este uimitor cum oamenii dupa ce te catalogheaza ca destept/inteligent (ori ceva similar) incep sa se poarte cu tine de parca ai avea un handicap teribil.
si partea cinica: desi exista deja multe carti care demonstreza ca inteligenta poate deveni un real handicap (de la beletristica la filosofie), nici macar nu beneficiezi de grija / toleranta de care au parte celelalte categorii de handicapati.
in copilarie ma refugiam in carti.
in adolescenta ma refugiam in ganduri.
apoi am descoperit ca pot face orice. si ca nu foloseste sa poti face ceva, decat doar ca te ajuta sa nu mori maine de foame.
in ultimul timp observ ca o iau razna si devin om normal. dar nu cred ca se va intampla o asemenea nerozie.
Momentan ma plimb cu bolovanu' pe deal ca un Sisif amnezic. Totusi insuficient de amnezic.
.............. Iar fata aceea, iata, Se uita la mine cu sufletul... Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti. O cafea neagra voi servi, totusi Din mana ta. Imi place ca tu stii s-o faci Amara. (Marin Sorescu) ..............
In seara
asta am fost surprins de valoarea curiozitatii. Am intalnit’o partial in
diferite sisteme, insa pana acum nu realizasem “omniprezenta” ei.
In filosofie
se spune despre ea ca este precursor al cunoasterii. Este intaiul pas catre intelepciune.
In Tibet
ea – curiozitatea – este metoda de calmare a mintii. Cand mintea tinde sa o ia
razna, practicantul aplica starea de curiozitate asupra motivului pentru care
mintea tinde sa o ia razna. (a glimpse)
In alchimie,
curiozitatea este – similar tibetului – tehnica de lucru psihologic asupra
sinelui. Mergand la a afla care din defectele personale, care mecanism pshihologic
a determinat respectiva indepartare de constiinta.
Cu circa
o saptamana in urma mr. Obama facea o afirmatie-someth’ cum ca americania ar
incepe un razboi informatic. Impotriva statului islamic. Adica cu rusul cu care se lupta
in Siria? Pentru ca statul islamic ar fi de fapt creatia americanului si...
rusul e deranjat de ceva pe’acolo. A zis cineva cuvantul petrol? Nu, nimeni.
Dar, sa
revenim. SUA declara razboi informatic cu careva. Acum vreo saptamana.
Acum doua
zile infrastructura informatica SUA are un
crash gigantic.
Daca nu esti de specialitate si daca(!) ai vazut stirea ca “atacuri DDOS asupra
DNS cu cadere de servicii”... zici meh si treci mai departe. Insa daca stii ce
inseamna acest lucru... pe cat de naspa e pe atat de fabulos e. Ca medicul care
studiaza o noua boala similara cu ebola. Da, terifiant, da dar... exciting!
Nu asta
era subiectul dar fiindca l’am amintit... trebuie sa spun de el. Ca e fabulos.
DNS’ul
este – simplist – acea piesa a magiei care spune informatiei din internet in ce
directie sa o ia. Pe ce fir, catre unde. Mai precis spune computerelor cum sa le gaseasca pe celelalte computere (site’uri, stuf...).
DDOS’ul
este un tip de atac in care tinta este suprasolicitata atat de tare incat face
poc.
Acum...
ne imaginam un internet in care - dupa niste atacuri de suprasolicitare -
dispar acele piese care ne spun unde se gaseste si cine. Si atunci nu mai
comunica nimeni cu nimeni.
De ce ne
intereseaza? Pentru ca atunci cand dam un telefon o facem prin niste servere. Cand
platim orice cu cardul o facem prin niste servere. Cand dam un email... de regula
chiar si cand deschidem televizorul...!
Adica...
financiar ramai doar cu banii cash pe care ii ai in buzunar. Si comunici doar
atat de departe pe cat iti permit plamanii si corzile vocale.
Bun. Acest
tip de eveniment s’a intamplat zilele trecute la american (a fost si olandezul
un pic afectat), doar ca nu a fost generalizat. Nu toate piesele au fost
atacate, au fost tintite anumite servicii. Care evident... n’au mers.
(afectarea)
Acum...
inapoi la povestea de baza.
Avem asa:
a. Americaul deschide razboi
informatic;
b. Cu un adversar care are o
infrastructura informatica non-vitala pentru el;
c.In timp ce el – americanul – nu poate
sa traverseze strada (la propriu) fara a sa;
d.Prietenul adversarului (rusul) e
cunoscut pentru hackerii sai;
e.Dupa cateva zile americanului ii
cade o parte vitala din infrastructura sa – care la randul ei e vitala pentru el.
Firesc,
imi suna foarte ciudata afirmatia de mai sus, luata ad literam suna
destul de... neinteligent. Cu sa fii pro-Basarabia. Poate sa fii pro-unire...
dar pro-Basarabia?! Insa imi place ideea ca istorie, ca spirit national, ca suflet national (Blaga scrisese ceva filosofie pe tema spiritului unei natii, nu?). E cu Basarabia o poveste dulce-amara, asa cum pare sa ni se potriveasca atat de bine...
Si totusi
(trecand de formularea nefericita).
Avem (iar)
un sir de coincidente care ma tulbura.
Cu circa 2 luni in urma, auzim ca un ambasador al SUA spunea pe la Chisinau, pe post national de televiziune, ceva impotriva ideii
de unire: “Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și
propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară
multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este
și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului
central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în
cadrul R. Moldova”.
Firesc,
acest fapt a ajuns on facebuc, deschizand discutii.
