ne lipsesc ritualurile de trecere

.

Izolarea este cel mai bun leac. Acolo te regasesti. Acolo te intalnesti cu tine insuti. Iti afli cele mai adanci motivatii. In izolare poti sa cerni, si afli cine esti tu si cine sunt ceilalti in tine. In izolare iti regasesti fortele, pentru ca ele sunt singura ta sansa de a iesi la liman, pentru ca stii ca un ajutor extern nu are cum sa existe.
In izolare iti regasesti identitatea, iti regasesti fortele.

Cu cateva saptamani in urma, dupa o intalnire for the fun cu o psiholoaga, ce mi’a fost terapeuta candva, am primit oficial diagnosticul de depresie. Si credea suficient de tare in el incat sa’mi cera sa’i scriu mail la fiecare doua zile, ea plecand intr’o vacanta mai lunga.

Dupa o explozie spre exterior, spre cativa cunoscuti apropiati, am inceput sa ma retrag.

La mine cea mai eficienta metoda in ceea ce priveste punctele dureroase a fost confruntarea cu ele, contemplarea lor pana la epuizare. Pana la epuizarea lor.

Despresia insa era doar o mare inapetenta. Un pustiu in care nu aveam cu ce sa ma confrunt, nu aveam ce contempla. Exista sansa ca aceasta contemplare sa aiba alt final decat celelalte de pana acum.

Dar m’am retras pana cand s’a facut liniste imprejurul meu, incat sa’mi pot auzi cele mai mici, cele mai ascunse soapte.

Si am auzit mai intai cum am considerat inca din copilarie ca trebuie sa ma tampesc pentru a fi de’o teapa cu ceilalti, pentru a fi din aceeasi lume cu ei, pentru a fi acceptat ca membru comun. Si am auzit cum asta m’a deranjat, ajungand sa fiu nemultumit de mine insumi.
Si am auzit cum in adolescenta, cand am fugit de acasa am hotarat ca nu voi mai simti durere, pentru a ma asigura ca bataile primite in copilarie s’au incheiat. Si astfel am ajuns sa traiesc sub o sabie a lui damocles – a durerii de care trebuia sa ma feresc pentru a nu reincepe cosmarul copilariei.

……..

M’am regasit sub o forma in care nu m’am mai cunoscut niciodata. Dintr’un anumit punct de vedere sunt tot ce poate fi un barbat. Sunt complet. Momentan simt ca am pierdut copilul jucaus, ca nu mai am tzintzi ani, ca pana mai ieri-alaltaieri. Si nu ma simt vesel. Dar ma simt mai intreg decat oricand.

.