, numele personajelor fiind de la d, atmosfera de la h. 

.....

 fiecare citire a lui hesse simt ca ma imbogateste cumva. si totusi - paradoxal - chiar de curand realizam cat de puternic am recunoscut din timp (relativ) un avertisment din jocul cu margelele de sticla, cat de puternic l'am ignorat, si cat de puternic l'am pus in practica... mot-a-mot! (gasit intr'un monolog al lui designiori din jocul cu margelele de sticla) mda, rareori reusim sa invatam cu adevarat din greselile altora, dar oricum nu totdeauna reusim cu adevarat sa invatam nici macar din cele proprii.

 .....

 avea multa dreptate C. (grecia) cand spunea - cu multi ani in urma - ca stie ca imi va placea tipul. dar cred ca se baza pe motive gresite convingerea ei. era convinsa ca imi va placea datorita similaritatilor dintre noi si ca istoric personal si ca... atmosfera. hesse nu imi place pentru tragicul sfarsiturilor sale, ci in ciuda lui. ceea ce imi place este bogatia. (...dinaintea tinderii catre un final neplacut dar cu totul realist)

.....

lucruri cotidiene devin banal-pueril-penibile. doar sexul ma mai scoate din amorteala. si copacii si pasarile - pe drum, intre metrou si casa am descoperit ca nu pot sa raman inauntru trecand printre copacii plini de larma de ciripitoare. si  este si tristete amestecata in capatarea confirmarilor. este un capat de drum. nu mai ramane nimic de facut pe drumuri care erau atat de bogate. la fel de adevarat insa este chinul dat de lipsa lor. si atunci? care este raspunsul? care este locul? 

.....

 gertrud, rosshalde si ultima vara a lui klingsor. in fiecare din ele apare pe ici pe colo tanguirea pierderii, ratarii vietii pline. sper ca nu este nici varsta nici cinismul cand spun ca este alergarea dupa o himera. viata aceea plina nu exista. decat (parelnic) de peste gard vazuta. pot exista momente de plinatate. dar un continuum... (exceptam cazurile de confuzie a plinului cu adrenalina, cu refuzul de a deschide ochii, cu lipsa capacitatii de a vedea sau altele)

amuzant, cea mai plina viata este (cea) interioara. amuzant, fiindca formulata altfel ideea ar suna: cea mai reala viata este cea ireala (nepalpabila).

si oricum, tot hesse raspunde limpede in cuvintele lui dasa, in alta parte: totul e maya.iar asta se refera mai mult la exterior decat la interior.

si interesant, ultima vara a lui klingsor este opusul celorlalte. nu are un final tragic, in ciuda prevestirii lui inca din titlu. si parca sub amenintarea pericolului final, parcursul devine si mai bogat in substanta, pishicul facand aceasta hiper-valorizare a parcursului pentru a justifica durerea care stie ca va urma.
 iar acest tipar ar putea si explica metoda de selectie a femeilor fata de care se deschide cineva bine-cunoscut. cel putin unii sunt tare covinsi. poate.

.