..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

miercuri, 28 februarie 2018

Istorie nemteasca


.
Si fuse inca o conferinta din seria Festivalului de Conferinte Humanitas Aqua Forte. 

Un istoric. Neamt. Despre noi. Romani. 
Aparent moda de a spune ceva nou si uimitor nu ocoleste istoria.  

Pentru ca iata - conferinta poate fi urmarita aici.

Acum.
Este societatea noastra (romana) "predispusa" la sistem autoritar? Firesc.
Are societatea noastra o istorie de crestere organica a sistemului democratic? Firesc ca nu!


Numai ca pe langa ideile de mai sus, complet banale (si din nefericire informatii noi pentru dl. Liiceanu), ne trezim cu o teorie creata prin scoatere din context (si geografic si temporal si cultural), care se sustine cu incapatanare o aberatie in ciuda unei serii de aspecte care - prin respectiva teorie - devin inexplicabile. Curat stiintific mon cher...!

Temporal in virtutea faptului ca "este analizata doar ultima suta de ani". Iar in aceasta paradigma Romania a s'a constituit luand teritoriu de la alte state. De la Ungaria si Rusia(!). 


Geografic (si) pentru ca da, este un istoric respectat cel care afirma teritoriul din vecinatatea Romaniei era teritoriu... rusesc.

Il putem informa ca de fapt si partea sudica a fost luata de la bulgari (exista si lucrare pe aceasta tema) - pentru a rezolva complet problema acestui stat creat din teritorii acaparate, din populatii supuse unui proces fortat de creare a unei identitati nationale.

Nu'i asa, nici nu merita discutata necesitatea unui psihanalist (de preferinta jungian nu freudian - mai rari, mai scumpi, mai ancorati in realitatea umanului) ca sa se inteleaga daca un istoric neamt ar putea proiecta asupra altor popoare sechelele propriului trecut. De la clarificarea obarsiei unui individ la miscari politico-sociale "de trista amintire".

Fara a atinge bogatia de sensuri a limbii germane... totusi cel putin la noi perioada comunista a creat, ca alte lagare, subtilitati de exprimare suficient de puternice astfel incat un filosof roman sa renunte a mai da interviu unui occidental in perioada comunista (si) pe motivul intelegerii ca nu poate fi intelegere. Si pentru ca sansa riscului pe care il reprezenta deschiderea usii pentru musafirul francez nu acoperea  potentialul beneficiu al interviului, transmiterea de intelesuri fine dintre un filosof roman cu domiciliu fortat si jurnalistul francez liber fiind aproape imposibila. Iata si "culturalul" - firesc incomplet. Acest paragraf este in corelatie cu mai multe puncte din discursul neamtului.


Tot in categoria fineturi prea fine in comunicarea est - vest introduc si intrebarile si cateva referiri ale gazdei, care pe de o parte noua (esticilor) ne erau suficiente pentru a auzi subintelesuri care contracarau puncte nevralgice ale teoriei prezentate. Insa gazda nu tinea cont - din aceasta perspectiva - ca vorbea cu un vestic, pentru care mesajul trebuie expus clar, fara echivoc, fara contorsiuni ale subintelesurilor. Uimitor cum diferente socio-culturale scapa intelectualitatii in asemnea hal.

Exista o poveste (de pe alt continent) despre niste bastinasi care au aflat ca nu mai au voie sa vaneze pe teritoriul pe care au vanat parintii si parintii parintilor lor. Pentru ca niste straini veniti de curand aveau hartii pe care scria ca pamantul le apartine. Cei care traiau de (cel putin) sute de ani nu aveau asa ceva.

Cumva similar istoricul "nostru" deplange constant vidul "lucrarilor stiintifice". Pentru ca "hartii" care sa afirme altceva exista dar probabil ca nu se incadreaza in rigoarea stiintifica dorita. Asta daca nu ne aflam in cazul - aparent plauzibil - in care exista doua tipuri de "simple descrieri": cele care concura cu teoria - bune de luat in seama, si cele care nu concura - evident de neluat in seama, decat poate pentru a demonstra ca exista un program, o intentie.

Am intalnit cu niste ani in urma in mediul academic modern un viciu serios. Pentru ca o lucrare sa fie publicata ea nu trebuie sa aiba o coerenta la nivel al logosului. Ea trebuie doar compusa conform normelor stiintifice!

Pe scurt, revenind, am aflat ca Glad, Gelu, Menumorut nu exista (dpdv al nici unei cursivitati - chiar daca au existat sunt irelevanti), ca avem de a face cu o tara-compozit la fel ca Cehoslovacia, Iugoslavia, ca sute de ani de cotropire - de la popoarele migratoare la imperiile recente (turc si rus) - nu pot fi luate in calcul cand se intreaba istoricii cum s'a putut accepta "cu atata usurinta"(!) pierdere de populatie si teritoriu, sau cand ne intrebam cum de intelectualii au fost atat de "adaptabili".

