..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

sâmbătă, 10 iulie 2010

Jung - amintiri vise reflectii 3

.
Am constatat ca nu ajungi nicaieri daca nu vorbesti despre lucrurile stiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre ceva ce lui ii este necunoscut.”

Formularea este un pic gresita. Corect ar fi fost: nu ajungi sus daca nu vorbesti despre lucrurile stiute de toti, in card cu ei.
Iar a doua fraza se poate simplifica in: ascunde faptul ca stii, pen’ca ei se vor simti jigniti aprioric de cunoaterea ta!

Angajarea la o clinica depindea insa in mare masura de protectia de care te bucurai sau de simpatia personala a sefului.

Ha! ‘Alde Radu, se aude? ...si restul. Inainte sa aruncati cu vorbe gen “numai la noi…” aflati intai adevarul! Ceea ce spune nenea Jung mai sus se petrecea in Elvetia… da? Elvetia!

Singurul lucru cert care se putea constata la el era ca lasa impresia unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in afara datelor, a faptelor si a cunostintelor medicale.”
Asta mi’a adus aminte decativa colegi.
La putini ani dupa absolvirea studiilor s’a imbolnavit de schizofrenie.”
Ei, asta e doar un model dorit azi!

- Stiti, Jung, ce ati descoperit la aceasta pacienta este cu siguranta interesant. Dar cum de ati rezistat oare sa petrecetiore si zile in sir cu femeia asta fenomenal de urata?
Probabil ca l’am privit destul de uimit, caci un asemenea gand nu’mi trecuse niciodata prin minte. Pentru mine ea era, intr’un anumit sens, o fiinta batrana si prietenoasa, intrucat avea idei fixe atat de frumoase si spunea lucruri atat de interesante. Si, la urma urmei, faptura omeneasca rasarea si la ea dintr’un nor de nonsens grotesc.

Adicatelea nenea Jung, in urma unui caz, desluseste cateva lucruri deosebit de interesante. Insa cand i le comunica lui Freud, acesta din urma da atentie mai mult femeii ca obiect sexual. Ca atatica putea saracu’… mai putin la el ‘nteresu’ despre psihologie ori adevar (vom vedea mai tarziu). Ma’ mult cu sexu’ – si... aaa... numa’ cu sexu’. Asta e tot ce era Freud capabil sa vada.

In cazul pacientilor cultivati si inteligenti, psihiatrul are nevoie de mai mult decat de simplele cunostinte de specialitate. El trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce’l determina si ce’l zbuciuma in realitate pe bolnav, altfel provoaca rezistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea de a face in asa fel incat un pacient sa se inteleaga pe sine insusi, in calitate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fara comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiba cunostinta. Pentru aceasta nu este suficienta o simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai mult decat cel limitat al cabinetului de consultatie al doctorului.

Adica mes amis psiho si psihi, cu o facultate, cateva cursuri extra si niste doua-trei chestii citite nu va faceti tamaduitori de oameni. Decat pentru marea masa de rumegatoare. Si nici pentru acelea nu bag mana in foc ca ar functiona asta schema simpla.
Atata vreme cat nu exista daca nu o neliniste macar o dorinta de cautare, de intelegere a complexitatilor misterelor din lumea de langa noi, legata strict – dupa cum se pare – cu lumea din noi… aqua chiorisima.
Ca iata si mai mare treaba pe care o zice nenea Jung!

Am constatat adesea ca oamenii se imbolnavesc de nervi atunci cand se multumesc cu raspunsuri insuficiente sau false la intrebarile vietii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, succes exterior si bani si raman nefericiti si nevrotici, chiar daca au obtinut ce cautau. Asemenea oameni sunt inclestati de obicei intr’o prea mare ingustime spirituala. Viata lor n’are destul continut, n’are sens.

Pai si sa ne gandim ca de vreo generatie-doua autoporeclitii comunisti au avut ca scop major interzicerea cautarii raspunsurilor pentru intrebarile vietii. Prin metode coercitive directe. Iar prietenii lor de betie, capitalistii, au facut acelasi lucru, insa prin metode coercitive indirecte.
Bun. Acum ne este mai usor sa intelegem de ce am ajuns sa traim intr’o lume de cacat!

Miturile au aparut odata cu omul. Convingerea ca exista o lume nevazuta langa noi este o constanta a existentei umane. Numai ca de cativa anisori s’au trezit cativa ‘telijenti sa se rada de ceea ce nu se vede cu ochiul liber ca de niste nerozii jenante. Cum si de Galilei au ras. S’au oprit dupa ce le’a aratat telescopu’. Dar cestalalt telescop nu mai este exterior. Nu poate fi dat. Ti’l creezi singur sau stai ca orbetele. Si razi de cei ce vad, fireste.
Iar cum presiunea sociala este mare, cu timpul oamenii au trecut de la a nu vorbi despre mituri, la a le ignora, la a le uita. Iar in lipsa lor dezvolta comportamente grotesti, insa laudate la teve! Asa ca don't worry, be happy!

Printre pacientii asa-zis nevrotici din ziua de azi, nu putini la numar sunt cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adica in conflict cu ei insisi. Daca ar fi trait intr’un timp si intr’un mediu in care omul era inca legat prin mit de lumea stramosilor si, astfel, de natura traita si nu doar vazuta din exterior, atunci ar fi fost crutati de dezbinarea cu propria persoana. Este vorba despre oameni care nu suporta pierderea mitului, nu gasesc drumul spre o lume pur exterioara, adica spre imaginea despre lume furnizata de stiintele naturii, si nici nu sunt satisfacuti de jocul cu cuvintele – joc intelectual al fanteziei care nu are catusi de putin de a face cu intelepciunea.” (aici ref si adam si eva / rebreanu)

Pai da! In sfarsit am gasit pe cineva care o spune fara sa poata fi acuzat de naluciri.

Conversatiile cele mai frumoase si incarcate de semnificatii si de consecite pe care le’am purtat in viata mea sunt anonime.

Da. Acestea sunt cele mai frumoase conversatii. Si tocmai am reusit sa mai provoc una saptamana trecuta. Cu vechiul amic Radu… si cu audienta nemultumita, un pustiu’ autosuficient, plin de iel.
Audienta care mi’a amintit de cateva saptamani urmatoarea teorie: cei cu copilarie la tara au o nevoie inconstienta de a vorbi mai tare. Si mai mult decat atat, considera tonul molcom - elevat de vorba ca fiind fandosit. Ca deh’, ce stie taranu’ ce’i satelitu’? Si da. Am verificat in jur – inca nu am gasit exceptie!

Si vom avea cred urmatoarea postare dedicata dragutului de Freud.
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.