Firesc, acest
lucru a ajuns on facebuc, deschizand discutii.
Firesc,
prietenul nostru traditional - eliberatorul nostru, rusul - a marait. Intre aceste evenimente ambasarul americanului din Romania face o vizita prin Covasna unde se pozeaza cu un drapel de arme... local. Apoi - la cateva zile - se scuza.
Saptamana
trecuta prin oras se impart foarte eficient invitatii la manifestatie pentru
unirea cu Basarabia. Brusc si deodata. Asta a devenit motiv de manifestatie. Nu
prostiile care se intampla cu justitia si clasa politica. Cu sistemul de
invatamant – care toamna fiind, proaspat reintrat in functiune, cu iarna la usa – pun pariu ca se gasea motiv de reamintire a unei
situatii dureroase. Nu cu sistemul de sanatate, decimat de politica
ministeriala si mafia spitalelor.
Zilele trecute
aflu ca la o asemenea manifestatie, care intalneste in Bucuresti fie
simpatizanti fie apatici... reuseste sa se lase cu scandal si sange... care...
firesc ajung in presa straina si – firesc – on feisbuc. Si ca acest model de
manifestatie semana tulburator de mult cu cel folosit de rusi in statele vecine
pentru a crea motive de tulburare si – firesc – interventie pentru calmarea
situatiei.
Toate astea
in conditiile in care prietenul nostru eliberator arata clar in ultimii ani ca
este iar dornic de escapade mai serioase decat cele mici-scurte-nocturne. In conditiile
in care in ultimile luni prietenul nostru - eliberatorul - si SUA se joaca cu focul din ce in ce
mai implicati, luand’o si pe Turcia la joaca – alta prietena cu care avem
amintiri profunde...
Deci...
cand laptele sta sa dea in foc... SUA ne implica deschizand un subiect pe o
problema comuna cu afirmatii contrare (mai stii... poate s’o inflama careva ori la hais ori la cea),
iar la noi este organizata o manifestatie care se lasa cu scandal impotriva
oricaror sanse de a se intampla asa ceva.
Foarte curioase
aceste coincidente... foarte curioase.
Acum...
ori am facut eu prea tare curatenie pe feisbuc... ori cei de la noi chiar nu au
prea pus botul la aceste diversiuni, pardon – coincidente. Cine a organizat marsul? Aparent, prieteni de casa ai PSD, folositi ca fitilisti in preajma alegerilor si a altor evenimente... Adic PSD risca (la extrem) o autoinvitatie a rusului pentru ca sa nu piarda alegerile? Adica... ca si cum Iliescu ar fi dorit sa cheme rusul in '89...? (http://stiri.tvr.ro/ion-iliescu-a-cerut-ajutor-militar-rusilor--potrivit-notelor-ambasadei-poloniei-din-decembrie-1989_54293.html) Meh, coincidente...
De aici
pana la femeile sunt usor manipulabile
e un pas. Mic pentru om mare pentru orgoliul multora.
Cineva din
familie a lucrat pe un santier Shell din Nigeria cu vreo zece ani in urma.
Mi’a
povestit cum corporatia americana avea o problema in a atrage forta de munca
locala pentru ca... localnicii nu aveau nevoie. Erau la nivel de trib. Hrana –
doar intindeau mana si luau din copac. Cel mult trebuiau sa mearga pana la
copacul urmator daca vroiau sa varieze meniul. Casa – mediul e atat de
prietenos incat nevoile sunt ridicol de mici. Cu cateva vreascuri si niste
frunze mai maricele ai rezolvat.
Segmentul
de populatie la care avea succes corporatia era... cel feminin. Femeia era cea dornica
de a avea mai mult (fara o nevoie reala). Femeia era cea dispusa de a face
eforturi – care barbatilor pareau ridicol de mari – pentru a obtine cioburile
colorate ale strainilor. Femeia era cea imediat dispusa sa isi schimbe complet modul
de viata... pentru... altceva. Si evident e cool. Doar pentru ca e altfel.
Asa ca
daca vrei sa schimbi o societate... da puterea femeii.
Daca vrei sa ai o societate superficiala care flutura bezmetic dupa cum bate moda...
Daca vrei
sa distrugi traditi, cultura, cutume... da puterea femeii...
Si acum...
sa relationam asta cu articolul urmator. ONU face eforturi grotesti pentru a da puterea femeii. Industria vestimentara imbraca fortat barbatii in hanie efeminate (dupa publicarea articolului am avut inca o serie de cunoscuti povestindu'mi ca le e imposibil sa'si gaseasca haine normale - fie ca e vorba de blugi, fie ca e vorba de costume). Sistemul juridic are legi diferentiate pe baza sexuala (in defavoarea barbatului). Mass-media creaza trenduri, ridica la fileu topicuri pentru emascularea barbatului. Viitorul suna bine, ceea ce va doresc si dumneavoastra!
