exprimandu'ne

uneori o mai dau in bara.
nu chiar ca francezii in primul mondial, dar totusi.
saptamana trecuta injuram de zor folosirea alaturarii de litere / sunete "ma loghinez".
pe de o parte, ce'i drept in ferestrele de autentificare apare cuvantul "login". unu la mana. doi la mana: luata ad literam actiunea de logare ar insemna o inscriere intr'un log (jurnal), pe cand loghinare ar fi intr'adevar cea de autentificare cu user si parola.
...insa mie tot imi suna crunt. si nu voi folosi aceasta exprimare nici batut la talpi pe coji de nuci.

si ca asta vine de la multinationala in care ne vom implementandu'ne, cred ca tocmai am ratat prima luare in coarne cu viitorul sef / viitorii colegi. ca la prima sedinta IT in formula mixta pur si simplu nu am avut timp sa le spun (cand se potrivea in discutie) ca noi nu suntem neam de robotei, suntem firi ceva mai autonome, suntem indivizi capabili sa cantarim o situatie si avem cohones sa luam o decizie. ideea e ca nu intentionam sa spun ca ei ar fi pe dos... dar asta in mod clar s'ar fi inteles.

insa tot cred ca am comis'o undeva. ii explicam la telefon unuia dintre ei cum se poate conecta remote pe un laptop de la noi fara nici un soft adiacent. el a simtit nevoia unei confirmari si a intrebat prin birou pe'acolo pe cineva... am auzit explicatiile care aratau ca omul care raspundea stie doar partea din metoda pentru userul obisnuit... si pur si simplu mi'a scapat "mai, asta e pentru incepatori". dupa ce am scos'o am ramas si eu traznit. totusi nu cred ca eram pe speaker. sper... oricum, trece.

ma uit la ce inseamna o multinationala. si nu'mi place. noi am avut un sistem pseudocomunist care doar pretindea ca ne uniformizeaza. dar multinationalele chiar o fac. iar dintr'un anumit punct de vedere uniformizarea inseamna dezumanizare. se pierde liberul arbitru. ti'l recapeti doar dupa ce ai demonstrat ca ti'ai nivelat asperitatile. personalitatea. ceea ce garanteaza ca apoi iti vei folosi recapatatul liber arbitru in spiritul si litera marii masinarii.

ma uit la viitorii colegi. imi lasa impresia ca nu au curaj sa faca un pas fara aprobarea fratelui mai mare. 'curaj' nu este cuvantul potrivit. ei nu concep ca ar exista aceasta posibilitate. ca in filmele sf cu societati bizare. am senzatia ca daca intr'o zi ar ramane fara sef si fara proceduri ar considera ca n'au ce face. si probabil ar pleca acasa. pe de o partea asta este o metoda sigura de a evita haosul. intr'o firma ce depaseste cateva mii de oameni. pe de alta parte efectele sociale (indivizii ciuntati) mi se par prea mari pentru scop (bunastarea unui varf de piramida).

pisicii mele ii place sa se uite'n soba. zilele astea o s'o vedem cu mustatile parlite. bineinteles, conform procedurii!

mecanica iegzista

mecanica exista. mecanica aia de care oamenii din invatamant (adica aia care stabilesc ce imagine vor avea despre lume generatiile de maine), deci oamenii din invatamant, spuneam, prefera sa taca.
lucruri se intampla adeseori intr'o coerenta "intima" (atributul asta nu ma bucura prea tare, l'am preluat si eu dintr'o scoala, alta decat cea de stat).

ca de pilda, de dimineata incoace (dimineata inseamna aici ultimile zile libere - week-end), ma gandeam ca anul trecut de doua ori am ales. am inteles probabil la un nivel ceva mai inconstient ca unele lucruri (unele inseamna multe, dar aici ma gandesc numai la unele) ajung sa existe in functie de convingerile tale (proprii). convingeri care uneori pot fi create (crescute) prin hotarare (printr'un act de hotarare, de decizie). poti astepta la nesfarsit ca sa vina galateea, daca la un moment dat nu te si decizi ca in fata ta este galateea...

apoi - acum, citesc absolut intamplator asta. (link'ul trebuie neaparat citit, superb articol, invidia imi (isi?) scotea coltii la fiecare 2-3 paragrafe).