Am aflat ca daca institutiile statului pot fi corelate ca functionalitate, desi isi schimba si numele si componenta membrilor... se numeste ca sunt continue si cel mai probabil ele sunt papusarul care a regizat crearea unui stat din teritorii ocupate.

Am aflat ca evreii si sasii care au fugit fericiti ca scapa din lagarul comunist (am cunoscut personal astfel de oameni, era un atu ca sa fii evreu ori sas si astfel sa emigrezi in perioada comunista) erau victimele importante ale comunismului, nu noi, cei care nu puteam fugi.

Am mai aflat ca acele imagini care mi'au marcat copilaria, in care am vazut cum militienii de la care asteptam ajutorul se intorc cu spatele cand tiganii il taie (l'au taiat pe burta) pe romanul care a avut curajul sa comenteze asupra faptului ca se baga in fata la coada la carne, la o coada la care noi stateam de cca 3 zile, cu randul, toata familia, in Piata Amzei (vis-a-vis de blocul "lui" Nichita Stanescu), ei bine... acest comportament al autoritatilor se numeste... "ultranationalism xenofob"! Iar aceasta este o simpla descriere, cel mai probabil de neluat in seama, desi am fost martor ocular. Si desigur, faptul ca nu reprezenta o exceptie in fondul ei ci doar in nivelul violentei din nou nu reprezinta interes pentru un istoric stiintific.

Am aflat ca in schimb modul in care au fost tratati iobagii in imperiul austriac se numeste... "favoritism"!! 


Am aflat ca biserica ar fi unul din actorii care au sustinut acest proiect inventat din nimic, desi (asa cum am aflat cu alta ocazie) statul roman de fapt s'a infiintat pe secularizarea averilor manastiresti (dar evident pentru ca asta s'a intamplat cu mai bine de 100 de ani in urma este foarte stiintific de a fi ignorat de autorul teoriei)!!

Asta da istorie. Mai vreau!
.

luni, 26 februarie 2018

Pe marginea Sfarsitului Globalizarii

.
Asta seara, o conferinta publica la Ateneu. Invitat mr. Hans Klemm (ambasador USA). Titlu: Sfârșitul globalizării?

Din varii motive mi se pare interesant ca n’am fost piuit la intrare. Nici macar palpat. Surprinzator pentru vremile turburi pe care le traim.

(la voila: https://www.facebook.com/editura.humanitas/videos/1609807989104131/)

Pentru cei slabi de inima nu creez suspans, raspunsul vorbitorului la intrebarea din titlu fiind nu
 Si gasesc interesant ca diplomatii americani reusesc sa foloseasca citate chiar ale lui Trump pentru sustinerea acestui raspuns. Sunt convins ca au o meserie grea those days.

Altceva surprinzator a fost sa vad o abordare a globalizarii prezentata mostly din perspectiva USA si Romania.

Cum se vede globalizarea de acolo de sus?!

Ah, este o fairy tale! Sunt curios daca in bula acestor oameni pot penetra imaginile palpabilului.

Pentru ca tot ce par ei a vedea este un big picture in care se iese pe plus.

Pentru ca desi plusul semnificativ este la ei (voi explica ulterior), totusi ne creste GDP’ul si noua.

Pentru ca desi exista rataciri – vezi toate cazurile de indepartare fie a societatii, fie a guvernelor de la idealurile globalizarii – ei bine, aceste rataciri sunt tratate very dismissive. Intrevad acel tip de denial in care nu se vorbeste de cele rele iar despre cele bune nu se mai tace.
Cele bune fiind GDP’ul si comertul. Au (sau are vorbitorul) o credinta atat de profunda cum ca economicul satisface complet fiinta umana, si ca lucrurile se vor rezolva de la sine pe masura ce nivelul economic - satisfactia economica va creste pentru individul din popoarele momentan defavorizate. 
Chiar si daca lucrurile ar sta asa, cum va ajunge insa ca sa creasca economicul pentru individul de rand din aceste tari? Mister total. Si este pacat ca ramane un mister intrucat aceasta ar fi o problema fundamentala astazi. Vedem la ei o radiografie maladiva a wealth distribution care ne sperie si pentru care nu ni se ofera un calmant. 

Se pare ca atata timp cat GDP'ul si comertul sunt bune totul e bine.

