To job or not to job!

.

Acum cateva saptamani m’am simtit atat de viu cum nu ma mai simtisem demult. Gasisem in firma un caz care imi permitea sa’mi pun liber in miscare toata inteligenta pentru a opri o treaba urata. Insa s’a terminat si acel subiect. Idiotul a jucat cea mai puternica (si riscanta) carte… si a pierdut pe mana lui. Iar daca doar s’a calmat o perioada si incearca sa ma sape… oricum mi se falfaie. Sunt altii mult mai puternici care vor sa ma vada zburat. Sa stea la coada. Sau sa stea linistit. Oricum se pare ca asta va fi cursul – atata vreme cat politica de baza este nu clatina barca, lasa’ne sa o gaurim cu model!
Acum se pare ca e timpul meu sa fiu narodul care joaca a carte mai mare si mai riscanta. Pentru ca in mod sigur nu sunt genul care sa aiba doar grija fundului propriu in momentul in care ceva rau / gresit se intampla.

.