erau vremuri in care vorbeam, gandeam, scriam la fel (cu o mica diferenta - nu prea obisnuiam sa pun sub semnul intrebarii finalurile de preumblari - decat arareori sau in lucrarile scrise pentru invatamantul de stat, din motive evidente). acum am amintiri care ma opresc. din gandit, din vorbit, din scris.

nu...

nu vrei tu tristetea mea?

diverse

azi am simtit un miros pe care nu'l mai intalnisem din copilarie. pamantul umed plin de viata incalzit de soare de primavara.

mai demult am vazut pe blogul unui tip din nu-stiu-ce-oras cum ii ridiculiza pe bucuresteni ca stau si asteapta transportul in comun si apoi se inghesuie in el in loc sa mearga pe jos. azi am fost sa platesc facturi. si am mers pe jos. fiindca imi place soarele. si fiindca mi'am zis ca sunt dar doua-trei statii amarate. am facut 35 de minute la dus. si 6 minute la intors - cu tot cu asteptarea tramvaiului. apoi mi'am adus aminte de smecherasul de provincie. imi pare rau ca nu mai stiu blogul 'eficientului' ala.

ma uit la aproape orice maidanez pe langa care trec. cu jind. vreau un caine. si in perioada asta vreau chiar unul rau. si am pisica. sau cred ca am - tocmai am lasat'o pe afara cat am fost sa platesc facturile. ca e cald si superb. inca nu am gasit'o.

si mi'am dat seama de ceva. eu nu stiu sa ma joc. iuli mi'a oprit chestia asta de pe la 6 ani.

riscuri inutile

de cateva seri incoace plec de la birou pe centura. la 7-8 e mai liber decat prin bucurestiul blocat si il am de strabatut cam in diagonala.
invitatie pentru cei dornici de emotii tari. veniti intr'o noapte cu ploaie. si ceata. pe centura bucurestiului. si incercati sa nu scadeti sub 80 la ora.
sunt sectoare fara pic de lumina. pe drumul ud farurile sunt cvasiinutile. in ceata faza lunga mai mult te orbeste pe tine decat lumineaza drumul.
pur si simplu nu stii in ce directie este drumul. care serpuieste fara jena. uneori de la sine, alteori prin grija celor de la drumuri si poduri. marcajul este sters.
iar ca bonus, o mica eroare este suficienta. pe margine ai fie sant la fel de intunecat ca drumul, fie parapet (invizibil datorita camuflarii cu noroi).
o psiholoaga mi'ar zice ca evident o caut cu lamanarea. eu insa cred ca imi oblig atentia si creierul sa lase toate gandurile pe care le macina constant. ducandu'ma ca nebunul pana cand ma intreb cum de mai sunt intreg si cum de mai este tot asfalt sub rotile mele... ca eu nu mai vad drum de secunde bune. oricum, e o metoda destul de riscanta de a uita.
chiar am vazut deja doi care nu au reusit pana la capat. doi in trei seri mi se pare notabil.
la una si venise o masina de politie. care statea dincolo de masina proptita'n ceva din marginea drumului. masina cu luminile stinse. politia la fel. firesc, nici un fel de semnalizare. nici triunghi, nici lumini, nici un zgarcea imbracat in ceva reflectorizant. sansa de a intra in masina zob era atat de coapta incat s'ar fi cules singura daca ar fi putut. ca'i ramasese aleia fundul in sosea...
pe de o parte nu mai dau drumul la muzica in masina pentru a'mi auzi mai bine gandurile. pe de alta parte gonesc in intuneric pentru a le face sa taca. lumea e plina de zanateci.

mahala

"... si se incepu, sau, mai bine zis, urma o conversatie zgomotoasa. Un observator mai fin decat Titi si'ar fi dat seama ca se afla in casa unor oameni abia iesiti din mahala prin ocupatiile noii generatii. Puteau fi functionari, poate chiar profesori sau asa ceva. Vorbeau in locuri comune de gazeta, intrebandu'se de una, de alta, amintind o intamplare, indignandu'se, fara sa se prinda de nici o idee." ...de la Calinescu cu Otilia lui enigmatica.
atat de bine este descrisa aici tipologia discutiilor obisnuite in ziua de azi... incat ma gandesc (din nou) ca mahalaua a castigat. a invadat totul, a ajuns pana in aviatorilor. la numarul 1. casa cu lumini colorate si cruce'n fata. 'hehecali.

