..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

vineri, 6 decembrie 2013

Inapoi spre regim totalitar

.
Daca ati fost martorii ultimilor ani ai sistemului ceausist in Romania este imposibil sa nu va fi intrebat cum s’a putut ajunge la asemenea monstruozitati.
Daca doar ati auzit povesti despre acele monstruozitati va este greu sa credeti ca sunt 100% adevarate. Probabil credeti ca este un procent acolo de vreo 30-40% de exagerare ca sa fie mai dramatice.
Insa povestile – aceste povesti sunt adevarate.
Cum s’a ajuns ca o tara intreaga sa traiasca in frica?
Frica de vecin, de ruda, de colegul de serviciu, de tipul cu palton de piele de pe bulevard?
Cum s’a ajuns ca o tara intreaga sa traiasca in frig?
Cum s’a ajuns ca o tara intreaga sa traiasca in foame?
La cozi infernale?
In saracie?
In mizerie constanta? Fizica dar mai ales morala!
In minciuna?

Desigur, au fost tancurile sovietice.
La inceput.

Iar apoi?
Apoi a fost… ca acum!
Rosia Montana, Pungesti, Mosna.
Cateva mii, sau cateva zeci de mii de oameni ies in strada.

Restul isi continua viata ca si cand totul ar fi normal.
Isi ascund capul in nisip si tac.

La fel acum si atunci, cu 40-50 de ani inainte cand au fost altii care s'au comportat fix la fel.
Altii pe care i’am considerat lasi, i’am considerat fara coloana vertebrala, fara sange in ei.

Iar atunci erau tancurile sovietice.
Acum nici macar ele nu mai sunt.

Si cu toate astea, uita’te in jurul tau si numara cati incearca sa faca ceva.
Abia am iesit dintr’un sistem totalitar. Ne indreptam cu viteza spre altul. Si cei mai multi se uita impasibili. Ba nici macar nu se uita. Intorc capul in alta parte.

Abia incep sa iasa la lumina cartile care arata cum a fost posibila cealalta monstruozitate si ne aruncam in una noua, sora ei mai tanara, dar mai viguroasa, guvernarea avand invatate lectiile primeia.
Credeti ca nu este posibil?
Nici cei de acum 40-50 de ani nu credeau ca e posibil!
Si totusi s’a intamplat!
Vrei sa lasi copilului tau o lume Kafkiana, similara cu cea din care abia am iesit cu chiu cu vai?
Vrei sa lasi copilului tau jena de a fi avut un parinte care nu a avut curajul sa se opuna cizmei care pana cand va creste mare se va fi asezat confortabil pe grumazul lui, care pana atunci va fi facut deja amprenta pe grumazul si mintea lui?

Crezi ca se va intampla un miracol si nu va fi nevoie de tine?
Te inseli amarnic. Iar cand voi avea argumentele suficient de puternice va fi prea tarziu deja.
Uita'te la alte cazuri, la alte tari prin care a trecut Chevron sau tari in care s'a facut exploatare masiva cu cianuri. Tari care au acceptat sa isi vanda resursele cu pretul calcarii in picioare a populatiei.

Daca nu cunosti cazuri, intraba'ma! Cunosc, si sunt cutremuratoare. 
Si sunt posibile, s'au intamplat recent, cand stateai la cald, pe plaja, sau la televizor sau jucandu'te cu copilul. Numai ca erau suficient de departe incat sa le poti ignora. Acum nu vor mai fi atat de departe. Acum se vor intampla langa tine. Deasupra ta.
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.