(daca ai dat clik pentru poza deruleaza... e jos) din
categoria... pizdificarea barbatului. cum..? de ce...?
am
observat ca in popularele marci de haine gasesti numai bizarerii care emasculeaza
barbatul. sa cred ca e urmata o "lege a pietei" care face ca multi(!)
barbati sa nu mai gaseasca usor stilul de haine pe care il vor? doar daca as fi
imbecil.
am
observat ca din mass-media sunt pornite trenduri de demonizare a barbatului. si
de redefinire a comportamentului “normal” al acestuia, intr'o directie
efeminata.
am
observat ca la tanara generatie - cea educata de catre mass-media, pentru ca parintii
sunt capturati de catre corporatii... aceasta mentalitate deja a prins. puternic.
am observat
ca legile in vest (probabil si la noi in curand) o fac pe femeie mai egala decat barbatul. intr’un
divort, cei doi nu au pozitii egale, ea merita(?!) mai mult. o astfel de
abordare avea o noima intr’o societate in care femeia era preponderent casnica,
dar cand femeia are sanse mai mari decat barbatul la anagajare..., de ce?
am observat (aflat) ca in scola suedeza, incepand cu anul urmator va fi interzisa referirea la un scolar ca fiind baiat ori fata. deci se doreste o depersonalizare sexuala. asta da experiment psihosociologic! macabru, dar tare interesant! cam la fel cum unui medic ortoped i se par fascinante cazurile cu oase facute ferfenita, iesite prin piele...
am observat
ca este o presiune pentru dezvoltarea homosexualitatii. si cum stim clar ca rar
au fost reale impotriviri in ceeea ce priveste lesbienele... si acest fenomen se
poate reduce la emascularea barbatilor.
am
observat ca uniunea europeana face eforturi ridicol de mari pentru
de-masculinizarea barbatilor, pentru a'i transforma in rasa inferioara, impotenta economic (de ex la cutremurul din Haiti,
UN a impartit ajutoare numai femeilor; in ratingul unei licitiatii ai un adaos
de 50% daca 51% din firma sunt detinute de o femeie samd)
asa
ca... cei ce deplangeti pizdificarea barbatilor... vesti bune: este o
orchestrare de anvergura a marilor jucatori, si politici, si economici. daca nu...
sunt al naibii de mari si multe coincidentele. aparent, acestia considera ca o
societate in care barbatul este spalat pe creier, care este rusinat de puterea sa
nativa, intr'o societate in care barbatul nu isi mai foloseste latura
masculina ar fi o societate mai... obedienta.
este
singura ipoteza cat-de-cat valida. pe locul doi ar fi cea care ar spune ca s'ar
urmari o populatie mai docila, astfel incat oierii sa aiba mai putin de furca
cu oile... dar lasam deoparte o asemenea idee conspirativa... care e complet
ridicola pana cand apar probe irefutabile de la un J. Assange ori Snowden dar si apoi se
trece rapid in ignorare.
o rapida estimare a efectelor. pentru ca masculinitatea are si o componenta arhetipala
lucrurile nu pot fi atat de simple – emasculezi barbatul si gata, ai o
societate mai cuminte.
da, va
fi o generatie de efeminati, insa plini de schisme interioare (ceea ce duce la
indivizi usor inflamabili). iar in
plus va fi o reactie a generatiei de femei care va avea de a face cu acel
simulacru al barbatului, cu acel pseudomascul va crea un recul social de proportii
(istoria ne arata - si Nietzsche ne spune - ca femeile vor prelua rolurile parasite de
barbati, nu le vor lasa sa dispara in neant). fiindca resorturile interioare
care au un fundament mai adanc decat rationalul si culturalul vor functiona in
continuare in acelasi registru in care o fac acum, in care au facut’o si cu o
suta de ani in urma, cu o mie de ani in urma samd.
si apoi...
e un element care nu’mi da pace. exceptand copilaria si adolescenta... de fapt femeia
este mult mai agresiva decat barbatul. femeia matura este mult mai agresiva
decat barbatul matur. uitati’va oriunde. la o partida de tenis feminina versus
una masculina. la job, in birou. in familiile pe care le cunoasteti atat de
bine incat aveti acces in culise.
o societate
in care barbatul este lipsit de forta sa, va fi o societate a agresivitatii
omniprezente. fiindca forta - si mai ales constientizarea fortei proprii - este
cea care iti da echilibru, calm, este cea care nu iti mai cere sa o
demonstrezi. doar atunci cand nu esti convins de forta pe care o ai intri in
conflicte pentru a o testa...
(barbati fiind, deja am inteles, stim ca trebuie sa ne cerem scuze pentru ca baiatul omul acesta mai are inca muschi pe el. cat de curand posibil vom rectifica aceasta violentare a feminitatii mondiale)
deci... dorim barbati fara forta...? de ce marii jucatori ai societatii imping in aceasta directie?
fiindca daca ei nu imping... sunt al naibii de mari si multe coincidentele.
Cum ne este
imbunatatita viata de capitalism, de exagerarea pietii libere...
Nu stiu
cum, dar stiu cu siguranta ca ne transforma viata punandu’ne in situatia de a inota in multiple
ape cu piranha.
Ai
nevoie sa iti alegi banca la care iti deschizi contul, la care vei avea cardul
prin care vor trece toti banii castigati de tine? Tu – simplu (alege orice
meserie obisnuita) – trebuie sa ai nivelul de expertiza al unui profesionist in
domeniu pentru a te feri de bancile care ofera servicii proaste, care au o
taxare greu imaginabila, in conditiile in care tu le dai(!) banii tai lunar.
Ei sunt
bancheri, tu esti simplu... inginer (alege o meserie). Statul nu te protejeaza. Iit pune
doar la dispozitie aceleasi unelte pe care i le pune si bancii. In timp ce ea
are angajati specializati in drept si tu... ai o gramada de alte probleme de
rezolvat in fiecare zi.
Ai nevoie
sa alegi orice cumperi... ei sunt organizatii puternice, antrenate cu un singur
scop, sa iti ia cat mai multi bani din buzunar si sa iti returneaze cat mai
putina valoare astfel incat ei sa obtina profit(!).