Intrebat fiind despre conexiunile culturale, lucru de un mare bun simt, intrucat conexiunea reala pentru noi este in cultura, in topicuri culturale comune... ne vorbeste despre activitatile culturale lucrative petrecute in proiecte culturale comune, in activitati, in interactivitati. Nu da senzatia de patrundere a posibilitatii existentei unei identitati culturale sociale, din care sa decurga diferente conceptuale, diferente de paradigma, diferente de comportament, diferente in functionarea mecanismelor sociale. In mod clar nu accepta initierea unei discutii despre ciocniri dintre identitati culturale generate de globalizare. Despre frica pierderii unei parti importante a sinelui prin pierderea identitatii culturale a natiunii din care faci parte. De altfel, ca american, este firesc sa i se para nefiresti aceste zbateri. Insa ca diplomat ma asteptam sa ajunga la aceste intelegeri pentru ca in mintea mea a fi diplomat inseamna a cunoaste mecanismele sociale ale celuilalt. Acum (abia) incep a banui ca daca esti diplomat al unei superputeri iti poti alege ce anume vrei sa cunosti din cultura, din cutumele celuilalt. Te intereseaza doar economicul si militarul, doar cu atat te incarci...

Per total mesajul perceput este ca USA accepta in globalizare partenerii care joaca corect, dupa reguli(le lor) – cuvintele scrise italic ii apartin, au fost afirmate repetat. Dupa regulile lor insemnand democratie si piata libera. Dar daca regulile lor nu’ti sunt proprii, nu functioneaza pentru (sau in) societatea ta? Intrebare atat a mea dar mai ales a interlocutoarei, intrucat astfel a capatat raspuns. Ti se permite. Daca esti o superputere. Exemplul oferit – China.

Dupa cum spuneam mai devreme, sunt curios daca in bula celor pe care i’am vazut in seara aceasta la Ateneu pot patrunde imaginile palpabilului.

Pentru ca alt raspuns la intrebarea de adineauri am eu, de la tatal vitreg, inginer la un moment dat pe un santier Shell, in Nigeria. Pe scurt, intrucat la un moment dat triburile locale au intrat in conflict (cu arcuri si sageti – parol!) mana de lucru indigena a disparut brusc, activitatea a stagnat, shareholderii riscau scaderea profitului, cineva a discutat cu guvernul nigerian, iar minim 200 (memoria refuza acum sa imi ofere cifra corecta, aceasta este cifra minima) de puscariasi nigerieni au fost inarmati cu arme americane si parasutati in zona. Expatilor li s’a spus ca timp de 3 zile daca ies din santier o fac pe raspunderea proprie. De regula un razboi dintre triburi se oprea dupa 2-3 victime. Puscariasii au injumatatit populatia. Apoi restul populatiei a venit inspaimantata si cuminte la munca. Shareholderii ori cei care raportau catre acestia au respirat usurati.
Sunt convins ca aceasta povestioara va fi incredibila. Ar fi si pentru mine daca as citi’o pe un blog necunoscut. Dar mie mi’a povestit’o cel cu care am crescut in casa. Nu am la dispozitie luxul de a o considera ireala si de a pastra astfel o imagine a lumii mai frumoasa, mai datatoare de speranta pentru umanitate, pentru ziua de maine.

Spuneam ca mai tarziu voi explica ce a vrut sa spuna autorul cu “plusul semnificativ este la ei”. Cel putin in industria IT am ajuns la urmatoarea descoperire. Cu fiecare tara cu care te muti mai la vest primesti (mult) mai multi bani si ti se cere competenta tehnica mai putina. 
 S’a vorbit in seara aceasta de cateva ori de protectionism. Eu asa am vazut protectionismul vestului, al corporatiilor americane. Si atunci... dilema ramane, cum pot avea incredere in viitorul luminos promis de globalizare, din moment ce globalizarea o fac corporatiile atotputernice iar comportamentul lor este unul pentru care la aceasta ora nici nu gasesc cuvinte suficient de decente dar suficient de expresive?!

Si sunt aceste doua aspecte istorii relevante?! Ba bine ca nu, in lumea palpabila este un suvoi de asemenea istorii unde religia profitului calca in picioare principii umane si rade de orice prententii de umanitate. Suvoi ce nu vine din retelele de socializare, din fake news ci daca deschizi ochii il vezi in realitatea ce te inconjoara (il voi povesti probabil in randurile pe marginea conferintei splendorilor Europei).

Se vorbea insa (si) despre protectionismul valorilor – ale democratiei si ale pietei libere. In singurul subiect cu adevarat conectat la actualitate: interferenta masinariei de propaganda sovietice in retelele de socializare, fake news, influentarea alegerilor... Iar singurul subiect interesant acceptat la discutie a primit un raspuns in parte vag, in parte alarmant.

In parte vag pentru ca s’a spus ca inca se parcurge faza de analiza(!!). Man, you’re using Internet Explorer! oui, techie joke.

