Doi catelusi

.

Doi caini de pripas au aparut prin jurul casei.
Pui.
Cred ca au fost totusi adusi un vecin ca sa scape de liota de pisici care isi facuse veacul aici si se bateau pe teritoriu cand ti’era lumea mai draga.

Si da, au disparut pisicile. A mea insa a ramas pe pozitii si ii trateaza cu un dispret trufas. Ceea ce e totusi firesc, fiind pisica mea!

Oricum, sunt doi. Unul frumos, cu blana mai stufoasa, moale, labele groase, o fatuca dulce. Celalalt maidanez standard. Cu blana scurta, aspra, in tonuri de gri depresiv, un cap comun, urat.

De cate ori intru / ies din casa ma joc cu ei. Voit in mod egal, ignorand atractia mai mare a celui alb.

Cu timpul comportamentul lor s’a diferentiat.

In prima faza amandoi erau la fel de jucausi, pentru a observa agresivitatea mai mare a celui alb fiind necesara o atentie sporita.

A doua faza ar fi cea in care cel alb se simtea deja indreptatit sa primeasca toata atentia, probabil ceilalti vecini tratandu'l (aparte) iar cand apaream eu care faceam astfel incat sa ma joc in mod egal cu amandoi, cel frumos se razbuna pe cel urat, incepand sa’l muste pana cand acela schelalaia.
Cel urat a devenit pasiv, cuminte, fiind recunoscator pentru fiecare atingere primita. Cel frumos in schimb, agresiv, cerea cu tupeu si mai multa atentie, si mai multa, si mai multa.

Azi ar fi trebuit sa’i filmez. M’am dus la ei, si dupa ce i’am alergat putin i’am domolit usor si le’am pus la dispozitie o mana sa vad care le este pornirea, ce tip de joc initiaza.
Cel frumos o musca intr’una. Asta era modul lui de a se juca.
Cel urat o lingea intr’una. Cred ca nu se juca. Doar se bucura de atentia primita.

Au abia o luna, presupun.

.