40

.

de cand cu 40 asa o stare de la dracu! am capatat...

un chef de a arunca totul in aer si a ma duce undeva departe... in nicaieri.

azi ca sa reusesc sa ies din casa m'a ajutat doar faptul ca merg cu motorul - din nou cu marauderul - l'au repus ieri mecanicii in functiune. si merge intr'un fel care ma unge pe suflet. ploaia? doar un mod de a simti mai puternic ca sunt pe motor. vant? frig? bring it on!

iar acum la birou am brusc chef de glume. si mi'amintesc ca bipolarii sunt considerati de mai multi psihologi ca fiind persona non grata - la terapii.

in conceptia mea / toata viata am considerat - ca 40 e inceputul sfarsitului. si atingand 40 - mai ales in conditiile astea, fara un drum clar, sigur, stabil... e un pic cam neplacut.

cred ca voi face o oarecare schimbare de perceptie... mi'a zis ea ceva care mi'a dat de gandit. ca teoretic pot trai inca 40. si nu e imposibil. ceea ce m'a facut sa realizez ca de fapt as putea avea in fata mai mult timp decat am trait pana acum. fiindca pana pe la 10-15 ani e o perioada mai lipsita de proprie initiativa, sta mai mult sub initiativa parintilor. iar ceea ce am avut eu pana la vreo 30-34 chiar nu as putea numi trait. dar de acum... it might be. 

 .