Party!

aceasta este ideea mea despre o petrecere. mi'am dat seama zilele trecute. cat am stat in piata romana (bloculet mic de 5 etaje, "mosieresc") am avut marele noroc ca ani la rand sub mine nu prea erau vecini. o singura data a venit cineva sa bata la usa spunand ca i se plimba lustra pe tavan prea tare... dar dupa '89 a fost o firma.

nu sunt o persoana comoda dpdv social. adica sunt tare deranjant pentru cunoscuti. dar cu vreo cinci ani in urma incepusera cativa sa ma caute de revelion si de ziua mea. stiau ca la petrecerile de la mine ramai surprins cand afli ca s'a facut deja dimineata. cand in alte parti la trei se inchidea mustaria, la mine era galagia in toi.



de regula chestia asta provoca cele mai uimitoare reactii. sau puternice. depinde de. adica: o tipa ce o stiai ca eleganta si pe cale de a deveni "doamna bine" a inceput sa arate... o implicare ce ne facea sangele sa fiarba. ...pe cand viitorul barbat'su statea impietrit pe canapea si se uita interzis. (si la ultima mea iesire in terminus melodia asta a avut iar efecte notabile)

la unul din revelioane chiar am mutat pentru vreo juma' de ora petrecerea in strada - la lumina artificiilor. nu asa cum ies multi sa vada artificiile, ci pur si simplu noi petreceam in bulevard, cu cine mai trecea pe'acolo, in timp ce artificiile isi vedeau de treaba lor. cu sampanie de la noi si cu vals de la cea mai apropiata casa cu ferestrele deschise. si era sa unim petrecerea cu cei din casa de pe colt, care iesisera in balcon pentru artificii.

odata, intr'unul din acei ani am vrut sa fac de ziua mea doar o sueta scurta, cu o bere si'o aluna. si trei oameni. ca nu prea aveam nici bani si nici chef. chiar pusesem canapeaua, fotoliile si o masa mica astfel incat sa creeze o zona intima in sufrageria aia inalta. vezi sa nu! "pot sa o chem si pe sor'mea?" (ma intreba o fata in timp ce prietenul ei imi facea semne disperate sa zic da, ca arata de'ti musti mainile - dap, avea dreptate), "hai mai liviule sa facem loc aici!"... si am facut!

dupa cateva seri ma trezesc la usa blocului cu fosta prietena. care primise invitatia si gresise ziua. incredibil ce poate face un vin rosu curat, de tara, care iti invineteste paharul si buzele. aia a ramas o noapte antologica. niciodata nu a fost atat de nimerita o greseala de zi!

la naiba, cat imi lipseste o casa!

ps. dintotdeauna mi'am dorit sa fac faza cu coborarea cu podeaua la petrecere. n'am reusit e adevarat, dar am tot exersat o vreme!