In parte alarmant pentru ca prima – si singura solutie – mentionata a fost cea de regulations... astfel incat individul sa nu mai poata vorbi public in functie de contentul pe care il genereaza / preia... exista deja astfel de idei vehiculate (unele chiar aplicate) in administrarea platformelor de socializare. Regulations insa pentru noi se traduce extrem de repede prin cenzura. Cineva ar putea argumenta ca este o diferenta... dar in practica e aceeasi diferenta dintre comunism si comunism cu fata umana. Poti incerca sa il aplici pe al doilea dar vei ajunge la primul.

Iar daca americanii merg pe ideea de a se impotrivi masinariei de propaganda sovietice (cu zeci de ani experienta) prin cenzura (unde tot ceilalti detin balsoi experienta)... le doresc doar sa nu aiba o repetare – in alt plan – a coincidentei de acum 1-2 ani cand americanul declara pornirea razboiului informatic cu sirianul iar dupa cca o saptamana americanul avea la el acasa cazuta o parte vitala a infrastructurii internetului. (detaliile aici http://castleless.blogspot.ro/2016/10/americanul-deschide-razboi-informatic.html)

Pentru incheiere, ceva pozitiv. Ambasadorul ne’a povestit ca dinspre guvernul Ciolos i s’a cerut (de mai multe ori) sa schimbe narativul. Sa treaca de la topicurile coruptie si Devesel la economic. Felicitari persoanei care a avut aceasta idee. Excelenta!

Numai ca in aceasta seara, din nefericire, guvernul Ciolos este apus. Iar actualitatea(!) cerea imperativ redeschiderea vechilor topicuri. Pentru ca in aceste zile mai mult ca oricand, din pozitia de (inca) locuitor al acestei tari am mare nevoie sa stiu cum este privita de peste ocean destrabalarea coruptilor care impanzesc decizionalul si ce se intampla cu Deveselul cand acesti scelerati continua sa faca ochi dulci Estului.

Dar se vede treaba ca ambasadorul USA nu are capacitatea de a patrunde aceste planuri. 
 .

vineri, 23 februarie 2018

Corporatia, incultul, omul de succes

.
Acel moment cand esti obligat sa petreci o zi in deplasare cu un om de la vanzari.
Om cu un nivel economic maricel pentru Romania, cu state vechi de plata prin corporatii, mostly Oracle. 


Care incearca sa iti dovedeasca faptul ca e valoros, asa ca iti povesteste ceea ce considera el ca ar insemna atuurile sale.


...Ca a fost director la douazeci si ceva de ani. Cu masina, secretara... angajat pe pile. Morala povestii fiind ca atunci cand a cazut pila sa si el a fost retrogradat la palmas, zicea el – pe motive politice. Oricine il cunoaste stie ca motivele tineau de (in)competenta.

Individ mandru ca in adolescenta a imbratisat din start, in Slobozia, viata de golanie (cuvintele ii apartin). Cu tiganii. Si fiindca era baiat de bani gata care pierdea fara griji cateva sute de lei la un poker, tiganii il respectau si il protejau. Tiganii care si atunci si mai tarziu se ocupau cu proxenetism, spargeri, puscarie, mafie... si altele asemenea. Concluziile lui: a. bravo lor; b. trebuie sa iti intretii toate relatiile pe care le ai!

Individ care a ajuns "de bani gata" prin urmatoarea modalitate: un bunic pe vremea razboiului a ajutat niste evrei, dar nu din simtaminte de umanitate, dreptate... ci din interese directe, individuale. Totusi, dupa razboi, evreii (ajunsi ulterior la putere in Romania) il recompenseaza pe respectivul bunic prin punerea in functie de mahar in dulcele targ al Iesilor. Bunicul il pune in alta functie de mahar pe ginere in Slobozia, la combinatul chimic de acolo. Asa s'a instaurat si sustinut sistemul de canalii, bazat pe altceva decat competenta, morala... 

Individ care iti spune ca din acea lume promiscua a ajuns sa cunoasca indivizi din pozitii cheie din societatea noastra. Cu care se iesea la... baute. Pentru ca asta e ocupatia de baza in timpul liber a celor cocotati sus. Unde se mai intamplau nefacute musamalizate, pe care presa nu le’a mirosit niciodata.

Individ care conform biografiei extinse prezentate de el n’a citit o carte reala in viata lui. Singurele maculaturi pe care a pus mana au fost cele de taraba cu pretinse principii de vanzari, de marketing...
Individ care la fiecare intalnire cu clientul reuseste sa il scoata din pepeni – pe client. Iar eu – omul tehnic(!) – fiind cel care calmeaza situatia creata de omul de vanzari cu pretentii de om cunoscator in ale tehnicii a spus (iar) tampenii.

Acest om a dus’o bine la Oracle! Era in elementul lui acolo.