criza daciei - poveste neverificata

o prietena a mamei lucreaza la dacia. intr'un show room.
si vin oamenii sa cumpere. masini. dacia.
si ei n'au. ce sa vanda. de unde sa dea.
cica abia mai gasesc printr'un garaj prin tara cate una.
intre timp, oficial dacia spune ca are stoc enorm, ca trebuie sa trimita oamenii acasa.
din cauza crizei.
care iti permite sa faci orice nesimtire in numele ei ca nu te mai intreaba nimeni.
ci chiar te compatimeste.

maratoane, maratoane

joi seara, pe cand plecam de la birou, tocmai ce auzisem clantanitul pe care il face laptopul la inchidere... cand... primesc un telefon. cineva nu putea accesa niste fisiere de pe un server. cu un sfert de ora mai devreme avusese aceeasi problema si o rezolvasem. dar vazusem o eroare urata pe serverul cu pricina. cu 'win 32 generic host 32'.... ca la virusii de pe vremuri. redeschid laptopul, intru pe server, problema reaparea!
apoi aflu ca se blocheaza conturile de domeniu! intru pe unul din serverele de domeniu... si transpir instantaneu (fara exagerare): aceeasi eroare 'win 32 generic host' bla-bla.
ma uit in evenimente... totul era rosu - cosmar!
laptopul de teste de pe biroul meu incepe sa bingane din cand in cand, ca si cum ar detecta un drive. brusc ii dau o scanare antivirus. el brusc gaseste virus (worm). W32.Downadup ( sub numele asta apare la symantec, la altii are alte nume)
dau alarma. un coleg se suie in masina si vine. face naveta din ploiesti (valenii de munte).
pana ajunge, gasesc documentatia aferenta lui. si un removal aferent. desi la inceput am citit ca e de risc 'low', am descoperit ca in conditiile unui domeniu devine dureros. dupa ce ajunge colegu' incepe bairamu'. inchidem ISA (serverul de internet prin care ies userii) si serverul de mail. seful ne'a zis sa mai tragem din priza cat mai multe switch'uri, dar ca sa facem asta fara omul de la network... ar fi fost pe jumatate loz in plic si oricum ar fi durat f mult timp sa detectam care si ce tine. asa ca am sarit peste desi ca principiu ar fi fost o chestie inteligenta. rulam removal'ul pe toate serverele (unele se incapatanau), gasim worm'ul pe cateva dintre ele, apoi rulam si patch'ul de securitate de la microsoft care inchidea bresa de securitate folosita de uratenia asta. si symantec pe toate.
conturile se blocau intr'o veselie. la inceput mai mult conturile care contineau in nume 'admin' sau 'sys', apoi fara diferentiere, tot ce exista.
riscam sa ramanem in afara domeniului! am scos screen saver'ul de la laptop am deschis pe ambele de pe biroul meu tool'uri de management conturi, ma asigur ca raman deschise si accesibile... si'am inceput sa stau. teoretic colegu' venit era in charge (ca e mai studios din fire). si asteptam sa decida urmatorul pas. in domeniu era debandada totala. erau incercate parole pentru toate conturile, drept care se blocau intr'o veselie.
am asteptat pana cand m'a lovit damblaua. dupa care i'am zis ce am eu de gand sa fac si am plecat in firma. el a venit cu mine.
si am luat ad labam toate computerele din firma, le scoteam din retea, rulam removal'ul, apoi aplicam patch'ul microsoft. 70-80% erau afectate. noroc ca avem vlan'uri si wormul asta nu sarea in alta clasa. adica jumatate din computere nu erau amenintate. asa s'a facut 7 dimineata. au inceput oameni sa vina in firma. eu m'am apucat sa deblochez conturile. cateva sute. cand am ajuns la coada, deja dintre primele erau din nou blocate. pana mea. le'am lasat asa. sa ne sune cei care se logheaza. aveam niste frisoane dureroase prin corp cum nici in armata nu am cunoscut. si nu imi prea mai era clar cine eram si ce faceam.
