Nocturna

.

M’a prins noaptea tarziu prin oras, fara masina, fara bicicleta.

Si as da un milion sa dorm la un hotel (pe care il vad peste drum), dar nu as da 150 de mii unui taximetrist ca sa ma duca acasa. In sistemul meu de valori, una merita, cealalta nu. Evident, sistemul meu de valori tine mai putin cont de bugetul meu. Mai mult de corelari… bizare.
Si poate de faptul ca urasc taxiurile.

Dar asa ajung sa ma gandesc ca este chiar superb afara, iar o plimbare benevola, lunga, noaptea prin Bucuresti poate fi chiar ceva inedit.

Celine totusi gresea cand afirma “vrei sa inveti? Dar si asa stii prea mult pentru ceea ce esti!”- afirmatie de care m’am legat cinic de mai multi ani. Gresea pentru ca atunci cand spunea “cine esti” lua in discutie persoana sociala. Nu persoana interioara.
Bine… acum… in directia asta reapare cealalta problema: ce puii mei faci cu o discrepanta prea puternica intre persoana sociala si cea interioara – in afara de strigate tacute in noapte…?
(ps. si in afara de constatarea tensiunii tip “butoi de pulbere” pe care o descoperea / descria gustave le bon…)

Atitudinea civica (aia activa, utila, necesara bla-bla), desi este des mentionata ca o carenta data de infantilitatea experientei noastre sociale in ale democratiei, in mod paradoxal, ea a fost pierduta plenar tocmai si fix si taman de cand avem parte de… democratie! Ura!

Forta unei argumentari este data, se zice, de pathos, ethos si logos. Adicatelea de autoritate, emotie si ratiune. In imperiul incompetentei, argumentatia in fata “varfurilor”… fereasca sfantu’ sa contina logos! Fiindca devine instantaneu plictisitoare si… incongruenta cu situatia deoarece “eu nu ascult amanunte, eu gandesc deasupra amanuntelor!”. Deh, o mica confuzie intre ce inseamna amanunt si ce inseamna informatie…
Astfel incat te poti folosi cu succes de emotia (pathosul) trezita de vorbirea franca, verde, vorbire care iti creaza per se “ultimul cuvant” intr’o discutie, prin incremenirea celorlalti.

De la unirii am luat totusi un taxi. Partea frumoasa a traseului se terminase.

A fost o plimbare buna. Nu mai bananaisem de mult cu mintea aiurea.

Si a fost de asemenea o zi buna. Mi s’a spus de doua ori, de catre doua persoane diferite, ca sunt… “usor de iubit”. Stiu ca sunt erori date de distanta, dar tot gadila placut urechea.

.