Vise tragice

  .

Este frumos sa visezi. Ca om matur, daca ai pastrat capacitatea de a visa, inseamna ca nu esti mort pe interior.

Dar sa crezi in vise... asta nu mai este nici frumos, nici sanatos.
 

Cu atat mai putin subiect de lauda. Asa cum de pilda considera stefan zweig ridicandu’l in slavi pe erasm (din roterdam).

Sa afirmi in acelasi cadru ca (1) un individ era un mare ganditor, ca (2) acel individ considera multimea ca fiind capabila de ridicare spirituala (in masa) prin culturalizare, de ajungere la calea de mijloc, ca (3) de fapt s’a vazut ca din pacate multimea nu are nici pe departe aceste dorinte, ca pentru ea calea de mijloc este un non-sens… si sa ramai la parerea ca ganditorul in cauza era un individ cu o gandire care merita laude… este o lovitura impotriva bunului-simt.
 

Sa afirmi ca un individ - a carui preocupare de baza a fost gandirea - a postulat lucruri false iar pentru asta merita toata stima pe mine ma face sa caut primul bar in care pot gasi un white russian bun!

Este ca si cum mi’as lauda masina ca pe autostrada s’a hotarat brusc sa nu mai intre in viteza a 5’a! Sau ca si cum mi’as lauda computerul pentru ca imi afiseaza gresit numele celor de la care am off-line’uri de pe ym.

Desigur in cazul cu masina as putea considera ca tocmai am primit ocazia de a vedea intr’adevar peisajul. In cazul computerului as putea considera ca introduce ceva sare si piper in relatiile interpersonale. Dar pe ambele le’as repara cu prima ocazie! 

A face din increderea nezdruncinata in omenire a lui erasm o virtute in sine, in pofida realitatii este o fortare. O fortare cu mult mai ciudata cand scrii o carte in care arati ca tocmai acele particularitati care tin de real, acele defecte inerente multimii pe care erasm se incapatana sa le nege i'au cauzat acestuia un destin tragic (formularea autorului). 

Adica avem un om care nu a vrut sa vada realitatea, omul tocmai a fost victima realitatilor pe care alegea sa le ignore... hai sa'l laudam pe acel om! ps. acel om era ganditor - deci cel care se insarcinase cu aflarea adevarului! ...hai sa'l laudam...!
 

Fiindca daca erasm ar fi fost un artist nu mi se parea nimic anormal. Da, este un om care infrumuseteaza viata altminteri cenusie. Atunci merita laude pentru imaginile frumoase despre omenire. Dar cand este cel care afirma ca este un iubitor de intelepciune (filosofie = iubire de intelepciune - in traducere mot-a-mot), este cel care are o alta functie in societate: cea de a afla si a spune adevarul... mi se pare anormal sa'l laud pentru ca viseaza frumos (tragic de frumos).
 
da, e frumos sa visam. e frumos sa ne lasam leganati de vise.
dar exista limite.
ca eu am vise care ma afecteaza pe mine - e treaba mea! dar cand eu am vise care ii afecteaza pe cei din jur deja nu mai este doar treaba mea.

erasm a fost - conform lui zweig - sufletul gandirii renascentiste care a considerat ca orice fluture se mananca. pentru acest lucru toata frumusetea gandirii lui paleste in fata pagubelor pe care le'a produs.

erasm a mai fost cea mai frumoasa incoerenta.
in comportamentul lui dominat de evitarea exceselor a pacatuit tocmai prin excesul credintei in aceasta regula.
a crezut (in exces) ca multimea se poate autocorija, autoeduca pe calea de mijloc a noncombativitatii, a intelegerii pasnice.
a crezut excesiv de mult in ideea ca excesele trebuiesc evitate. si asta l'a aruncat intr'o pozitie de paria, asta i'a stins vocea in fata omenirii sale dragi.
 
...nu ca asta ar fi vreun dezastru. nu! pentru ca omenirea, daca avea dorinta de a sti - putea sti. daca omenirea avea cea mai mica inclinatie spre frumos, spre echilibru, spre bun-simt, spre adevar... le putea gasi pe toate acestea.
 
insa omenirea are alte inclinatii. da'i omului o cale pentru a face mineritul mai usor si el va face din ea o arma.

.