despre carti

pot fi carti interzie?
pot fi indivizi carora sa le interzicem sa citeasca?

Am vazut carti in care dintii de lapte ai cititorului infantil se fac zdrente.

Am vazut autori care abordati fara un preludiu adecvat, duc la un viol al intelectului fraged, cu nastere de monstri. Monstri – adica indivizi dominati de o teorie, de o paradigma care ingusteaza orizontul intelegerii, care intuneca drumul catre alte teorii, idei (ca de par example musiu freud). Sau monstri – indivizi care intelegand altceva gasesc argumente pentru a crea grozavii greu de iamginat (ca de par example efectul lui nietzsche asupra lui hitler... sau asupra altor inculti)

Dar s-au trezit unii sa considere ca principiul democratiei se poate aplica si in cultura. Ca principiul democratiei are valabilitate in campul gandirii. Si recte, fraza spusa de ghitza manelistu’ la 17 anisori are valoare egala cu ideea emisa de eliade cititu’ la 40 de anisori... deh, ce sa-i faci, eroarea trecerii unui pricipiu dintr-un domeniu in altul in mod aberant nu este noua, se face constant, putem sa-i multumim mintii umane pentru ca in urma bucuriei pe care o are la gasirea unui raspuns, aplica cu ardoare acel raspuns tuturor intrebarilor nerezolvate, vechi sau viitoare. Si uneori chiar si celor deja rezolvate... Dar sa ne intoarcem la subiect.

Astfel avem pe de o parte carti care ar trebui sa fie interzise necunoscatorilor. Pe de alta parte multimea urlanda ca nu ai voie sa interzici nimic. Trabuie sa-l lasi pe hitler sa citeasca nietzsche, trebuie s-o lasi pe madalina sa citeasca freud. Si pe de alta parte ai din nou aceeasi multime spunandu-ti ca sa-i lasi in pace pe cei doi sa-si spuna parerile, sa-si traiasca vietile, sa aduca in societate efectele celor intelese de ei din acei autori. Si iti urla multimea aia ca in mod democratic, ceea ce au inteles ei e la fel de adevarat ca ceea ce ai inteles tu...

Asa ca... oricine poate citi orice?