Securitate a la Microsoft

.

            ...acel moment când a trecut ceva vreme de când ai ștudiat windowsul.

Si te lupți cu outlook să accepte noua parolă. Si el nu si nu! Se opune!

Si pui câteva cuvinte de bine la ei pe site si afli ca e known bug.

Ca la un moment dat s’a inventat in vindoză o chestie numita „credential manager” (kind of password manager) numai ca e transparenta pentru utilizator. Nu alegi sa o folosesti, nu alegi... mai nimic.

Si acolo sunt colectate si ținute mai toate parolele folosite. Iar din când in când voila duda... softurile care folosesc parolele nu le mai pot actualiza pe cele vechi! Si nu le mai poți folosi!

Deci: pentru ca windows are dude, nu le lasă nici măcar pe celelalte softuri sa facă lucruri banale...

Asa ca acum (de ceva vreme) daca cineva iti stie parola de la windows are cum sa iti afle parolele tuturor celorlalte conturi! 
Ideea Microsoft de a crea securitate a fost de a construi un loc unde sa adune toate credentialele tale – de ce un hacker sa se chinuie sa sparga mai multe softuri pentru a extrage parole(?!)... Felicitari Microsoft!

ps. ați încercat noua tema – black – a  lui Office? E mișto. Office’ul merge la fel de prost dar măcar arata cool! 

.

Cenzura - URA!

.

Cam asta inseamna sa fii si idiot si incult. Adica PSD’ist.

Avem una bucata mahar in pulitica de la noi (pe numele sau de scena Liiiiviu Dragneaaaa) care s’a ofticat ca prea multi au inteles cu ce se mananca al sau partid si astfel PSD a cam ajuns eticheta pentru mizerii – la fel cum tiganii de cel putin o suta de ani au ajuns eticheta pentru furtisaguri. Acum poti ca in loc de “hai sa facem o tiganie!” sa spui “hai s’o comitem a la PSD!”.

Asa ca a impins deja o lege noua - inca una care arata cat de mult au preluat ei modelul ceausist - o lege de interzicere a libertatii de expresie. Ca sa nu mai aiba voie lumea sa vorbeasca despre cacanariile marca PSD…!

Si au impachetat’o ei asa a la 2016… ca de fapt este o lege a tolerantei! ca vezi-doamne la nivel european(!) se intampla lucruri care creaza necesitatea de a interzice orice lipsa de toleranta… verbala!

Intr’un mic speech de prezentare a necesitatii legii individul incepe cu “romanii sunt un popor tolerant” si inchide cu “este nevoia de programe de toleranta in scoli (…) in toata societatea romaneasca”.

Pai mai michiduta-doi, de ce pana corbului este nevoie de programe de toleranta si legiferare pentru toleranta daca noi suntem deja toleranti?! Esti primul pe care il dau in judecata pentru defaimarea intelectului intregii societati! Toate programele astea sunt numai alta portita de sugere de bani din visterie pentru voi!

Apoi: ditamai Frantia, nu numai ca nu a legiferat impotriva, ci a sarit cu mic cu mare sa apere libertatea de expresie a unor nesimtiti care produc pe banda rulanta mizerii despre tot si toate (mai putin despre ovrei, da’ ne facem ca nu stim). Ba chiar au chemat si intreg mapamondul sa se boteze ciarli…

Dar nu, Liviu Dragnea spune ca e european sa “ciocu’ mic futu’va’n aripa!”.

Dar! Aici ajungem la incultura. Aceasta nevertebrata nu stie ce s’a intamplat in Romania timp de fro’ 40 de ani! Socio-politic. Pai nimic altceva decat ca romanii au demonstrat o remarcabila capacitate a limbii romane de a fi atat de subtila… incat iti permite sa spui lucruri interzise fara a putea fi acuzat ca ai spus asa ceva! Au fost 40 de ani de pacalire a aparatului cenzura al sistemului de opresiune (la a carui reinstaurare viseaza PSD). Cum spunea cineva pe feizbuc: "Pariu cu tine pe cât vrei, Dragneo, că te înjur într-un text de o pagină atât de tare încât o să plângi, dar nu mă vei putea amenda? Ştii de ce, Dragneo? Pentru că eu am citit cărți şi tu nu! Eu ştiu să înjur fără să folosesc cuvinte urâte, dar tu nu! Şi nici prietenii tăi care te susțin nu stiu! Mă! Nu ne puteți închide gura! Pentru că sunteți mai proşti!"