Iar
statul... nu te protejeaza. Fiinca tu nu esti nici macar votant. Ci esti
publicul tinta al agentilor economici care pot oferi (si o fac) guvernantilor
resurse materiale pentru a te convinge sa ii votezi pe unii sau pe altii.
Cu banii
tai. Cu profitul lor, adica cu minusul-valoare pe care ti l’au oferit in toate
produsele pe care le cumperi.
De la
scobitori la case.
Viata ta
se transforma in inot liber intre bancuri de piranha care iti tintesc
buzunarele, timpul, informatiile personale, energia... orice.
Fii liber, bea o Coca-Cola!
"Piata libera" nu exista, cel putin in definirea aberanta plasmuita de John Smith. Ci este de fapt o zona sub domnia legii junglei care la nivel economic inseamna ca "piata" apartine celui mai tare. Iar cel mai tare nu este determinat de cel mai util social ci cel mai hraparet social.
"Piata libera" inseamna domnia jefuitorilor. Acela care jefuieste mai cu spor (profit), acela este mai sus, aceluia i se ofera mai multa putere pentru a continua jaful.
Cu mr.
Jung am o relatie amestecata. Uneori il vad ca imi exprima ganduri nedestinate
exprimarii, alteori il vad ca se limiteaza, se impiedica si nu vrea sa iasa in
larg... si alege o abordare stramta, ca un inotator care nu trece de
geamandura.
Dar astazi
iar am gasit ceva superb la el. Si tare as fi vrut sa’mi spuna cineva asta acum
20 de ani. Macar 20.
“cand traiesti in conditii comune exista
probabilitatea crescuta de a se intampla multe lucruri impredictibile. si atunci
ai nevoie de intuitie pentru ca este imposibil sa spui prin perceptiile
organelor se simt ce este pe cale sa se intample. (aceasta este si o limitare a
stiintei, cotonogita de “masurabil”)
varietatea intuitivului introvert
este dificila intrucat acesta are intuitii legate de factorul(~) obiectiv, de
"innerworld" iar aceasta este firesc foarte greu de inteles pentru ca
ceea ce vede el este iesit din comun. si nu ii place sa vorbeasca despre. daca
nu este un prost. pentru ca (...) oamenii nu il vor intelege.
cand introvertul intuitiv va (ar)
spune ceea ce percepe cu adevarat, practic nimeni nu l'ar intelege, ar fi un
neinteles, astfel ca ei invata sa tina lucrurile pentru ei si cu greu ii auzi
vorbind despre aceste lucruri. acesta este un mare dezavantaj. dar este un
avantaj enorm din alta perspectiva. (...) in relatiile umane: in prezenta unei
persoane au imagini interioare care le dau informatii poate chiar complete
despre partener(ul de discutie). sau in
prezenta cuiva complet necunoscut ei cunosc o parte importanta despre
persoana din fata lor. si (poate) nu sunt constienti si vorbesc despre... si
intra in foc.
introvertul intuitiv are o viata
foarte dificila, desi e una din cele mai interesante vieti.”
Si de fiecare data imaginea
e insuficient interpretata. Cei care au si un dram de cultura stiu(!) ca o
multime nu va fi capabila de asemenea miscari. Indivizi da, insa grosul
multimii niciodata. Pe acest joc masluit s'au si bazat cei de la putere cand au
acceptat democratia ca forma de guvernamant. Stiau din start ca le va fi mult
mai usor sa se erijeze in conducatori legitimi fiindca multimea... e multime. Nu
are forta decizionala, nu are gandire, e incoerenta, e neomogena.
De
fiecare data cand ni se arata imaginea asta... se confunda “noi” cu “multimea”.
Si se
tot spune ca noi avem puterea. Noi avem puterea...
Mai
precis, de fapt, multimea este cea care ar(!) avea puterea.
Si multimea
chiar ar avea’o.
Daca nu
ar fi exact ceea ce este: multime!
Diferenta
dintre noi si multime. “Noi” suntem cativa indivizi agregati prin elemente comune,
gandiri similare, cu un set coerent de idei. “Noi” suntem un grup.
In schimb,
pe de o parte multimea este o masa incoerenta, neagregata, cu componenta divergenta.
Pe de
alta parte multimea este acel actor social caracterizat prin capacitate
decizionala proasta, usor manipulabil!
Din
acest motiv democratia este un joc masluit.
Il avem (a)
pe Erasm (din Rotherdam), unul din cei mai ferventi sustinatori al introducerii
democratiei considerand viabila varianta in care votanti sunt doar unii membri ai
societatii, nu toti trepadusii lipsiti de minime facultati cognitive, de minima cultura...
Si avem acum
(b) votul universal. Unde multimea este actorul principal, care evident joaca
dupa cum i se spune. De catre regizor, scenarist... si altii.
Aveam o
sansa pana la introducerea votului universal. Acum e prea tarziu. Cei care ar
face regulile de triere ar fi – evident – cei de la putere, evident in interes
personal. Iar pe de alta parte, prostul de rand, imbecilul, obisnuit atata timp
sa fie numit om intreg in timp ce principala lui placere e sa ragaie dupa bere
la fotbal in fata televizorului... nu va mai fi renuntand la titlul nemeritat
pe care l’a primit. La rolul dominant pe care il are.