Un taran incult, de formare golan (conform propriei descrieri!).

Un individ care considera ca sunt nebuni cei care incearca sa ii corijeze social pe cei din jur. 

Atat de duplicitar incat dupa ce l’am sutuit pentru asemenea conceptie de taran a afirmat brusc contrariul, cum ca si el ii ia la rost pe cei care scuipa sau injura pe strada. Sigur, prietenii lui de’o viata – tiganii arata clar ca asta este comportamentul lui de baza.

Un individ care in curand va fi pus pe liber, intrucat incompetenta sa a reusit sa devanseze cantitatea si utilitatea relatiilor pe care le are, iar acum facandu’si planuri de viitor afirma cu tarie ca “in mod clar, numai la corporatii”.

Corporatia este closca ce protejeaza sub aripa sa taranii inculti, incompetenti, imorali, a golanilor care isi pun o pojghita (falsa, superficiala) de civilizatie. 


Pentru ca in corporatie este o politica de personal clara de a folosi “tools” adica indivizi fara background cultural, care nu detin nici oprelisti morale nici rationale in a face orice li se cere in numele banului.


Acestia sunt indivizii pe care societatea ii ridica, ii promoveaza, ii recompenseaza.
Viitorul suna bine”.
.

Efectul paradigmei homo hominis lupus

.
Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
De n-ar muri în locul lor nebunii.
(NEBUNUL, de Demostene Andronescu)

Intr’o societate in care membrii sai sunt convinsi ca prioritar in viata este interesul personal, burta proprie, pentru ca nimeni altcineva nu va avea grija de ei daca nu o fac ei insisi, guvernarea devine imposibil de corijat, cand aceasta o ia razna.

Pentru ca o corijare a guvernarii presupune o punere on hold a intereselor imediate personale, o prioritizare a intereselor viitoare, a intereselor comune.

Nici o schimbare nu se produce atata vreme cat un procent prea mare al populatiei nu este dispus sa isi riste caldura economica de moment, sa faca o pauza in interesele economice cotidiene si sa redirectioneze investitia timpului si a energiei in actiuni de corijare a guvernarii.

Iar o populatie in care membrii sai sunt convinsi ca prioritar este economicul, prioritar este interesul personal, burta proprie (bunastarea individuala)... nu va genera o actiune suficient de puternica pentru a indrepta derapajele guvernantilor.
.

Ateneul si plata Cash


 .
In lumea moderna din ce in ce mai mult platile cash sunt asociate cu matrapazlacurile. Cu cash cumpara cel ce se fereste a lasa o urma a platilor. Cu cash plateste cel ce a obtinut bani negri, pentru ca banii “albi” se dau - astazi - pe card.

Ateneul Roman este locul unde se desfasoara evenimente fastuoase. Este un loc al elitei.
Cand te duci sa cumperi un bilet de la Ateneu, singura modalitate acceptata(!) este cea a platii... cash!

Au chiar si tidula pusa’n geam (printre o gramada altele – o gramada urata, “comunista”, contopista, birocrata, acea gramada de diferite hartii cu diferite marimi care la ghiseul birocrat te anunta ca trebuie sa fii bine informat inainte de a “deranja” majestatea sa, functionarul public). Achizitie online?! Sa nu intindem coarda, vorbim – totusi – de o institutie a statului!

Astfel, Ateneul, locul elitelor fastuoase este locul unde nu numai ca impune exclusiv plati suspecte (in lumea moderna), dar se observa ca a sa clientela... nu este deranjata de acest lucru, nu a cerut o chimbare in acest sens. Am senzatia ca este necesara o intarire a observatiei: clientela - elita fastuoasa - nu este deranjata de plata exclusiv cash...

Atfel, cum este experienta cumpararii de bilete pentru omul obisnuit caruia nu’i trecea prin cap ca in an 2018, la Ateneul Roman va trebui sa plateasca cash, avand in vedere programul casieriei care se inchide la ora 19 pe cand el – omul comun – iese de la “job” la ora 18, intr’un oras cu circulatia cvasiparalizata?!

Cel putin in cazul meu a fost asa: norocos(!) ca am conexiune directa cu metroul, cobor la Piata Romana, ajung la casa de bilete a Ateneului la 7 fara douazeci. Aflu minunea cu plata cash, o iau la trap catre primul bancomat cunoscut: inapoi la Piata Romana (exista sansa de a gasi bancomat mai aproape dar riscul de a pierde prea mult timp cautandu’l este prea mare). De la Romana inapoi la Ateneu. Reusesc sa ajung, transpirat, la fara 5. Casierita este mirata ca m’am intors si ca in continuare vreau respectivele abonamente. Victorios, in sensul victoriei care iti lasa un gust amar, ma indrept – din nou – spre... Piata Romana, pentru restul drumetiilor pe care birocratia institutiilor de aici ti le cere, ca plata a faptului ca refuzi a fi o oaie inconstienta, obedienta, ca plata a faptului ca nu te multumesti cu job, casa, bere, televizor – si restul activitatilor “la moda”, ale celor multi.

