Postări
strada pe care am crescut. da, am crescut pe strada. `in fata bisericii (chestia aia rosiatica din dreapta) jucam de toate. chiar si fotbal. gardul bisericii nu era atat de inalt pe'atunci, iar masinile cam o treime.
fereastra de la care nu'mi faceam temele. stateam si ma uitam... cel mai des la copacul din dreapta. nu era atat de inalt si foarte des era o ciocanitoare in el. ciocanitoarea aia e de vina pentru dezamagirea ca woody e o poveste mult inflorita.
parcul in care am copilarit. cea mai puternica stare de libertate. si de intalnire cu ce sunt si ce vreau. in copilarie, fara atatea ganduri, doar actiune.
acelasi parc.
un pic mai la dreapta.
acelasi loc - in za nait. rotit cu 40 de grade spre stanga.
a doua casa. gresit. al doilea loc.
poteca ce urca spre uriasul care doarme. poza de care sunt mandru. facuta cu un leica, nefamiliarizat cu aparatul si reactiile sale (la primul film cu el). expunerea LA LIBER, la mana - fara trepied!!! ...si diafragma acordata cu expunerea din intuitie. poza arata superb, aici e o scanare a filmului.
lemn, lemn... si bere pe fund.
si poze pe care nu le'am facut eu, dar sunt imaginile mele despre bucuresti:
treceam des pe aici - in drum spre serviciul mamei.
pe aici treceam si mai des - cam oriunde plecam - inclusiv spre scoala...
o straduta care pentru mine facea legatura intre doua lumi. magheru si victoriei
de aici il luam de la scoala pe mon ami (cel cu casa de pe colt, cu soldatei si masinute). taica'su era italian. asa ca el invata la aldo moro. il tineau la scoala enorm de mult. mi'era mila de el. si ma miram ca nu isi da seama cat de nefericit este... sa te tina la scoala de dimineata si pana seara la 6-7...
asta cladire nu imi prea placea. prea mult praf aduna in fata ei. dar o vedeam prea des pentru a lipsi de aici. vis-a-vis de ea se afla un magazin superb: romarta copiilor. avea jucarii pe vremuri...
cea mai plictisitoare cladire a copilariei mele. n'aveai voie sa te uiti prea atent la ea, dura mult pana treceai de ea ca e maaare (mai multa decat se vede in poza). Si din loc in loc prin fata ei se plimbau pe loc indivizi dubiosi in costum, securisti. nici la ei n'aveai voie sa te uiti. Si nici in alta directie prea mult... ca devenea evident ca te feresti sa te uiti... si atunci iar dadea de banuit... si nimic verde... asa ca plictiseala. in plus vara se incinge si dogoreste caldura. si nu tine nici umbra.
pe aici aproape ca ajungeam la serviciu la mama. iar in pasaj de multe ori erau niste sandwich'uri calde cu sunca de praga...
caderea bastiliei. pe aici faceam expeditii. cand ne saturam de drumul normal scoala-casa, mai ocoleam pe aici. sau cand scurtam prin subsolurile imense ale ase'ului. sau cand saream cateva garduri si ajungeam direct in curtea scolii. Dar una dintre curti era periculoasa - era a unor tigani. Si la astia era totdeauna cineva acasa - ca ei nu munceau. Si totdeauna riscai sa ajungi fara ghiozdan sau fara haine la scoala. Oricum, au pus rapid un caine rau intr'o curte. ma gandesc acum ca mai mult datorita vecinilor decat datorita noua... ca eram doar doi sau trei care aveam curaj sa mergem pe acolo. Sau cand stateam si ma minunam in atelierul de sculptura de imensitatea blocurilor de marmura si de cum pot oamenii aia sa dea forma si viata si caldura pietrei reci. sau cand ma duceam la prietenul meu temporar care n'avea caiete pentru toate materiile (ca nu vroia, nu ca nu avea de unde - oho) si acum e intr'o comisie a romaniei la haga. concluzie: la muzica si biologie si altele - niciodata caiet! (cu o conditie mica: bunicul vostru sa lucreze cu ceausescu, iar parintii vostrii sa lucreze in ambasada romaniei in america... in iepoca de aur). dar pare sa fie un om bun acum. desi este un amestec ciudat intre naivitate si inteligenta. desi exista posibilitatea ca naivitatea sa fie mimata... desi... cand imi spune lucruri pentru public... asta naivitate la el ca as inghiti asa-ceva nu se mimeaza.
si pe locul de unde a fost facut poza am facut / pornit cele mai tari afaceri ale mele. undeva prin clasa a patra, o afacere cu unul pe care'l stiam foarte vag, am luat de la el doua casete TDK (niste raritati pe atunci)... nu mai stiu ce am dat. pana la urma nu am ramas cu nicio caseta. si a doua - l'am acostat pe tzeparu' clasei intrebandu'l daca nu stie vreo afacere pentru cele cateva sute de dolari pe care le mai aveam. (acum aproape 10 ani suma insemna ceva) avea afacere. iar eu stiam ca vrea sa ma tzepuiasca. dar stiam ca trebuia sa pun in miscare banii aia. pana la urma i'am luat afacerea in care vroia sa intre el cu banii mei.
muzeul de istorie al bucurestiului. m'a atras totdeauna cladirea aceea, dar cumva moderat. acolo as locui cand vreau sa ma scund de lume.
ACESTA ESTE CENTRUL LUMII MELE.
casa in fata careia l'am acostat pe ghezea, tzeparu'. pentru o afacere.
din nou aldo moro. mai tarziu imi facusem un obicei de a asculta acolo concertul de craciun. dar de la un moment dat a inceput sa se aglomereze atat de tare incat placerea dispare.
lupoaica statea de fapt (pentru mine) in dorobanti, la bitolia. de acolo cumparam apa minerala. se gasea mai des, coada era mai mica, dar tiganii erau nelipsiti. se bagau in fata violenti de cateva ori pana reuseam sa ajung si eu sa cumpar... pe atunci cu nelipsita presiune "oare mai apuc?". probabil din cauza discriminarii faceau asta! ma uitam la oamenii mari. stateau impasibili. nu, nu atunci mi'am spus ca nu voi accepta asta cand ma voi face mare. nebunia a venit mai tarziu.
prin fata acestei case mi'am petrecut o buna parte din copilarie. pe aici mergeam la piata. sau la spicul sa iau paine. ceea ce insemna cel putin de doua ori pe zi. langa casa asta era covrigaria. cica si acum este, dar io nu cred. nu am mai mancat covrigi adevarati (buni) de acolo de cand a cazut ceausescu!
unul din putinele locuri care arata mult mai bine acum decat atunci.
si un loc plictisitor. daca aveam drum pe aici... insemna plictiseala groaznica. in poza asta pare a avea un potential nefolosit de loc de "promenada".
later edit: in plus randuri despre bucurestiul si bucurestenii reali la lia un articol iata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
spui, semnezi.