..............
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
(Marin Sorescu)
..............

joi, 29 mai 2008

oldies

Cetind un blogu’ altcuiva mi'am adus aminte.

o teza de chimie (cu diriga). diriga pe care o vedeam de maxim doua ori pe trimestru. ca primise o mostenire din jermania de fro' 40 de mii de marci (bani groaznic de multi p'atunci... aaa... cred ca si acum). en fin. tipa trecuse cu o saptamana mai inainte prin fata clasei si spusese (cui gasise p'afara) ca avem de conspectat juma' de manual si ca dam teza... eu nu conspectasem. ca aveam chestii mai importante de facut (cum ar fi sa stau cu burta'n sus in pat si sa ma chinui sa'nteleg de ce naiba au ales aia pentru semafoare fix culorile alea, atunci cand le’au inventat. si daca culorile au capatat o anume importanta pentru noi fin'ca le'am folosit pentru anumite chestii sau invers: le folosim pentru anume chestii to'ma pentru ca ele are niste efecte asupra noastra din start) revin. teza. toti scriau direct din caietele cu conspecte. pe fata, deschise pe banca. m'am 'nervat ca n'aveam de unde. si nu pot spune de ce, dar mi se parea incorect (ei are si eu nu). si'am gasit motiv sa nu scriu: adica ce pana mea? eu stiu ca nu stiu, ea stie ca nu stiu. eu stiu ca ea stie ca eu nu stiu. si atunci pentru ce atata chin? si'am inceput sa admir cerul. (incredibil ce senzatie de libertate am experimentat atunci) tipa se oftica. si'mi zice sa scriu. eu ma opun: si zic "pai nu stiu". ea: "incearca, descurca-te!". eu ii trantesc lent si meditativ povestea de mai sus cu verbul "a sti" conjugat pana la moarte si finalizata cu "la ce bun?". apoplexie cu fandaxaie. mi'a promis ca ma lasa repetent. nope. m'a trecut. chiar cu 6, daca remember bine.

Dicxstractia a fost dupa vro’ doi ani. Cand am fost imprastiati la celelalte clase de acelasi an cu noi. Si eminentul subsemnat am ajuns impreuna cu alti doi ghinionisti la o profa’ de chimie care avea pretentia sa stim TOT! Fara gluma, cand am ajuns in clasa aia am crezut ca am schimbat liceul. Erau ca aia in clasa a treia care raspundeau in cor toata clasa... si se bateau care sa raspunda la intrebarile capcana... Am incercat sa negociem cu tipa, ne-am dus tustrei la ea, i’am povestit... ne’a dat ragaz doua luni sa ne punem la punct cu materia de pe doi ani (ca a zis ea ca e suficient sa stim doar aia doi ani ca sa facem fata acu’... treaca de la ea...) Sa ma bata alizeu’ daca mi’aduc aminte cum am trecut la chimie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

spui, semnezi.