..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 4 decembrie 2013

Mecanisme de reglare sociala

.

Autobuz. Ora unu si ceva. Dupa-amiaza.
O batranica de vreo 70 de ani incearca sa coboare la arcul de triumf.
Se chinuie sa treaca printre doua matahale de vreo 50 de ani care stateau in usa autobuzului. Matahalele vorbesc o romana cu accent moldavo-rus, la un nivel sonor… apreciabil.
Si o iau in ras pe batranica, fara sa catadicseasca sa ii faca loc. Ba ca nu’i deschisa usa (desi era deschisa) ba una ba alta.
Ea - mai slabuta - reuseste cu greu sa se strecoare printre ei si sa coboare inainte sa se inchida usile.
Ajunsa jos batranica mai spune cateva cuvinte, dar nu certareata ci cu tristete.
Matahalele iar o iau in ras si ii zic ca e ora de varf, sa stea acasa.

In acel moment am decis ca animalele trebuie sa primeasca o lectie.

Deschid gura si spun sonor:
- Gresiti! Nu este ora de varf!
- Cum sa nu fie, este! Se intoarce la mine cel mai aproape de mine (stateam vis-a-vis de usa).
- Pur si simplu nu este!
Si inainte sa mai comenteze ceva – ca erau pusi pe glume de neam-prost, mai scot o fraza:
- Si doamna avea dreptate: se face loc la coborare in statii.
Fac o pauza si tocmai cand se pregateau sa raspunda iar le tai vorba si le zic:
- Asta daca stii sa te porti la oras. Daca nu… stai acasa!

Autobuzul a inghetat frumusel.
Malacul se intoarce la mine cu hotarare, si imi masoara privirea.
In jurul meu se face loc, vreo doua persoane se retrag cat pot – cam un pas – fiindca se anunta „bairam”.

Iar eu imi infig in el o privire calma si hotarata. Cat pot de limpede.
Dureaza o vreme masurarea, dupa care se intoarce catre partenerul lui si isi continua discutia… pe un ton scazut.


                                                                         ===

Vorbind cu un coleg de la munca despre astfel de atitudini care trebuiesc luate, el imi toarna argumentul de mare angajament "dar cine sunt eu sa ii spun lu' ala...?".

Pai esti. In momentul in care ai citit macar o jumatate de biblioteca, in momentul in care ti s'a confirmat dintotdeauna ca gandesti mai mult decat ceilalti, din momentul in care ai observat ca ai un anumit simt moral... ai datoria(!) de a ingloba in comportamentul tau actiuni de reglare a societatii in care traiesti.

Fiindca societatea nu se regleaza bai mirical ci se regleaza prin actiunile cetatenilor ei! Si conteaza ca aceste actiuni sa fie ale celor educati, fiindca ale celor multi sunt deja prea multe.

Din acest motiv, fiindca din '89 s'a renuntat la astfel de atitudini - din partea celor educati, societatea a deraiat crunt. 

Daca te consideri - sau daca observi ca cei din jur te considera intelectual este de DATORIA ta sa ai grija de aspectele umane ale societatii in care traiesti! 

Este ceva de care imi pare rau din povestea de mai sus. De faptul ca batranica nu stie ca cineva i'a luat apararea. Si'a continuat ziua cu constatarea ca lumea in care traieste este din ce in ce mai rea. Nu a vazut ca mai exista inca oameni care incearca sa faca lumea mai buna.

 .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.