acum conturile se blocau enervant de rapid, dracu mai intelegea de ce, insa logurile de evenimente de pe servere nu mai raportau erori. asa ca de ce pana mea se blocau, daca nu erau logari nereusite? puii mei! totusi imi dau seama de ce inca avem probleme desi am rulat minunatiile alea: pe colegu' care se ocupa de bucuresti il doare la basca. si nu face update'uri de securitate pentru sisteme, ba chiar sunt sisteme care nu au nici un fel de antivirus pe el. pai sa nu'i sparg capu'?
pe la 9 dau un mail informativ catre toata lumea. sa stie ca sunt probleme, ca n'au internet, bla-bla.
vin oameni proaspeti - ceilalti colegi. dar in virtutea lui 'nu stiu - nu ma bag', au venit degeaba. vorbim si cu departamentul 'frate' din multinationala in care ne lipim... hotaram sa facem un deployment cu noul antivirus de la ei, folosind politici de domeniu... si stau. trebuia nascuta politica de domeniu cu scriptul de deploy si noul server antivirus. cum il cunosc pe mon colegue ca asculta ce'i spun dar face numa ce citeste in documentatii l'am lasat in pace. sa fie el din nou in charge.
uite'asa zi de vara pana'n seara s'a facut ora 2 dupa'masa. m'am dus la el, s'au mai strans cativa in jurul nostru. i'am zis cum am facut saptamana trecuta doua politici de domeniu cu scripturi (care by the way, chiar el se mira ca au mers mai bine decat oricare din cele facute de el). il vad ca incepe sa'mi puna documentatii in fata, in care 'mai totusi aici scrie ca...'. ma fut pe ele de documentatii! n'am dormit de 24 de ore, suntem in criza, iar noi in loc sa testam, o frecam aiurea si ne dam cu parerea, si facem analize abstracte! imi bag picioarele si ma duc la mine la birou. dau buletine informative la fiecare juma' de ora, deblochez conturi non-stop, chestii de minima sustinere in viata.
dupa inca o ora ma ridic, intreb care sunt coordonatele noului server antivirus. hotarat sa ma duc sa fac manual instalarea pe cele 4-5 departamente afectate. seful intervine, vrea sa se lucreze unitar. explicatii discutii, le spu ca daca eram odihniti si fara situatie de criza faceam elegant si inteligen deployment. insa in conditiile astea... neuronul meu nu mai functioneaza suficient ca sa fac chestii frumoase. asa ca fac mai simplu, dar bine. plecam cu totii sa facem ce am propus eu. pe la 7-8 seara devin teleghidat. fac un computer muci. trec la urmatorul. terminam pe la 9.
muncesc de cca 30-35 de ore. in afara de mersul nesigur si foamea pe care o simt uneori in capul pieptului, totul e ok. ba chiar am un boom de energie de zile mari. am gasit o chitara printr'un birou, am pus putin mana pe ea, colegii au facut ochii mari. nu se asteptau sa se ocupe cu d'astea tipul irascibil, serios tot timpul, cu care nu poti sa futi timpul la taclale la tigara...
conturile nu se mai blocheaza. tipul dela network verifica cu un wireshark daca mai sunt atacuri prin retea, mai gasim vreo doua statii care oricum erau in lucru. URA!
ne'am deconectat. rad aproape necontrolat. dau mailul de informare ca s'a iesit din criza. ne'a luat fix 24 de ore din momentul detectarii problemei.
ne'am strans aproape toti intr'un birou, oamenii s'au dat la barfa. seful ma trimite acasa. ma si imbratiseaza in treacat. un coleg ma intraba o chestie tehnica cu care isi bate capul de ceva vreme. nu stiu precis, dar ma asez la computer si in 5 secunde ii arat unde se gaseste ce ma intreba. au facut toti ochii mari, inclusiv sefu si'a aruncat un ochi sa verifice ca am raspuns chiar pe bune. ce'i drept nici eu nu ma asteptam sa gasesc rezolvarea atat de repede. noroc cu intuitia asta a mea.
am plecat. vineri la 9 jumate. venit la birou joi pe la 11. ninge demential. cu fulgi mari cat nuca. ma simt excelent. as vrea o baie, un film si un masaj. masaj n'avem de unde.

