o zi de luni

Dupa munca.
Dupa o zi crunta.
In care am aflat ca smecherii de la peugeot imi cer 25 de milioane pentru o reparatie care s-au gandit ei sa nu o acopere garantia, chiar daca nu este vina soferului. Ei spun ca este vina traficului modern in orase. Eu spun ca este politica nesimtirii a slabei fiabilitati pentru asigurarea vanzarilor.
Cum spuneam, dupa o zi crunta.
Ajuns acasa, dormind in sfarsit dupa 3 zile de nesomn.
Ma suna un director. The director. Numarul doi in firma. Si ma anunta nemultumit ca nu-i merge o anumita comanda de pe un proaspat creat cont de mail. Si cred ca este din start subinteles de orice om care are ceva experienta in campul muncii pe la noi faptul ca firesc, acel individ nici nu ceruse acea facilitate. Dar vroia ca IT-ul sa ghiceasca cum va folosi el un cont de mail. Probabil prin conectare in campul astral.
Mai precis, este vorba de acesti papagali ajunsi in posturi de manageri, care nu sunt in stare sa-si previzioneze / anticipeze propriile actiuni, si sa-si croiasca din timp circumstantele pentru realizarea lor. Nici nu vreau sa imi aduc aminte ca acestia ar trebui sa anticipeze intregi procese de munca pentru sute sau mii de oameni pe care ei cred ca ii conduc. Si nu ma refer la actiuni care nu pot fi anticipate datorita vitezei cu care trebuie sa se faca adaptarea la diferite noutati in piata. Ci ma refer la actiuni ‘gandite’ cu saptamani inainte, discutate in sedinte ‘grele’. Da, mai mult ca sigur, cei din it ar trebui sa dea si examene de conectare in astral si culegere de informatii din zone oarescum paranormale. It-istul care nu e si yogin e un nimic.
Revenind, dupa ce ca individul nu fusese in stare sa formuleze o cerere catre departamentul it conforma cu nevoile sale, nu numai ca era nemltumit de calitatea muncii altora, dar in plus vroia rezolvarea instantanee. Pentru o problema care suferea amanare de trei-patru zile, nu numai 12 ore – atat cat ii dadusem de inteles ca va fi (adica pana a doua zi cand ajung la munca).
Pentru a-i indulci pastila i-am spus ca eh, asta e, este o actiune noua ceea ce face, si ca orice actiune noua are un inceput cu mici sincope. Mi-am muscat limba. Ca imi doream din tot sufletul sa-i spun ca sincopele nu erau deloc firesti, ci se datoreaza incompetentei cuiva de a organiza. De a organiza un lucru de trei lei, cu doar cateva variabile de luat in calcul. Incompetentei cuiva, adica a lui.
Tipul mi-a replicat ca nu vrea sa existe niciun fel de problema la demararea acestei actiuni. Totul vrea sa fie ca la carte. Mi-am muscat limba din nou. Daca vroia acest lucru, trebuia sa lase pe altul in locul lui.
Firesc, m-am trezit (dormeam dupa cum am spus). Firesc, am intrat pe serverul de mail si am gasit cum sa fac ceva ce nu mai facusem niciodata. Firesc, cu toata distractia, teste, tot tacamul.
Cand mi-am dat seama ca pot rezolva, l-am sunat si i-am spus ca in cinci minute trebuie sa fie functionala si noua lui distractie.
Neh. El plecase. Iar acum eu trebuia sa mai gasesc si modalitatea de a juca si rolul lui in povestea asta. Astfel incat sa para ca el a facut-o.
Firesc, am facut si asta.
Iar ei nu fac altceva toata ziua decat sa se gandeasca ce sa mai inventeze pentru a transforma si relatia firma / angajat intr-un business rentabil pentru ei.
Iar eu lucrez pentru ei. Si ma deranjeaza mai mult tampenia si imoralitatea decat rahatul de salariu pe care mi-l ofera. Evident, sunt mai tampit decat ei.