Pentru ca prostul este
folosit de catre guvernanti ca masa opresiva impotriva celor inteligenti. De
fiecare data cand exista pericolul ca unul, sau mai multi indivizi inteligenti
sa impinga la corectarea societatii este trimisa prostimea impotriva lor... Fie
ca prostimea e imbracata in haine de mineri, fie ca e imbracata cu hainele fortelor
de ordine, fie ca sunt hipsteri ce isi schimba directia rapid dupa orice e
considerat a fi la moda!
E clar, ma pot apuca de inca o meserie: mecanic moto. E la cautare, mecanicii-electricieni sunt rari – deci concurenta comoda, etalon - pentru comparatie avantaj eu. Cum am ajuns la concluzia.
De cateva zile motorul meu (the Marauderul reborn’uit) se naravise. La pornire ba ma trezeam ca i se dispare curentul din instalatie, cu un sunet de releu clansat, ba pornea si dupa o jumatate de minut, sau un minut, sau doua, sau mai multe, sau la un hop sau pur si simplu, motorul murea. Brusc. Cu tot socul tras. Asta se intampla – cumva miraculos care rimeaza cu fraudulos – doar cand motorul era „inca rece”.
In ultimile zile
il pacaleam tinand acceleratia trasa o idee, nelasandu’l la relanti decat cand
nu aveam altufel cum.
Ieri… insa ieri…
s’a prins. Si eu m’am prins ca e mai insistent asa ca am fost si mai insistent.
Cu acceleratia vs relanti. Dar a prins momentul – magarul – si mi’a facut
pocinogul. In mijlocul intersectiei. Primeia prin care treceam, asa ca macar
eram aproape de casa. O jumatate – poate – de ora l’am tot rugat. I’am desfacut
niste aparatori, am intrat in el si am gadilat fire, cabluri, sigurante, alte
sigurante, gadilat cu mana, gadilat cu un creion de verificare sigurante.
Ba nu scanteia,
ba nu curenta.
Cu tristete in
suflet – si mai apoi in bratele cu care – am impins la el catre casa.
Durerea era
amplificata si de faptul ca ai mei mecanici sunt in partea cealalta a urbei. Si nu
mai vroia sa mearga macar pana la ei. Si insemna platforma, timp, bani.
Il las acasa,
legat de gard, ca pe un caine in lant.
La biurou fac o lista cu toate simptomele
si observatiile aferente, pe hartie.
Cu ea in dinti
ma duc la mecanici. Si le spun the trista
veste, durerea.
Amandoi convinsi
ca legatura de masa pe cadru care imperfecta de la diverse este. Sau de la depuneri pe o mufa de la siguranta main - cea de 30 de amperisori.
Le spun ca voi
cauta si voi perfectibiliza acea legatura.
Inapoiu la biurou caut pe net unde se afla ea. Nu,
netul nu’mi spune. Insa imi spune altuceva.
O poveste despre un modul MMM (mysterious module m…) care inlaturat te fericeste cu scaparea de slow start.
Sa’i dea barbosu’ sanatate! La mine nu era problema asta dar tot a ajutat. Enorm.
Caut pe net sa aflu care e totusi ratiunea de a exista a acelui modul
misterios si care sunt efectele inlaturarii lui. Pai efecte directe se pare ca nu’s.
Doar indirect - ca nu mai esti protejat in caz de o anumita calamitate sa nu se
raspandeasca la alte pese. Un fel de
apendicita.
La mine fiind clar o problema electrica – de pornire – merita verificata
trebusoara.
Ajung acasa, cam pe intunerec,
caut contactul de masa la cadru. Si caut... si caut... apai cauta’l tu ca io nu’l gasescu!
Si hai sa vad care e treaba cu modulul meu. Inca il am, proprietarul
anterior nu l’a operat de apendicita. Il scot, ii fac o punte temporara pe doua
din cele trei fire... merge brici. Opresc-pornesc de cateva ori... ura, merge!
Si las pe a doua zi de dimineata, pe lumina sa fac operatia definitiva.
Pana dimineata imi zic ca totusi hai sa pun modulul de la celalalt motor (the
Marauderul dead-dauna-totala).
Dimineata. Fac testul cu modulul luat de la celalalt. Merge. Il bag in
locasul lui, inchid tot, dau sa pornesc. Eu dau dar el nu porneste. Parca eram
cu toata tarasenia de la capat.
Iar desfac, las modulul in locasul lui, scot doar firele, fac punte, merge.
Inchid dau sa pornesc. Eu dau, el nu porneste.
Iar desfac, scot modulul din locas, il leg la fire. Merge!
Misc de firele de pe langa locasul ala. Totul ok. Ma uit putin
luuung... si apas pe unul din peretii locasului. Bang – opreste motorul! HA! Evrika!
Inchid, plec fericit. Partial, pentru ca a mai ramas ceva bizar cu becul de
pozitie. Ok, ars-ars, dar de ce are efecte asupra instalatiei, de ce imi
opreste uneori curentul?
Ajuns la birou, desfac farul. Ca sa vad cum arata becul, sa caut altul. Eventual
led (consum mai mic, rezistenta mai mare la vibratii).
Si observ ceva... unul din firele care duc la bec... desprins. Inca mai am
letconul la birou, nu l’am dus acasa. Ura! Lipesc firul cu simt de raspundere,
pun farul la loc, totul merge mi-nu-nat!
Dupa cum spunea nenea Toma Caragiu „in
acest mod simplu...” iata ca am ajuns la concluzia ca as fi bun si de
mecanic moto, pe parte de electricitate unde rar(!) gaseti pe cineva sa se
bage.
Acestea fiind spuse, sper sa foloseasca cuiva povestea de mai sus. Asa cum
mine mi’a folosit clipul ‘cela de pe iutub.
