.
Autobuz.
Ora unu si ceva. Dupa-amiaza.
O batranica
de vreo 70 de ani incearca sa coboare la arcul de triumf.
Se chinuie
sa treaca printre doua matahale de vreo 50 de ani care stateau in usa
autobuzului. Matahalele vorbesc o romana cu accent moldavo-rus, la un nivel
sonor… apreciabil.
Si o
iau in ras pe batranica, fara sa catadicseasca sa ii faca loc. Ba ca nu’i
deschisa usa (desi era deschisa) ba una ba alta.
Ea -
mai slabuta - reuseste cu greu sa se strecoare printre ei si sa coboare inainte sa se
inchida usile.
Ajunsa
jos batranica mai spune cateva cuvinte, dar nu certareata ci cu tristete.
Matahalele
iar o iau in ras si ii zic ca e ora de varf, sa stea acasa.
In acel
moment am decis ca animalele trebuie sa primeasca o lectie.
Deschid
gura si spun sonor:
- Gresiti!
Nu este ora de varf!
- Cum
sa nu fie, este! Se intoarce la mine cel mai aproape de mine (stateam vis-a-vis
de usa).
- Pur
si simplu nu este!
Si
inainte sa mai comenteze ceva – ca erau pusi pe glume de neam-prost, mai scot o
fraza:
- Si
doamna avea dreptate: se face loc la coborare in statii.
Fac o
pauza si tocmai cand se pregateau sa raspunda iar le tai vorba si le zic:
- Asta
daca stii sa te porti la oras. Daca nu… stai acasa!
Autobuzul
a inghetat frumusel.
Malacul
se intoarce la mine cu hotarare, si imi masoara privirea.
In jurul
meu se face loc, vreo doua persoane se retrag cat pot – cam un pas – fiindca se
anunta „bairam”.
Iar eu
imi infig in el o privire calma si hotarata. Cat pot de limpede.
Dureaza o vreme masurarea, dupa care se intoarce catre partenerul lui si isi
continua discutia… pe un ton scazut.
===
Vorbind cu un coleg de la munca despre astfel de atitudini care trebuiesc luate, el imi toarna argumentul de mare angajament "dar cine sunt eu sa ii spun lu' ala...?".
Pai esti. In momentul in care ai citit macar o jumatate de biblioteca, in momentul in care ti s'a confirmat dintotdeauna ca gandesti mai mult decat ceilalti, din momentul in care ai observat ca ai un anumit simt moral... ai datoria(!) de a ingloba in comportamentul tau actiuni de reglare a societatii in care traiesti.
Fiindca societatea nu se regleaza bai mirical ci se regleaza prin actiunile cetatenilor ei! Si conteaza ca aceste actiuni sa fie ale celor educati, fiindca ale celor multi sunt deja prea multe.
Din acest motiv, fiindca din '89 s'a renuntat la astfel de atitudini - din partea celor educati, societatea a deraiat crunt.
Daca te consideri - sau daca observi ca cei din jur te considera intelectual este de DATORIA ta sa ai grija de aspectele umane ale societatii in care traiesti!
Este ceva de care imi pare rau din povestea de mai sus. De faptul ca batranica nu stie ca cineva i'a luat apararea. Si'a continuat ziua cu constatarea ca lumea in care traieste este din ce in ce mai rea. Nu a vazut ca mai exista inca oameni care incearca sa faca lumea mai buna.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.