Iar PSD crede acum ca o mica lege poate face ce n’a putut face un sistem intreg de supraveghere a cuvantului scris. In conditiile in care acum exista internet si oricine poate scrie in timp ce atunci toate tiparnitele erau controlate de stat!

Totusi Liviu Dragnea are dreptate undeva: da, am dovedit o toleranta formidabila – ca popor. Am tolerat aceasta clica de imputiti din politica noastra groaznic de mult!

 .

Putin despre cel inteligent

.

Am preluat de aici. Eterna poveste...

We have all heard the phrase, “ignorance is bliss.”

That is actually very true. It turns out, the more you know about this planet and the people on it, the harder life becomes. Realizing when someone is telling a lie based on their body language or facial expression, understanding the complexities of social frustrations, and a plethora of other things may seem like a great gift to some, but in reality this type of intelligence can often feel like a hassle.

Hearing people whine about how their life is “unfair”, when they do nothing to change their projected path? Knowing that they are part of the problem is their ignorance (because they can’t see that)- and it is part of your intelligence (because you can.) You understand the varied differences in life and what each event or decision may unfold.

Besides these things I mentioned, what are other ways that being intelligent may make your life difficult?

1. Your sense of humour is your own. Few will get your sense of humour. Or you’ll be so funny that people will inevitably miss the hidden sentiments in your humour. Both will make you weep for humanity.

2. Your intelligence is ignored. One night you and a group of friends are looking up at the sky when one of them points to a bright point of light. “Look,” he says, “It’s a satellite.” Looking up, you realize he’s pointing at Venus, and you say so. But then this girl (who thinks you’re arrogant for some reason) agrees it is definitely a satellite, adding, “Sorry, but you’re wrong.” The next day, you email them a link to a site that explains satellites in geosynchronous orbit are usually too far away to be seen by the naked eye. “He’s still on about that?” they whisper when you turn your back. “What a douche.”

3. It’s harder to make friends. Intelligent people seek other intelligent people to befriend. When intelligent people meet someone new, they ask clever, seemingly innocent questions that help them identify whether the person is someone worthy of their friendship. Even if a potential friend has much to offer or similar interests, an intelligent person may be quick to blow him or her off if the person doesn’t display a level of insight into the world that matches theirs.

This means intelligent people tend to be lonely. They become used to being alone and find solace in their work. While this means they dedicate more time to making breakthroughs in their field, they are at risk of developing depression.

4. It’s a lose-lose situation in terms of your identity. You can’t call yourself intelligent without being seen as an arrogant prick. But you also can’t also call yourself otherwise, without everyone seeing you as pretentious. And half the time, you’re not even defining yourself by your intelligence, other people are. But the minute you take the time to address it, you’re pompous. You’re silent? You’re summoned to speak. You talk? You’re being smug. Nope, you can’t win. Ever. Which is sad because being smart is supposed to be fun; but really, it just ends up feeling like a lot of boring and painful work.

5. You’ll be hard on yourself when you don’t “get things.” After all, you’re intelligent; understanding things and being imaginative or creative or critical is not “supposed” to be difficult. But no matter how smart you are, there will be things that you don’t get. And they will keep you up and night and cause you to believe that you’re losing your brainpower.

6. Over-analyzing can cause “paralysis.” Intelligent people like to be aware of all the pros and cons before making a decision. Knowing these can often stop them from making a decision altogether. That’s because they over-analyze and let potential “what if” scenarios get the better of them. This may also be because many intelligent people are perfectionists and just want to make sure they get the best possible result.

If they are leading a team or organization, this combines for potentially disastrous effects. Imagine: you’re responsible for making the final call on the direction your company is going to take, but you can’t decide on what the core values should be.

7. When you are wrong, or make a mistake, it’s the focus of everyone.  Soon after the Venus/satellite incident, you let it slip that you think Desmond Tutu is a jazz musician, and suddenly your knowledge (or lack thereof) is all anyone wants to talk about. And now you have a reputation for being both arrogant and ignorant.

Despite all these things mentioned, being smart is a blessing. I know it doesn’t feel like it sometimes (like when you are watching anything to do with politics and your brain happens to explode) but trust me, it is a good thing.

By Raven Fon

.

visuri si demitizare

.

unele visuri trebuie sa ramana neatinse.
atinse... se demitizeaza.
demitizarea saraceste viata unui om (simplu).
iar eu sunt un om simplu.