Au fost alegeri. Locale. Firesc, scor trist. Cel mai trist, ca oricum toate erau triste. Pai, dupa ce la ultimile alegeri – prezidentiale – PSD’istii au iesit cu „ai lor au furat mai mult ca ai nostri” acum s’au organizat mai bine. Dar dupa alegeri…
Este o masiva campanie media care legitimeaza castigarea lor de catre PSD, cu mesaje care afirma ca romanii ar fi votat PSD. Stiti, in genul campaniilor care chiar au efect, cu imprastierea pe feisbuc de caricaturi cu mesaje.
Dar hai sa numaram putin!
Doar 1 din 3 oameni au votat.
Doar 1 din 8 au votat PSD!
2 au votat altceva, 5 nu au votat!
Romanii nu au ales PSD, ci au ales sa nu mai legitimeze aceasta clasa politica.
Insa manipularea media prinde.
Si se cimenteaza minciuna ca "romanii au ales PSD" sub pretextul unor glumite derivate din acest subiect. Pentru ca astfel se insinueaza in mintea celor multi ideea ca asa ar fi stat lucrurile.
Este o criza a clasei politice, a sistemului, dar atentia este deturnata catre victoria PSD, legitimand'o, ca si cum grosul populatiei ar fi votat intr'adevar cu hotia.
Mai întâi o zi in
care ajungi la birou si cauți cheia de la roll-box. Si cauți. Si cauți.
Ok, nu o ai.
Te sui pe motor
si te întorci acasă. Si cauți. Si cauți. Descarci tot rucsacul cu echipamentul
de kendo pe canapea.
Ok, nu o ai.
Cheia era legata într’un
mănunchi cu un card de acces si cu un stick USB. Cu o imagine de linux sau w7. Si
niște scanuri de documente personale. Futu’i!
Te întorci la
birou. Măcar roll-box’ul e descuiat.
La prânz nu ti’e
foame. Mai faci un drum pana acasă si mai dai o tura prin toate cotloanele
buzunarelor de la rucsac, de la geaca.
Știai ca șoferii de zi sunt mult mai distruși decât șoferii
de rush hour, dar... când ai de a
face cu ei de pe motor ăștia capătă cu totul alta dimensiune. Daca i’ai împușca
pe toți ar fi chiar o acțiune de sanitizare utilă...
Ok, a dispărut.
E a doua oara când
se pare ca ți’au atentat la buzunare, la vestiare, elevii care fac baschet la Jean
Monet.
Cat de cretin
trebuie sa fii ca sa umbli in buzunarele gecii unui motociclist îmbrăcat in
piele care a ales sa se bată cu săbii... for fun?
Apoi iți vine un
ticket in care un careva vrea sa modifici un utilizator. Nu se numește x ci y
si nu este in compania a ci b. Sa... „modifici”! Un fel de „va rog să’mi modificați bicicleta, sa nu mai
aibă doua roti ci 4 si sa aibă motor. Si să nu se mai numească bicicleta ci mașina”.
Iar când te uiți
mai atent respectivul utilizator dorit nou exista deja. Deci ti se cerea pe x
sa il modifici in y când y exista deja.
A doua zi
individul redeschide ticketul întrebând ceva complet diferit si imprecis „adică toți utilizatorii pot introduce date
pentru toate punctele de lucru”, reușind sa creeze o întrebare cu sensurile
posibile e genul a. apa e uda sau b. apa e uscata? Întrebare pusa in condițiile
in care tocmai primise o lista cu conturi de utilizatori si parole si i se
spusese ca trebuie început lucrul in aplicație.
Asta in condițiile in
care ai dormit mai mult nu. Pentru ca pur si simplu. Undeva pe la 5 te’ai
trezit. Cele doua locurile in care pisicile stăteau pe tine dogorea si era
fierbinte as hell. Si se mai si mișcau. In somn. Ele dormeau pramatiile.
In adolescenta mea
era o mare avalansa de cerinte (acuzatii formulate a priori) care puneau la colt barbatul nesimtitoriu si il
admonestau pe adolescent ca vrea sa faca sex cand de fapt ar trebui sa faca (numai)
dragoste.
La vreo 20 de ani
distanta… femeile s’au razgandit.
Intre timp au
aflat ca o pot duce easy, fara bataie
de cap, folosindu’se de sex. In variate forme. Vizuale, verbale…
Acum, peste tot
vezi femei sugerand sex on daily basis
(vizual, verbal…), profitand din asta (primind direct avantaje materiale, sau indirect prin faima - renume, sau doar orgoliu marit ca un ficat in ciroza) uneori chiar refuzand dragoste (prea multe complicatii), alteori nedumerite de ce nu
dragoste.
Femeile sunt cele
care predomina in dezbracare peste tot, oferind versiuni vizuale, verbale pentru sex, nu
barbatii. Pe pornhub, pe facebook, in scris pe bloguri, pe strada, la birou... in reclame... oriunde.
Femeia de acum
douazeci de ani dorea dragoste.
Acum, ea prefera
sex.
Apoi (se) plange.
Ca e objectivizata sexual.
Si urla ca e inteligenta.
Si ca vrea sa fie ascultata.
Urasc atat a da sfaturi in gol, adica cu
titlu general, neadaptate unei situatii anume, cat si in gol, adica
nu-se-stie-cui, fara verificarea in prealabil daca nu cumva adrisantul este better
off, intrucat daca nu a ajuns singur la asa ceva, poate ca nu ii este
destinat sa...