 .

vineri, 10 noiembrie 2017

Bulele negarii

 .             
Pe scurt.

Bula nu a aparut odata cu retelele de socializare. Ea exista deja, prin simpla filtrare a celor cu care alegeai sa iti petreci timpul, cu filtrarea data de zona in care locuiai, cu cea data de locul de munca samd.

Pe de alta parte fenomenul negarii este prima vioara in natura umana. “Nu o sa mi se intample asa ceva mie”, “Las’ ca nu e atat de rau cum suna”. 


Astfel ajung sa inteleg cum indivizii care era imperativ sa actioneze social sa voteze, sa difuzeze social awareness despre pericolul pe care il reprezinta mafia PSD... au dormit in papuci. Pentru ca lor le era bine, aveau functii bine platite...

...Iar in bula lor trebuiau(!) sa fie negate realitatile ingrijoratoare pentru ca alfel se alegea praful de satisfactia vietii lor. Iar ei erau oamenii de succes care reuseau sa obtina cel mai mult intr’o societate care o ducea prost spre foarte prost. Trebuiau sa gandeasca pozitiv, altfel cadeau din trenul pe care il prinsesera fiecare cum a putut.

(Si) asa am ajuns intr’o tara in care o clica de mafioti semianalfabeti creaza legi.

Pentru ca foarte multi iau in brate negarea si repeta litanic ca nu e asa cum pare, ca va fi bine. Fara dovezi, doar din negare.

Pe larg.

Deunazi postez ceva legat de IoT (produsele conectate la internet).

Despre nesimtirea unui gigant – Logitech – care anunta ca un device IoT va fi oprit in curand. Asta e o un risc al produselor IoT: te trezesti brusc ca ai dat banii pe un obiect care devine complet inutilizabil pentru ca firma producatoare nu da o ceapa degerata pe clientii sai.

Te astepti la asa ceva de la o firmulita chinezeasca de pe un vapor. Dar de la un nume atat de mare? (asta arata si cat de bine functioneaza teoria “mainii invizibile” pe care prostimea mondiala a luat’o de buna de la mancatorul de perje Adam Smith)
Revenind la povestioara: in urma postarii mele, un fost amic pune si el un articol legat de problemele IoT.

Articol foarte “bine” facut, pentru ca din el lipsea cea mai mare problema: securitatea. Care la IoT este sublima dar lipseste cu desavarsire. Si problema este cu atat de mare cu cat nu se rezuma doar la cei care au fost suficient de aerieni sa cumpere asa ceva. Ci produsele IoT pot fi folosite impotriva intregii societati – iar asta nu este o teorie valida tehnic ci e deja istorie. Acum cca un an si ceva USA a fost afectata pe mai mult de jumatate din suprafata sa de caderi de servicii de internet pentru ca niste tipi au folosit device’urile IoT ca trambulina de atac catre infrastructura care da viata internetului. Iar treaba e mai serioasa decat pare pentru ca acum internetul este oxigenul miscarii sociale: de la semafoare de pe strada la platile cu cardul si la apeluri telefonice. O oprire a conexiunii la internet poate duce (de la tara la tara) la o blocare instantanee a tuturor activitatilor. Au mai fost afectate Olanda si Australia, dar mai putin.

Amicul meu raspunde ca el e mai degraba afectat de raspandirea informatiilor personale. 
Ceea ce este un indiciu al (im)potentei sale cognitive, prioritizand o tema etica (fiindca abordarea sa era pur etica) in detrimentul problematicii blocajului economico-social la nivel mondial. Prioritizand o treapta superioara a piramidei lui Maslow in detrimentul uneia inferioare (problema etica a informatiilor personale asupra problemei achizitiei hranei).

In poveste apare un amic acestui amic. Care afirma oniric ca e o problema falsa, ca va aparea si securitatea ca uite windowsul era jale acum 20 de ani dar azi merge bine. Refuz sa intru in discutia unor argumente atat de puerile si recomand urmarirea pe tweeter a autoritatilor in securitate. Pentru a se intelege ca trendul actual al produselor IoT nu este spre securitate ci dimpotriva. Ca scenarii care acum cativa ani erau subiecte de bancuri sau povesti sf acum sunt realitati. Masini asupra carora se obtine cotrol de la distanta iar soferul santajat sa plateasca pentru a i se reda controlul directiei sau capacitatea de a frana masina. Sau pur si simplu doar pentru ca un pusti din Rusia ori China testeaza niste scripturi gasite pe net.