.

Twitter review

 .

Dupa 24 de ore: as spune soft de proasta calitate – dar ar fi un eufemism!

Puncte bune:

Iti alegi sursele de “stiri”.

Puncte proste:

Confuzant. Nu e clar cine cu care a vorbit, thredul de discutie nu are o cursivitate grafica limpede. Unde s'a terminat o discutie si a inceput o postare noua....

Mesageria e inca zona neatinsa – pare sa aiba alte efecte decat cele dorite.

Mentionarea cuiva este complet cretina – nu are functie de recunoastere a apropiatilor mentionati.

Nu poti edita un mesaj odata scris.

Iti propune constant tampenii: persoane pe care sa le urmaresti complet cretine, fara nici o legatura cu zona ta, desi este configurata propunerea “tailored for you”. Am dat “follow” preponderant pe surse de securitate IT (nume mari in domeniu) si mi se propune sa ii urmaresc pe Marius Moga, Inna, stirile ProTV, Delia! Are you for real?! De cand sunt astia somitati in securitate IT?

Nu iti permite sa ai canale (surse) nepublice. Adica din 10 surse pe care le urmaresc sa am doua care sa nu fie aratate tuturor ca le urmaresc.

Iti trebuie cunostinte de magie de nivel trei ca sa publici content video, imagine.

Afisare de imagini care odata realizata se poate vedea trunchiat, iar la vizualizare utilizatorul nu are nici un motiv sa banuiasca acest lucru. Vede jumatate din imagine, astfel imaginea nu prezinta cap si coada (sens), se trece mai departe banuind ca e o postare proasta.

Iti cere date personale  - orice esti sufficient de idiot sa dai pe langa mailul pe care il dai din start: cont FB, numar telefon, card, lista de contacte din mailurile tale, de oriunde…

Concluzie:

Evident nu calitatea e factor de succes, nu "customer satisfaction" e factor de succes, ci forta cu care esti capabil sa impingi celor multi un crap (vorba unui coleg) pe gat.

 .

Oamenii si sexul

 .

Scrii ceva cu sex se tripleaza accesarea. Accesare venita aproape exclusiv din facebook. Din lista de cunoscuti de pe FB. Care desi e (uneori) filtrata, iata ca in continuare e compusa din persoane mult mai interesate de trivialitati stupide decat de subiecte interesante.

Pe vremuri as fi avut curiozitatea sa aflu care sunt acestia urmarindu'le IP'urile de accesare. Acum... mi'e lehamite. Ma multumesc cu concluzia ca daca vreau sa ceva sexual aparte pot pune aici, apoi distribui pe FB si clienti exista!

 

.

IoT

.

Avem o din ce in ce mai discutata inoventie in IT.

Se numeste IoT (Internet of Things).

Adica se discuta despre acea lume in care mai toate obiectele care ne inconjoara au pe ele cate un mic softulache si sunt legate la net si… comunica. Intre ele, cu cine vrei, cu cine vor…

Sa ne dam doi pasi in spate si ne uitam la conditiile in care se promoveaza acest concept.

Primo. Telefoanele mobile. Sunt produse de companii care au ca obiect principal de activitate softurile. Si totusi ne ofera niste produse penibile. Optiunile oferite de aplicatiile telefoanelor au scazut cu fiecare generatie. De exemplu, cu telefoanele de acum 10 ani nu aveai o problema in a exporta lista de contacte intr’un table excel folosind doar softul e conectare al telefonului la PC, pe cand astazi acelasi soft de conectare la PC… mi’e greu sa ii gasesc o utilitate!

Secondo. Din moment ce companiile care produc telefoane (ori chiar NAS’uri sau routere – home range) pun in produsele lor softuri de o calitate penibila cum vor fi oare softurile care se vor atasa cuptoarelor, frigiderelor…? Softuri care evident vor fi facute cu o si mai mica implicare, avand din perspectiva producatorului 140% rol comercial (sa ia ochiul tugulanului, pentru ca acesta sa plateasca un pret dublu pentru un aragaz care cica are si software incorporat)!

Terto. Totusi bune-rele, acestea vor comunica. Iar tu… avand o alta meserie decat consultant IT de securitate nu vei putea(!) sti cu cine, si ce comunica ele. La capatul celalalt al “firului” fiind o multime de indivizi care vor incerca sa obtina bani prin orice metode folosindu’se de bresele de securitate din softurile aparatelor tale. Care softuri stim deja de cata “atentie” beneficiaza in productie: doar atat cat sa poata fi vandute!