Dar.
Fiindca iaste o mare avalansa de porn in vietile celor mai tineri decat
mine, iar ei nu au avut norocul de a afla mai intai cum arata lucrurile astea
cu candoare, ci au invatat direct din "18+", cu vulgaritate simpla, se va fi facand
o exceptiune.
Asadar, randurile de mai jos sunt pentru
cei care vor dar nu stiu cum. Sa experimenteze si altceva decat banalitatea
mizera invatata de pe net, din site'urile cu filme cu bucile la vedere.
Sunt deja mult prea multe studii care arata efectul devastator al pornului asupra adolescentilor sau tinerilor care avand inca "dinti de lapte" in acest domeniu, nu au maturitatea si echilibrul necesare pentru digerarea lui.
Se poate face si altfel decat descriu mai jos, insa acel altfel e la indemana oricui... e simplu de aflat. Ceea ce scriu aici am observat in niste ani de experienta ca... e nevoie de some hints.
Intreaba'te des ce simti nu numai fizic ci si sufleteste. Incearca sa simti ce traieste celalalt, in acelasi plan. Cauta mai mult senzatia sufleteasca (ori emotionala) decat cea fizica ("simtirea" fizica e foarte la indemana, drept care nu risca sa fie ignorata - cum "pateste" cea sufleteasca).
Incearca sa gasesti / inventezi noi moduri de a mangaia (fie cu mainile, fie cu buzele, fie cu ce iti mai trece prin minte). Vezi care mangaieri au efect si rafineaza'le, perfectioneaza'le pe acelea. Cauta o betie a simturilor. De tot felul.
E de dorit sa permiti partenerului libertate de
miscare, cu exceptia cazurilor in care este evident intentionata lipsa acesteia
(de o parte, de alta sau de ambele).
Sa eviti miscarile bruste de rotire a
trupului, a bratelor / picioarelor - aceste miscari sunt cea mai buna reteta
pentru loviri accidentale, respectiv situatii stanjenite sau stanjenitoare.
Sa nu te lasi greu pe partener
blocandu'i respiratia ori miscarea (evident, se pastreaza exceptarea de mai
sus).
Sa te gandesti constant ce simte, ce
recepteaza.
Variaza (la nesfarsit) intensitatea, locul, directia mangaierilor.
Misca'te si lent, cu
"meaning". Adauga componenta sufleteasca sau emotionala miscarii
fizice.
Ori daca pastrezi aceeasi mangaiere,
da'i profunzime, fa'o lenta si incarc'o cu "meaning" (sa nu fiu
inteles gresit, mangaiere profunda nu inseamna neaparat apasata, la fel de bine
poate fi extrem de suava).
Intreaba'te care sunt zonele sensibile -
neplacute ale celuilalt si evita'le (ex: apasarea pe ochi, apasari pe stomac,
eventual cu cotul, crearea presiunii in urechi - pe timpan).
Evita rigiditatea creata de tensiunea "momentului", pastreaza o atmosfera
destinsa - fa'o mai intai in interiorul tau, abia apoi vei putea sa oferi exterior
aceasta atmosfera.
Din cand in cand transforma o astfel de
intalnire in joaca de'a dreptul. Cu rasete, glume, tot tacamul.
Ascunde / pastreaza in apropiere o
sticla cu apa. Vi se va face sete, iar plimbatul la bucatarie dupa apa imediat
dupa, cand genunchii nu te mai tin nu e o fericire. Poate fi un subiect amuzant, dar preferi sa'l eviti de regula.
I needed a decent sound for bedroom using NAS stored music.
No small all-in-one did it for me (either sound or network capabilities were
awful). So I’ve updated (replaced) my Denon with Yamaha RX-V679.
Bellow I’ll be not talking about sound, only about “other
stuff”. Who wants only sound should definitely not be looking here.
After about 5 hours of… it.
Wrong at conception level:
1. Too many settings (almost all) need a TV / monitor
connected, and not just anyone but a HDMI capable one. I have a very decent to almost
awesome monitor, perfect functioning, but only DVI and VGA input. I do not find
wise to change a good working monitor just for a music player device who was
not cheap at all. (later edit: found after firmware update and a few restarts the webpage administration - I think all config are there also)
2. If you are using a non-HDMI monitor / TV than you have no way
to change resolution – and that device will shut down after about 30 sec (using a HDMI to DVI adaptor). HDMI
to VGA adaptor not working at all. So you have about 30 second window to
quickly do what you need and off you go.
3. No control from PC (although I’ve found somewhere on internet
that it would be existing a - small - webpage with few functions, anyway… not
working if it exists). (later edit: after firmware update and a few restarts is working)
4. It is impossible to change trough all input sources using
front panel (you can choose from front panel about 4 sources – and digital
coaxial input is not one of them). (later update: found it, there is a pair of left-wright keys that are changing trough all input sources)
5. It is impossible to use digital input only for zone 2 (you can have digital sound only if you synchronize
it with main zone).
6. You are able to activate zone 2 but it won’t work by
default. You get a confusing and very intriguing message “volume fixed”. Why
not plain simple: “disable bi-amp”? Or why the thing is not doing that since
you clearly chose to use zone 2?! You should read a lot of stuff on manual or
on internet to find a strange configuration for bi-amp that is denying zone 2. Bi-amp should be off by default (because a. it has definitely less users and b. who
is using this will certainly look for his setup) and / or (again) zone 2
activation should by default make change in bi-amp status.
7. USB connectivity ad a series of app control features are
only for (Apple brain-washed)
full iOS users.
