Moartea informatiei

  .

Azi m’am trezit raspunzand unui coleg care afirma ca aparentele inseala cu:

- Nope! Am ajuns intr’o lume in care aparentele guverneaza.

Aparentele nu mai au ce, nu mai au cum insela pentru ca in societatea de azi ele au devenit baza lucrurilor – esenta, etalonul, ocaua, obiectul de referinta.

 

Eram sub influenta a doua povesti recente si urma sa o am pe a treia.

 

Sa incepem cu sfarsitul.

 

Povestea trei.

La metrou, info-ceva pe televizoare. ‘cartierele capitalei’. ‘berceni’. Si se aratau imagini… din pieptanari. Din pieptanari pana in berceni mananci o paine. Cel putin.

Insa. Pieptanari e un nume folosit mai mult de cei nascuti in bucuresti. Mai mult. Cei nascuti si umblati prin bucuresti. Prin cartiere mai jalnice. Mai mult. Cei nascuti si umblati prin cartiere mai jalnice din bucuresti, peste o anumita varsta! Pentru ca ’89 a transformat pieptanari in eroii revolutiei. Iar din seara asta o mana criminala a dat iar cu piciorul si a transformat pieptanarii in... berceni!

 

Motiv pentru care mi’am zis ca uite’asa se imprastie informatie diversa (evident, de catre necunoscatori – ieftina mana de lucru). Maine va fi o suta de moldoveni de bucuresti care ma vor contrazice daca le spun ca pieptanari si berceni sunt chestii diferite. O alta moara de vant pentru o lupta a lui don quijote. Sau ca bucuretiul nu se imparte numai in cartiere. Sunt si zone. Piata romana, pieptanari - nu sunt cartiere, sunt zone. Cartierele sunt doar locurile atacate, sunt plagile de beton (blocuri-ciuperci) create de sistematizarea ceausista - ca niste portiuni atacate de licheni betonici.

 

Povestea doi.

Azi la munca mi se’ntepeneste un server, descopar ca s’a umplut o partitie din cauza unei fluctuatii anormale a dimensiunii unei baze de date.

Dupa ce rezolv efectele incep sa ma documentez. De fapt incerc sa ma documentez. Pentru ca. La microsoft spune ca se recomanda sa ai tempdb impartita in atatea fisiere cate procesoare ai. Cu numai doua clicuri plecand din pagina care afirma acest lucru ajungi la o alta pagina ca spune ca acea recomandare este un mit, din nefericire propagat chiar de catre producatori (microsoft), ca nu are sens sa faci asa ceva decat in conditii extreme, rare. Si evident daca cunosti materia mai bine decat este prezentata in articolul de la microsoft, astfel incat chiar sa stii ca fix asta te ajuta cu ceva…

Aceasta poveste este simptomatica pentru internet. Internetul este cea mai puternica arma de a ucide informatia. Pentru ca iti ofera pentru orice subiect ample si puternic sustinute demonstratii care arata ca acelasi lucru este si intr’un fel si in opusul sau. Sau nici intr’un fel nici in celalalt - depinde la ce parte a paharului privesti, ori ai doua jumatati pline care se anuleaza, ori ai doua jumatati goale prin anulare! Internetul ofera cu aceeasi autoritate informatii divergente pe orice subiect. Afirmatia si negatia sunt in acelasi sertar. Daca nu te opresti la primul raspuns gasit vei da si peste opusul sau.
Creand astfel legatura cu povestea urmatoare.

 

Povestea unu.

Ieri intr’un un episod din numb3rs. Tinerelu’ matematician sustinea cu incapatanare / obtuzime demna de un catolic medieval unicitatea gasirii adevarului exclusiv prin prisma stiintei (cred ca e o bucata de reduntanta prin propozitie dar in gandirea IT redundanta e ceva bun).

Oricum, nu tin minte ca scenaristii sa fi pus aceeasi ardoare si in replicile care ar fi trebuit sa existe si sa arate ca de fapt stiinta nu a gasit decat adevarurile (foarte) palpabile. Barbar de palpabile. Orice scapa capacitatii de atingere este o continua dezmintire. Tot oameni de stiinta erau si cei care sustineau ca soarele se invarte in jurul pamantului. Tot oameni de stiinta erau si cei care au demonstrat ca atomul ar avea structura unui chec cu stafide ba alte balarii… de vreo 6-7 sau 8 ori s’au tot razgandit. Tin minte ca am fost tare revoltat ca dadeam lucrare pentru care trebuia sa stiu toate modelele gresite ale atomului! Si mai rau – sa le si relationez corect cu numele producatorilor lor.

Iar daca acum exista impresia ca se cunoaste structura adevarata… nu este nevoie decat de un alt einstein care sa urmeze unui fost newton si sa dezminta din nou… fundamentul!

 

Povestea patru. (stau bine cu numaratoarea)

De ceva vreme ma tot chinui sa citesc o carticica a lui nenea dalai lama. In care (pana acum) povesteste despre coerentele dintre spiritualitate si stiinta. Ma chinui pentru ca e plictisitoare. Nu gasesc ceva esential si nestiut, iar limbajul e cam bolovanos (logica imi spune ca traducerea ar avea o vina).

Oricum, in aceasta carticica sunt in mijlocul discutiei despre ceea ce este real si ceea ce nu este real. Daca definirea materiei este apriorica sau este mediata de constiinta. Grade de realism – cat de multa realitate este in ceea ce consideram ca este real. Iar asta mai intai din perspectiva fizica (einstein, cuantica) si apoi din perspectiva… tibetana. Perspective care foarte adesea se si intalnesc ca formulari sau efecte / concluzii.

 

Bun. Acum mai stie cineva unde vroiam sa ajung? Care era numitorul comun? Ca pe mine m’a luat valul. Dar noroc ca am scris titlul dinainte. Numai ca acum vad alta directie.

 

Am pornit de la aparente care domina, am continuat cu exemple de alterare a informatiei si am ajuns la false realitati.

 

Numitorul comun este false realitati.

 

Si cred ca motivul pentru care m’am apucat sa scriu toate povestile este ca omul are… de fapt fiecare alege:
a. omul are nevoie de coerenta.
b. omul stie - in ciuda aparentelor - ca exista o coerenta care leaga Totul.

 

Ori lumea in care traim nu ofera omului nici ce are nevoie, nu este conforma nici cu esenta lui.

 

Iar lucrurile in loc sa se indrepte catre ceea ce are nevoie - ori catre om - au azi o fuga centrifuga. Societatea de azi se indeparteaza de o lume a omului.

“- lume, esti nebuna?!”

   .