La aceste argumente amicul amicului raspunde sec si autoritar: “Lucrez in bransa”.

Ma opresc mirat. Cum poate atunci nega cu atata seninatate problema securitatii?

Si intreb, in care bransa? Programare, programare IoT, securitate de sisteme, dezvoltator de securitate...? Intrebare foarte utila deoarece unele din aceste categorii fac parte din sursa problemei... fiind in bransa.

Tipul nu raspunde.

Asa ca in virtutea curiozitatii dau un singur(!) gugle search. In mai putin de 15 secunde aflu ca tipul e vanzator SAP.

Ii zic ca nu cumva sa spuna ca vanzator SAP e in bransa... (astfel atragand atentia asupra efectelor lipsei de securitati a datelor personale, lucru despre care afirmase ca nu il deranjeaza). Pe de o parte se considera in bransa si facea afirmatii fara acoperire despre securitate, el insusi avand o atat de proasta securitate a persoanei sale incat... 15 secunde, o singura cautare. Pe de alta parte se considera a fi din bransa... pe o baza falsa.

Tipul se arata ofticat, se plange de intorsatura de situatie.

Ii explic ca deh, daca se fac afirmatii fara acoperire exista unii care nu le inghit.

Amicul meu ma taxeaza, ii explic si lui ca astept argumente reale atunci cand sunt contrazis. 

Amicul meu imi da block.

Ambele personaje cu care am avut discutia sunt indivizi care au reusit aici si apoi au reusit afara. Care sunt suficient de dotate rational incat sa voteze in cunostinta de cauza.
Si cu toate astea, iata, ceea ce stiu sa faca, zona in care exceleaza, reactia in fata unei informatii perturbante e de a isi pazi bula negarii, in interiorul careia totul va fi bine. Gandeste pozitiv...!
Sa'si pazeasca bula in interiorul careia ei au dreptate.
Sa'si pazeasca bula...
Si ignorarea realitatilor derajnante.
Ori cand acesta este modus vivendi pentru oamenii care reusesc economico-social... care sunt sansele societatii?!
.

marți, 19 septembrie 2017

Un procuror

.
Spirit civic si justitiar la prim procuror sector 4! Sublim dar lipseste cu desavarsire.

Pe scurt: cand un cetatean da dovada de spirit civic trebuie pedepsit.

Mediu: Este oare abuz in serviciu a lua ca procuror o decizie de refuz de cerere prelungire dovada de circulatie (reprezinta o formalitate), decizie bazata pe starnirea nereusita a unei altercatii pe strada legata de rezervarea fara fond legal a unui loc de parcare pe trotuar? 

Mai lung, cam asa...

-----

Acel moment cand esti procuror si iti rezervi la munca un loc de parcare pe un trotuar foarte ingust si te enerveaza ca un cetatean ti’l semiignora (eu parcasem motorul la o distanta de cca 1-2 metri), tu ii arunci un “da’ tu n’ai vazut ala?!” pe un ton care fara doar si poate angaja nici mai mult nici mai putin o discutie de tipul “hai sictir!, ba p’a ma’tii!”, ti se raspunde totusi calm fiind anuntat ca e o lipsa de simt civic parcarea (completa) a unei masini pe un trotuar atat de ingust, asa ca spui angajatilor sa fii chemat cand respectivul isi depune actele (chiar si tinut un pic la usa dupa ce i’a trecut randul) si victorios il anunti ca:
a. Nu este dreptul lui(!?) sa faca acele afirmatii (afirmatiile fiind – reamintesc – legate de lipsa de spirit civic a parcarii unei masini pe un trotuar ingust);
b. Cand respectivul iti spune ca are trei motive pentru care a parcat asa... tu zici “nu vreau sa le aud!” (esti doar procuror, ce conteaza niste argumente pentru tine?!);
c. Ii mai zici ca ai dreptul sa ii refuzi cererea de prelungire a dovezii pentru ca tu ai sarcina de a vedea daca el o merita sau nu! (eh, minune, inseamna ca de regula nu isi face treaba, pentru ca sunt la a 5’a prelungire si e prima data cand ne cunoastem) Si il anunti ca o vei refuza, si ca poate face actiune in justitie care ii va fi refuzata.

-----

Ce putem surprinde aici?

Ca un procuror ia decizii referitoare la un caz bazate pe nemultumiri personale complet nerelationate cu cazul. Putem? Putem!

Ca un procuror decide ca unui cetatean i se va anula un drept pe care il are pentru ca a manifestat spirit civic. Fenomenal? Cu siguranta!

Ca un procuror refuza sa asculte argumentele pro si contra intr’o discutie. Trist? Foarte! 