Concluzie: tot inainte ca inainte a fost mai bine!

Ce spun altii:

“Developers are even more worried — around 90 percent felt IoT security was insufficient.”(bitdefender’s bog)

“imagine a smart device blackmailing you with the message: “We saw what you did in the living room. Would you like to delete the footage for $9.99?””(twitter: @internetofshit)

Lumea merge inainte. MaiMult, MaiNou. Nimeni nu se uita incotro.

.

MaiNou si MaiMult

.

La caruta lumii trag acum doi cai: MaiNou si MaiMult.

Si nimeni nu tine haturile.

.

Succes vs Cunostere

.

Una din minciunile de baza: cunoasterea e cea care iti deschide drumul catre succes.

In timp ce.

Succesul social. E al superficialilor ce mimeaza cunoasterea facand din ea o ciorba de cioburi colorate, atragand astfel bezmeticii fluturi de noapte.

Succesul cultural. E al celor care simuleaza cunoasterea printr'o cat mai voluminoasa repetare mecanica a unor informatii.

Succesul economic. E al celor care confunda cunoasterea cu propulsarea primita… si cu lipsa de principii etice ori morale, ori ambele.

.

Cauti tehnica gasesti sex

.

Azi, cautam niste stiri din zona tehnica. Ca face bine la ten, mai ales lucrand in domeniu.

Dam un gugle. “tech news”.

Ce primeam acum cateva luni la o cautare similara: reclama mascata, reclama fatisa, numai discutii despre branduri, nimic tehnic.

Ce am primit azi in primele doua zone puternic vizibile: sex.

Search’ul gugle a pus in prima gasire, cea mai vizibila, cu spatiul cel mai mare alocat ceva cu subiect sexual, nu tehnic:

Iar apoi, primul site tehnic(!) deschis ne spune despre porn si masturbare – la fel, in cea mai mare stire (ca pozitie si spatiu alocat in pagina):

…si eu care credeam ca sexul e o chestier de cand lumea si pamantul. Iaca nu… e ceva nou!

(Asta in conditiile in care acesta este laptopul de munca, nu sunt autentificat cu cont personal, nu a fost folosit pentru curiozitati... tehnice, deci nu a intervenit subiectivitatea cautarii generata de gugle.)

In trei site'uri pe care gugle le oferea ca top site'uri pentru stiri tehnice am gasit articole despre bani, popularitate si sex. Articole despre noutati tehnice... mneah! Cui prodest?

Multumesc Google, multumesc site'urilor tehnice pentru sex, imi place sexul... dar daca nu va e cu suparare... poate diseara? Nu acum... la birou... cautand lucruri relationate cu munca..., ok?

 .

democratie vs capitalism - din nou

 .

am mai tot spus pe aici despre incompatibilitatea dintre democratie si capitalism pornind de la Tutea, de la Bergson, de la Erasm din Rotterdam si de la ce am mai gasit pe drum.

azi de la TED, cu o discutie despre presa. din start subiectul m'a dus cu gandul la faptul ca presa, numita a patra putere in stat... se ghideaza dupa profit. si societatea afirma ca e corect. desi ca putere in stat este evident ca principiul ei director nu are voie(!) sa fie banul - profitul privat. este aberant sa concepi ca fiind corecta subordonarea intereselor sociale / nationale profitului companiilor private. e ca si cum am afirma ca e corect ca justitia sa urmareasca profitul personal al judecatorilor, nu principiul dreptatii. 

apoi, m'a amuzat ca e datorie legala evitarea actiunilor (sau nonactiunilor) pe care in mod rezonabil le poti anticipa ca sursa de vatamare pentru cei din apropiere.
este amuzant pentru ca cu cat cresti nivelul de inteligenta cu care anticipezi urmarile unei actiuni, cu atat se restrang posibilele actiuni non-harmfull. iar in functie de nivelul de inteligenta al judecatorului se schimba nivelul anticiparii rezonabile. si cum judecatorii ar trebui - si se presupune ca sunt oameni deasupra nivelului mediu de inteligenta, am ajunge la a fi sanctionabile nefiind considerate actiuni (sau nonactiuni) rezonabile foarte multe din actiunile celor din jurul nostru. 

si pentru cei care sustin ca omenirea evolueaza:"(...) in front of me, emblazoned on the wall in letters of fire was Marcus Aurelius's famous injunction: If it's not true, don't say it; if it's not right, don't do it. The head teacher saw me staring at it, and he said, "Oh, that's our school motto." On the train back to London, I couldn't get it out of my mind. I kept thinking, can it really have taken us over 2,000 years to come to terms with that simple notion as being our minimum expectation of each other?". da, puternica evolutie a omenirii.

imi place cum vorbeste, imi place ce spune:
 

  

 .

