Baliverne

Lacebunita mi se cearta cu miserupismul. Pentru locul intai. Deschid sa scriu ceva. Un excel. Il inchid. Se’n falfaie. Ambasadorul nostru... nostru?... Ambasadorul la georgia al statului asta are o vorbire de nea’ gigel la o bere. Si ada tablele sa facem o linie. Nu mai stiu ce am spus si ce nu. Despre ospataru’ ala care iesea cu sor’mea? Baza venitului sau era, si este, si va fi furtul. Jumi-juma cu bucataria se scot mese fara bon. Salariul nici nu conteaza. Spaga.. nici n’ar fi nevoie. Ies intr’o zi normala cam 2-3 milioane. Numai din furt. Cica e criza. Da e criza. Pai cum altfel numesti situatia in care e pe cale de a se naste o lege prin care un profesor universitar cu un sirag de calificari va lua un salariu egal cu un plutonier? Cine imparte parte’si face. Na ca am avut dreptate sa nu ma fac profesor de matematica.

Inteligenta sclipitoare a managerilor de pretutindeni declara ca oamenii valorosi recte puternic valorizati in firma sunt soferii... cine imparte parte’si face. O apa si’un pamant.

De la spiritul de casta s’a trecut la spiritul de turma. Turmele sunt sus. Mi’am schimbat ieri becurile la pozitii. Am cautat in carrefour, bricostore, in vitan (era deja totul inchis pe la 7-8). Am gasit la o benzinarie. In dristor parca. Dristor. Oamenii sunt ca vinul. Cu timpul se fac mai buni sau se transforma in otet. Cica papa ioan spunea asta. Via pps. Mai buna smecheria. Mai eficienta.

Altu’ spunea ca intelectualii au gasit ceva mai tare decat sexul (nu in pps). Asta mai degraba decat realitate, ar fi un posibil noroc al lor.

Daca lumea a evoluat ca sa ajunga asa... e naspa. Daca nile nuovo su sole e adevarat... e iar naspa. Faci copii. Asta e simplu. Si chiar misto in primul episod. Si ce ii inveti? Sa fie smecheri? Fericiti si sa’ti fie rusine cu ei? Sa citeasca seneca? Constientizarea nefericiri?

Sa intre in industria sexului? 20-25 de milioane in primele 2 saptamani...?

Uite ce a iesit. Aveam alte intentii.

Si totusi cred ca o duc bine. N’am prea dormit az’ noapte da’ asta nu’i o problema. Ieri am stat de vorba cu vecinii de sub mine. Ciudata’i lumea simpla. Cum pot trai asa? Cum se pot multumi cu atat? Cand le'am calculat mental ca diferenta dintre apometrul icab si apometrele din apartamente este de 5% s'au uitat la mine ca la extraterestrii. Si totusi astia fac lumea sa mearga. Chiar daca n’au nici cea mai vaga idee despre conceptul de directie. De fapt... ei fac lumea sa se invarta... mai degraba.

Am iesit duminica pe langa casa. M’am uitat la pamant si la plante. Si la aer. Culori atat de puternice, aerul atat de limpede incat imi pareau ireale. Din cand in cand mai treceau oameni pe strada. Daca erau mai mult de doi, reuseau sa sfarme tot. Galagiosi si prosti. O sa schimb gardul din fata. Si voi mai pune un gardulet pe interior. Daca mai apuc. In decembrie mi s’a spus ca tata va mai trai maxim cateva luni. Cancer. Dupa ce moare plec de aici. Ma duc nicaieri.

De mic am stiut ca nu ajungi sa ai bani strangandu’i ci facand mai multi. Despre stransul banilor mi’a spus de mic jack london in martin eden: toti banii din lume nu pot oferi la batranete fericirea oferita de o acadea unui copil... Dar abia de cativa ani am reusit sa’l ascult. Iar in ultima luna chiar nu stiu pe ce am reusit sa dau toti banii. Am fost doar de doua ori in terminus si de cateva ori la biliard. Fara mari iesiri in decor. Mi s’a spus sa mai pun deoparte niste bani. De inmormantare. Iar am senzatia ca am pus o parte din bani undeva si am uitat de ei. Ca altfel nu iese socoteala defel.

Cand am fugit de’acasa la 14 ani am plecat cu buzunarele goale. Am lasat semicursiera, am lasat racheta de tenis, am lasat skiuri. Dupa cativa ani cand am avut curajul si mi s’a permis sa’mi iau cartile, am gasit printre paginile lui hugo vreo 400 de lei. si prin alte carti pana la 800. Atunci mi’am adus aminte de ei. Cand plecasem de acasa erau o gramada de bani. Cand i’am gasit nu mai valorau mare lucru. Era perioada inflatiei. De atunci nu’mi mai tin bani in carti. Cred...

Oamenii marii. Tare m’a nemultumit cartea aia. Se termina urat. Dupa cat tine si dupa tot ce face un el pentru o ea... e de’a dreptul nedrept. Dristor. N’aveam de unde sa stiu ca era primul avertisment despre realitate.

Azi m’a salvat iar reflexul cu frana de mana. Un taximetrist plin de tampenie si nesimtire taia in diagonala cvasirondul de la fantana miorita. Altul netaximetrist se mosmondea pe banda a treia cu 30-40 la ora. Eu veneam cu 80-90. Dupa ce reusesc un slalom printre ei mi se dezvaluie la cativa metri in fata o imagine mirifica. O dacie rosie statea nemiscata in fata mea, la trecere, asteptand un pieton care nu avea curajul de a cobora de pe bordura. De ocolit nu se putea pune problema. Iar frana simpla nu parea sa faca vreo diferenta. Aveam masini in spate pe benzile celelalte. Parca si abs’ul se apucase sa caraie ca idiotu’. Frana de mana a rezolvat totul.

----

later edit: ah, uitasem partea care mi se pare definitorie pentru ospatarul asta. il enerveaza controloarele itb. femei. ca sunt ale dracu. barbatii mai sunt ok, dar ele sunt niste nenorocite. in fine, din varii motive se intalnise cu una dintre ele cu cateva zile inainte, intr'un autobuz. el, firesc, fara bilet. cu banii pe care'i castiga nu i'a trecut o secunda prin cap sa plateasca amenda si sa plece calm. "hai, lasa'ma'n pace, fa!"... "unde vrei sa te bat, aici sau la prima?"... "da, mergem la politie, iti garantez ca ies inaintea ta."... firesc, e ospatar, din acela bine facut, ba si cu un inceput de burta. iar conducerea sectiei de politie din apropiere isi ia masa la el in restaurant, pe gratis. iar el este prieten la catarama cu ei.... pentru ca... o apa si'un pamant! turma este peste tot. ambasadorul in georgia din partea romaniei vorbeste aceeasi limba.