.
Dimineata. Metrou. Intorc capul. Titlu in Libertatea: “Aoleu Boc ne pui pe drumuri degeaba?”. Si poza unei tiganci.
Ca in Romania esti pus pe drumuri degeaba de… asa… vreo 60 de ani incoace pe putin – nu e o noutate!
Si atunci de ce brusc alocarea importanta a celor doua pagini din mijlocul fituicei? Cu de-la-sine-intelesul titlu urias, de doua schioape?
De ce tigani asmutiti contra Boc? (dincolo de intrebarea puerila: de ce limbaj tiganesc in…)
Si mi’amintesc de perioada in care ma jucam de’a patronelul de bar undeva in Giurgiu.
Exista la vreo doua case distanta ceva ce putea fi denumita o mica satra. Aciuata intr’o curte lunguiata, cu un corp de casa. Parasita – intr’un fel.
Satra isi avea un fel de bulibasa al ei. Un tip in pragul batranetii, bine legat, de care ascultau pana si cei mai salbatici, violenti membrii ai ei, aflati in timpul de maxima forta al tineretii, clienti frecventi ai penitenciarelor din zona.
M’a uimit cu cata umilinta si jena plecau acestia capul in fata omului blajin, cu vorba moale, dar hotarata.
Era pe’atunci campionat mondial. Ori calificari, ceva. Fotbal. Pe cand inca aveam o echipa de la care asteptam bucurii. Deci acum foarte multi ani in urma. Asteptam meciul cu dublu interes. Pentru a aveam doua cateogrii / grupuri de clienti fideli. Un grup de rockeri si un grup de tigani – din satra apropiata. Pana acum se evitau in liniste, pe principiul primului sosit. Daca la venire ii vedeau deja pe ceilalti, isi cautau alta destinatie.
Ma intelegeam bine si cu unii, si cu ceilalti.
Insa acum venea meciul. Toti se simteau acolo “acasa”, toti vroiau sa vada meciul la mine in bar. Si unii si altii ma anuntasera ca vor veni, in speranta ca astfel le voi rezerva barul. Nu zau? Pe care refuzi? Grupul de rokeri cu care esti chiar si prieten – pentru grupul de tigani sau grupul de tigani din vecini pentru un grup de rokeri?
Fireste, n’am refuzat pe nimeni, dar le’am spus dinainte ca se va strange lume mai multa. Inclusiv ceilalti.
Au inteles, au acceptat. Firesc, fara ca asta sa le fie un motiv de bucurie.
Rokerii vin primii, in urma lor apar si cativa tigani pe care ii mai vazusem probabil o singura data (categoria domiciliu fortat). Violenti de felul lor au inceput sa aiba pretentii care deranjau, astfel provocand . Le’am atras atentia ca nu ii voi trata pe ei preferential, toti impart aceleasi conditii.
Firesc, agresivitatea lor s’a canalizat din acest moment spre mine. In stil tiganesc, cu hauleli, cu circ, cu multe amenintari, ca acei caini vagabonzi care isi fac curaj latrand minute in sir inainte sa muste unul - primul.
Mi’am facut rapid planul: fac semn cuiva sa sune la politie, ies din bar ca sa mut circul afara, sa minimizez pagubele, incerc sa’i gasesc pe cei din satra cu care ma cunosteam mai bine si stiam ca (din motive care’mi scapa si acum) ma simpatizeaza.
Partea proasta era ca il vazusem la inceputul discutiei pe muzicantul - unul dintre simpatizantii mei tulind’o din bar.
Tocmai ma pregateam sa ies, cand apare bulibasa. Cel care o tulise – muzicantul – fugise sa’l aduca. Bun baiat!
Bulibasa de asemenea ma simpatiza. Violonistul - intelegeam de ce: ma vazuse cu chitara si ne declarase frati in ale artei. Frati artisti! Dar bulibasa… o facea ca atare. Mi’e greu sa cred ca doar pe baza glumelor pe care le aveam cu el cand beat crita se ferea de nevasta la mine in bar si mai cerea inca 50, dar sa nu stie… .
A fost un spectacol de exceptie. Sa vezi acei tigani violenti care ii facusera pe rockeri sa’si studieze cu atentie varfurile pingelelor deveniti neputinciosi, frustrati, jenati in fata unui om, sa’i vezi vociferand ca se tine partea unui roman (adica a mea) in fata lor…
Exact aici vroiam sa ajung. Acest bulibasa imi tinea partea si mai mult decat atat: avea planuri mari cu mine. Si de cate ori eram singuri tot incerca sa ma convinga. “iti dam o fata de’a noastra ca avem fete buneee - e-hee! focoase, nu ca romancele voastre”, “te facem de’al nostru”, “iti facem situatie”, “vrei casa? in bucuresti? aranjam noi!”. Cum? am intrebat. Pai Iliescu e de’al nostru! D’asta ne merge noua atat de bine, putem face orice, putem aranja orice. Si ne’ar fi util unul ca tine, asa aratos, intelectual, de partea noastra. Noi te’ajutam pe tine si apoi tu ne’ajuti pe noi.
Iar acum, in Libertatea, o tiganca asmute tigani impotriva lui Boc. Asa ca mi’am amintit de legatura pe care un mic bulibasa mi’a spus ca ar avea’o ei cu Iliescu.
Legatura asta… o fi mostenit’o cineva in cadrul partidului… sau Iliescu traieste? Sau pur si simplu e o masa usor de manevrat pe care a mai luat’o cineva in tinta / sub aripa?
.
Postări