Minte vs Creier

.

Zicea Herr Jung ca Herr Nietzsche a patit’o fiindca  ales sa vorbeasca celor multi / public despre ceva de nerostit in asemenea situatii: “Nietzsche vorbise naiv si imprudent despre acest arrheton, lucru de nenumit, ca si cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curand ca de’aici nu poti avea decat experiente proaste.” (CG Jung - Amintiri, vise, reflectii)

Da, sunt lucruri despre care este mai bine sa taci dar... ce pana mea... inainte cu curaj! Mai rau decat a fost nu are cum sa fie (and no, tha's not a fuckin' challenge mein Herr).

Pentru ca se intampla din nou.

O idee pe care am avut’o undeva pe la 22-23 de ani o gasesc azi la un nene foarte laudat, neurolog, psihiatru si mentionat ca filozof. Dumitru Constantin Dulcan – cel care in anii ’80 a facut valva cu o carte. Inteligenta Materiei.

Ideea (comuna) ar suna cam asa: creierul nu este cel ce genereaza mintea ci este un receptor care face legatura intre cele doua componente “ale dualismului lui” Descartes: materie si spirit. El (neurologul) o spune cu alte cuvinte, dar cu acelasi principiu – creierul este receptorul mintii.

Cand am spus ca de fapt creierul este receptorul in plan material al componenetei noastre imateriale – spirit / eu / sine (cum vrei sa o numesti)... lumea nu a dat pe spate. Cand o spune nenea Dulcan: Bang! Delir.

De unde diferenta? Probabil pentru ca indivizii functioneaza pe baza proximitatii de care spuneam anterior. Nenea asta a fost (este) suficient de aproape de cei multi acceptand / reusind / fiind capabil de inregimentare in doua aparate puternic gaunoase: cel militar si cel de invatamant (ambele cerand niste aplecari, niste crunte contorsionari ale coloanei vertebrale). 

Oricum, interviul cu nenea asta mi’a dat ocazia de a ma mai intoarce putin prin subiecte vechi, prafuite si vad ca am / gasesc idei noi. 

Diferenta intre inteligenta si intelepciune. Am mai avut in timp cateva definiri ale relationarii celor doua dar azi am ceva nou.

As spune ca am avea pentru creier doua categorii mari de functii: materiale (mecanice) si eterice. 

In functiile materiale le’am avea pe cele care se ocupa de mecanica corpului fizic, de logica, si de o anumite tipuri de memorie.

In functiile eterice am avea: functia de receptor (cu doua lungimi de unda: a ego’lui si a... Intregului), functia intuitiei (ar putea fi o derivata  receptiei Intregului), functia memoriei (complementara cu memoria materiala).

Inteligenta este antrenarea functiilor materiale (mecanice) ale creierului – antrenarea electrochimicului, muschiului. In timp ce intelepciunea este antrenarea capacitatii de receptie. 

Intelepciunea necesita intelegerea – fie si tatonata – a Intregului.

Simt ca mai lipseste cel putin un element de aici.

Momentan insa, ceea ce am imi lamureste deja cateva lucruri.

De ce se comporta atat de contradictoriu memoria mea.

Cum se face ca indivizi cu o logica peste medie si o memorie puternica sunt in zona negativa din punct de vedere al intelepciunii.

Cum se face ca indivizi lipsiti de logica dau uneori dovada de intelepciune.

Si ca avand resurse fizice limitate, un antrenament excesiv al logicii duce la limitarea resurselor pentru celelalte functii ale creierului, la limitarea capacitatii de atingere – tatonare a Intregului.

O nedezvoltare, o limitare a capacitatilor eterice duce la un comportament egoic – superficial – animalic.

O dezvoltare a functiei receptor limitata – centrata pe comunicarea cu ego’ul...

...si tot asa.

Probabil voi atasa aici si interviul, dupa ce il termin, momentan m’am oprit pe la minutul 18.

.