Ca un procuror se manifesta complet lipsit de calm si educatie si incearca sa starneasca certuri pe strada prin abordari agresive. Jenant? Penibil!

Si acum cateva lucruri adiacente.
Stiti acele obiecte pe care diversi indivizi le pun cu de la sine putere pe strazi pentru a’si rezerva locuri de parcare. Sau a le inchiria (locurile de parcare). Despre ele doua aspecte: a. in mod clar nu reprezinta marcaj stradal cu forta de lege; b. chiar mai mult, am cateva dubii la legalitatea lor, intrucat la ultimul examen de carnet am cetit ceva de genul ca acela ce adauga diverse minuni pe strada in scopul de a interveni, de a modifica circulatia pe strada se face vinovat de chestii la nivel penal (daca nu sunt puse cu aprobare de la militie). Intrucat nu sunt jurist nu stiu daca acele capre, fieratanii, lazi pietre samd intra sau nu in categoria respectiva. Dar asa ca simplu cetatean zic ca ar fi logic. Si in mod clar nu avea autorizatie de la politie pentru a rezerva loc de parcare pe un trotuar destul de ingust... cred ca ar trebui sa fie imposibil! 

Ca idee, chiar peste strada, este o parcare amenajata, cu vreo 5-6 locuri... ar fi putut cere la primarie alocarea catorva. Doar e parchetul de pe langa bla-bla sector 4, sigur ar fi reusit sa le obtina!

Curtea acestui procuror este una din putinele care nu accepta trimiterea acelor hartii prin email. La altii se poate, aici cetateanul trebuie sa lipseasca de la munca pentru a le depune.

Ca procuror afirmarea ca cetateanul nu are voie sa aiba grija de urbea in care locuieste (firesc, in limitele legii) consider ca este amendabila, este nociva social.

Acest individ actioneaza on daily basis impotriva spiritului civic si a conceputului de justitie.





Iar aici e o poza facuta cu o luna in urma. Pe acelasi trotuar, cativa metri mai "la vale". Cum aveam sa aflu mai tarziu un pic proprietara... lucra fix in biroul in care depuneam hartiile! Fusese deja anuntata de jandarmii de la poarta ca cineva ii pozeaza masina...! Si ea m'a certat serios si mi'a spus ca nu am dreptul sa fac asa ceva... ea in schimb avand dreptul de a bloca trotuarul.

Masina procurorului nu am pozat'o. In mod uimitor, dar a reusit sa o parcheze astfel incat sa aiba loc o mama cu un carucior pe langa. Asta e etalonul meu. Caruciorul.

Finalmente, indiferent de cate mizerii imi va face acest individ, stiu ca voi continua sa fac ceea ce imi dicteaza constiinta.
Daca eram genul care sa renunt la ceea ce consider ca este corect din cauza greutatilor as fi facut'o inca de pe cand o duceam greu, lipsindu'mi lucruri mai grave decat un carnet (as in fuckin' hrana) in adolecenta, in tinerete, cand refuzam sa tac in firme imorale, in fata unor patroni de teapa acestui... procuror.

.

miercuri, 2 august 2017

Filo - sofie



.
Distanța dintre inteligență și înțelepciune este dată de morală. Însă nu acea morală căpătata din exterior, ci izvorâta, din interior. Inteligența care reușește sa coaguleze principii ce depășesc interesul personal. 
De regulă cei ce îmi negau existența înțelepciunii au dovedit cu timpul carențe pe latura morală. 

---------------------------------------------------------------------------

Iar intr'o zona adiacenta, de niște zile încoace observ din nou că percep o legătură sine qua non între "traiul chill" și decadență. Fie morală, fie culturala, ori rațională. Si'mi amintește de prima reacție avuta vis'a'vis de un subiect dintr'o carte a lui Umberto Eco, în care niște preoți se întrebau dacă râsul este relaționat cu diavolul ori ba. I'am considerat atunci închiși la minte, extremiști... Iar acum dacă înlocuiesc diavolul cu micimea umana (în feluritele ei forme) observ că am ajuns la aceleași dilemă. 

---------------------------------------------------------------------------

Și a treia idee care îmi tot revine zilele astea este că am ajuns intr'o societate în care aceia care stabilesc în cel mai vocal mod ce este corect și ce nu (political corectnessul, feminismul...) sunt cei cu o baza culturală... precară (iar acesta este un eufemism). Sunt cei ce au avut ca ocupare prioritară, ca baza a dezvoltării personale a fi cool, nu a fi cult. Hipsterimea care și'a umflat egoul cu lecturi de nișă (dar cool) considera ca a căpătat prin asta o supercapacitate de a distinge mai bine decât oricine altcineva binele de rău. Sau de a relativiza binele și răul, după caz.

.