8. Bluetooth security (peering code) is absent, any near
passer-by can connect, you have no way to enforce it – only choice is to stop
Bluetooth (TV / monitor with HDMI needed again for each on / off…);
9. At DSP level you have to choose from 2.0 or 7.1. No 2.1. (later edit: depending on the app you are using for control)
10. No power button that shut down the whole machine. Power
button only affect zone 1.
11. USB input only from FAT32 (or FAT 16 J!) formatted… USB. Who
(…) is still using that format?
What was working:
1. WSP wireless connection (I really was surprised);
2. Bluetooth connection (for anybody L !).
What was not working:
1. Network cable connection(!);
2. Firmware check on apps: they were constantly false informing
that the latest firmware is installed (obviously, was not);
3. MusicCast not connecting. At all. Connect button was only doing his other function.
4. Somewhere on the web I found that for PC it is a webpage
with few functions – if it is, not functioning;
5. No Internet Radio available;
6. In party mode only DSP 7.1 available – horrible empty sound
on 2.1 system.
7. Wireless setting info migration from phone to device – as
some reviews describe it. It might be working – again – only for Apple phones.
After firmware update (before this point I was ready to pack
it up and send it back):
1. MusicCast is working (yay!);
2. Party mode more customizable (yay!);
3. Internet Radio available (yay!).
I was expecting something a lot different from Yamaha, for an
adult product (his successor is just about to be released).
Later edit:
After a few restarts (for Yamaha and router) the webpage
administration came to live. And it seems to have almost – if not all –
functions available.
Also, I have found on front panel a button to walk through
all input sources.
And a big no-no for Yamaha. I put this review on their site.
And… they are not showing it. They are filtering bad reviews… For this kind of
lies I think about returning the device. I do not like the idea that some of my
money goes to a company that lie on daily basis, as a work procedure.
Cu ce iti mai freaca timpul si neuronul incompetenta,
nesimtirea si birocratia sistemului nostru.
Mergi la mare. Asa, pe la sfarsitul verii…
Trece timpul.
Trece toamna.
Trece iarna
Si in plina primavara sistemul
te pune pe drumuri.
La… Posta Romana!
Unde firesc iti pierzi minim o ora din viata chiar si daca
vrei doar sa dai buna ziua.
Si afli… ca sistemului nu i’a mers ceva si
platile nu au ajuns la… destinatie.
Asa ca taxa ta de pod pe care ai platit’o la o benzinarie… a
intrat in buzunarul nu-se-stie-cui si tu iti iei amenda!
Si uimitor… totusi dupa mai bine de o jumatate de an tu iti
amintesti ca la prima benzinarie era buluc si nu le mergea… sistemul. La a doua
benzinarie te’ai oprit si ai platit.
Nu conteaza!
Ei sunt incompetenti, nesimtiti iar guvernantii
mafioti asa ca… tu(!) ai de umblat pe la fenomenla Posta Romana, pe la Circa
Financiara… (ca doar nu poti plati o amenda oriunde, ce… chiar vrei sa scapi – nevinovat
fiind – de timp pierdut, evident IN ORELE DE PROGRAM?!), tu ai de platit… iar
ei… mai primesc niste bani in plus, necuveniti.
Ca doar nu este datoria lor sa reclame ca n’ai fi platit
intr’o perioada de timp rezonabila, in care sa mai existe riscul sa ai acea
chitanta la tine. Ei au voie sa reclame oricand, ca tu(!) cetatean comun esti
obligat sa iti tii in casa ditamai arhiva de facturele si chitantuci de peste
tot! Sa nu arunci nimic! Sa fii o extensie a stupizeniei, a imbecilitatii lor
birocratice!
Iar daca peste cativa ani printr’un miracol cineva descopera
ca te’au pus pe drumuri si ti’au luat bani aiurea… ghici ce(!): tu vei fi dator din nou sa iti pierzi
timp, sa depui dosar (evident cu hartiute vechi de ani de zile!), sa umbli pe
la ghisee… fiindca ei au facut ceva gresit (asa ceva se intampla fix acum cu
taxa de poluare).
de cand cu 40 asa o stare de la dracu! am capatat...
un chef
de a arunca totul in aer si a ma duce undeva departe... in nicaieri.
azi ca sa
reusesc sa ies din casa m'a ajutat doar faptul ca merg cu motorul - din nou cu
marauderul - l'au repus ieri mecanicii in functiune. si merge intr'un fel care
ma unge pe suflet. ploaia? doar un mod de a simti mai puternic ca sunt pe motor. vant? frig? bring it on!
iar acum
la birou am brusc chef de glume. si mi'amintesc ca bipolarii sunt considerati de mai multi psihologi ca fiind persona non grata - la terapii.
in
conceptia mea / toata viata am considerat - ca 40 e inceputul sfarsitului. si
atingand 40 - mai ales in conditiile astea, fara un drum clar, sigur, stabil... e un
pic cam neplacut.
cred ca
voi face o oarecare schimbare de perceptie... mi'a
zis ea ceva care mi'a dat de gandit. ca teoretic pot trai inca 40. si nu e
imposibil. ceea ce m'a facut sa realizez ca de fapt as putea avea in fata mai
mult timp decat am trait pana acum. fiindca pana pe la 10-15 ani e o perioada
mai lipsita de proprie initiativa, sta mai mult sub initiativa parintilor. iar
ceea ce am avut eu pana la vreo 30-34 chiar nu as putea numi
trait. dar de acum... it might be.