..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

luni, 27 august 2012

amara

 .
let me take you far away. scorpions. holiday.
vreau din nou acolo. in acea vara din adolescenta. in acele doua (ori trei, ori patru) saptamani.
la amara.
atat de liber.
atat de pline zilele.
atunci m’am aflat pe mine.
probabil ca atunci - in acea libertate - am constientizat prima data la nivel rational, intr’o maniera inchegata, diferenta mea fata de cei multi fara ca sa simt ca dauneaza (inca) prea mult. inca nu dauna pe atunci si pentru ca eram suficient de mic incat sa nu fiu considerat adversar periculos, astfel ca ma apreciau. inca nu le era frica de mine (stii de ce sunt rai cu tine? pentru ca le e frica de tine, pentru ca esti destept - din destainuirile de mai tarziu ale unui sef, corporatist, beat crita).

acolo si atunci (la amara) chiar mi’a spus un el, rival fundamental – intrucat era escorta ei
norocul tau e ca esti prea mic, altfel m’as fi purtat tare urat cu tine. eu nu ma pricep la vorbe asa ca tine, eu sunt de la tara…”. si el ca si ea erau cu 3-4, poate 5 ani mai mari decat mine. mult prea mare diferenta intre mine si ea intr’o lume mult mai morala decat cea de azi. eu aveam vreo 14. si desi spunea ca nu se pricepe la vorbe, in dimineata in care ea a plecat, el a fost cel care a restabilit putin echilibrul in lumea mea, in holul larg al hotelului, eu stand incremenit in fata unui geam imens, privind afara cu insistenta, incercand sa o aduc inapoi, intrebandu’ma de ce nu putem sa dilatam timpul, sa’l derulam, sa readucem persoanele in spatiul in care existasera cu numai putin timp inainte... daca mintea mea era atat de capabila, trebuia sa poata descalci si misterul timplui, sa poata jonlga cu el. aveam motivatia perfecta. o ratasem cu douazeci de minute, maxim o jumatate de ora. si  a aparut el langa mine. “esti trist, nu? nu esti singurul. sa stii ca de fapt, desi pe mine m’a tinut de mana… ea zilele astea a fost cu tine, nu cu mine. ceea ce ati vorbit, ceea ce avut voi doi este mult mai important decat ce a fost intre mine si ea. a zis ca nu poate sa se desparta de tine, de'asta a plecat fara sa'ti zica la revedere. mi'a cerut mie sa iti spun in locul ei. si m'a facut sa'i promit ca ma voi purta frumos cu tine. ea a fost a ta, nu a mea.” e posibil sa fi spus ceva mai sexual in loc de tinut de mana, iar timpul sa’mi fi indulcit acea… informatie-amintire.
 
ajunsesem sa vorbesc cu ea in timp ce observam ca in grupul de copii de varsta mea (circa 14 ani) nu am succes desi le spun lucruri interesante. si analizam pe ce baze se obtine atentia intr'un grup. nu mi'a placut ce observam, astfel ca m’am retras sa ma gandesc in liniste si… cred ca ea a intrat in vorba cu mine. si mi’a spus ca m'a observat de la distanta si sa nu fiu dezamagit, dar cei de varsta mea… erau depasiti de ceea ce spuneam. de’aici am inceput sa vorbim. despre orice. despre oameni, despre lume. vroia sa stie de unde stiu atatea lucruri. imi spunea uneori ca abia tine pasul cu mine. nu o credeam. nu avea cum. doar era perfecta, nu?

in acea vara canta peste tot, pe la toate tarabele de casete, pe la toate terasele din amara scorpions. wind of change, still loving you si holiday. periculoase melodiile acum. de fapt, din cauza asta m’am si apucat sa scriu aceste randuri.
aceste randuri trebuiesc citite pe holiday si woman. altfel nu au seva.

am inotat in voie acele saptamani. am fost primul care a traversat lacul amara, am fost cel care le’a explicat celorlalti ca daca vor sa vina, trebuie sa stie ca sunt plante in apa care te agata. si cum sa faca daca nimeresc in mijlocul lor. iar eu inotam in fata si cautam cararea. in partea cealalta era lan de floarea soarelui. ajuns pe acel mal, cu o bucata de floarea soarelui in mana il intrezaream putin pe ion al lui rebreanu. sau mai corect, simteam salbaticia si puritatea naturii. ambele in acelasi timp, in aceeasi manifestare.

dupa ce a plecat ea, am revenit in grupul celor de varsta mea. de aceasta data m’au primit altfel, intrucat eram cel care umblase cateva zile cu o tipa misto si mare. au incercat sa ma descoasa ce si cat facusem cu ea… imi amintesc franturi de conversatie si expresii-atitudini, aveam un amestec de inocenta si profunzime care pentru ei nu era deloc fascinant. am fost scos rapid din rolul de vedeta.
ca sa uit, la un moment dat am incercat sa fac curte unei tipe pe care o consideram tangibila. nu am avut mare succes, insa pentru ca apoi sa aflu ca se simtea timorata de mine. si ca am irosit timpul intrucat una din cele doua vedete ale grupului ar fi dorit atentia mea. uau. tare chior mai sunt uneori. de fapt de regula.

si incredibil de multe altele, adunate in doar cateva saptamani.

ar fi trebuit sa invat multe lucruri atunci.
tot ce’am invatat a parut sa fie faptul ca ma descurc singur.
n’am invatat ca daca’mi folosesc libertatea se intampla lucruri neasteptate. si minunate.
n’am invatat sa ignor (emotional) parerile celor multi.
n’am invatat – atunci – ca… (asta totusi pastrez pentru mine). am invatat’o acum vreo doua veri in 2 mai.

sa bem pentru toate acestea, si sa mai punem odata holiday!
 .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.