ieri l'am vazut la stiri pe wormul care ne'a vizitat si pe noi. a trecut si pe la BRD si Rompetrol.

acum. va recomand tuturor sa rulati doua chestii:
- un tool care detecteaza si inlatura uratenia aia ( de la Symantec)
- un patch de la Mirosoft care inchide usa pe viitor uratului ala. (asta e pentru XP, se gasesc pentru fiecare sistem in parte)
- daca primiti mesaj ca a gasit ceva symantecul, trebuie sa dezactivati system restore, il scoateti din retea, rulati din nou smecheria, pana cand iese curat - eventual in safe mode.
totusi, daca nu aveti parola pe computer si nu aveti facute up-date'urile minime de securitate pentru windows... este dejaba. tocmai v'ati ridicat computerul la rang de obiect cvasiinutil a carui principala activitate este de a ataca alte computere din zona si de a trimite spamuri. iar printre picaturi mai raspunde si click'urilor voastre, asa, ca sa nu aveti impresia ca pierdeti timpul in fata lui chiar degeaba.

ps. inca nu mi'am revenit din oboseala... la varsta asta incep sa treaca mai greu efectele unei nopti nedormite...

bun

un articol de blog. care m'a.
desi cam lung si pentru timpuri mai incete... dar din loc in loc ma opream si respiram.

multinationala

urata chestie. (bine, zilele astea toate'mi par urate)
oricum, iata ce exprimare vad intr'un mail ieri: "telefonul sa se logineze la numere internationale"
BA FIE'VA DE GAT LIMBA TRARANCELOR AJUNSE LA BIURO' ! stati naiba acasa la sapa!
ametite care incearca sa fie fete de oras, poliglote, cosmopolite, tute fara pereche.
1. verbul reflexiv a se logina imi provoaca spasme neuronale.
2. telefonul nu face login pe numere. telefonul pur si simplu... suna... catre diverse numere.

reusesc tute d'astea sa creeze niste constructii imposibile, penale si imbecile de te doare mintea cand le citesti. nici nu stii ce vor de fapt. ca le e greu sa foloseasca limba de'acasa, aia pe care au invatat'o de la muica lor. si's puse astea in niste pozitii pe niste salarii de te doare bila. traiasca si infloreasca sistemul promovarii imbecilitismului!

va urez sa va loginati cu satisfactie!

cumul de lepse

1. leapsa cu poza. explicatie: tim-bleading. dimineata. dupa inundatia cu apa din cursul bataliei de la rafting o ureche ameninta ca isi inceteaza serviciile (servicii de proasta calitate eniuei). asa ca iata caciula. si liviu pe juma'te surd. si da, se vede zgaiba din barba de cand am atacat o masina. cu bicicleta.

2. leapsa cu frica (danonino si crina). pai daca as scapa pour toujour de frica implantata de bataile din copilarie nu stiu ce mi'ar mai sta in cale. probabil viata ar deveni lipsita de provocari, recte plictisioare. si'atat.

3. leapsa cu cana... am primit de la crina mai demult. n'am timp de poza asa ca o descriu: arata ca o ceasca, dar are dimensiuni de bol de supa. si tot mi se pare insuficienta uneori. si e de un albastru calm. si un text (fiind la birou, surpriza nu poate fi prea mare):

"Service accounts are used to provide access to defined services. A service will access system resources using the appropriate service account, and you can restrict that accessonly to files and other resources required by the service in question. These accounts are managed differently than normal user accounts; they are often set so password will not expire and cannot be changed by the service. This protects against the service being hijacked and used against sensitive files, witch can happen if a malicious user gains control of the service trough a vulnerability in the services's programming and attempts to cause damage to the system or to data." by microsoft academic course server 2003

oricum varianta crinei la leapsa asta e chiar superba.

4. alte lepse nu mi'au atras atentia. si imi par un fel de spam blogoreic.

nu le dau nimanui. daca amuza pe cineva gaseste reteta lor la linkurile mentionate.

ps. eu chiar nu mai stau ziua pe mess. si oameni mai continua sa'mi vorbeasca obisnuiti cu faptul ca ma mai uitam invizibil. scuze.

d'ale mele

cand merg cu masina imi mai trece cate ceva prin neuron. de exemplu aseara mi'a fost clar ca mi se par ridicole demonstratiile de forta si sunt agresiv atunci doar cand vreau sa fiu lasat sa'mi vad de ale mele (sau lumea mea este agresata). mi se pare infantil sa ma apuc sa demonstrez cuiva ce puternic sunt, doar asa de amorul artei, ca o automangaiere pe muschiul bronzat si dat cu vaselina ca sa straluce in reflector. si vad ca activitatea asta are un rol important in marea majoritate a relatiilor interumane... mai ales in cupluri - daca femeia nu il vede pe el 'puternic' intr'un fel sau altul iese o varza. iar un pitic negru imi spune ca femeia de regula nu prea e in stare sa vada dincolo de aparente (procesul de 'alocare' a unor calitati imaginare tipului dorit e alta duda...). pa piticul asta l'a nascut esperienta.
da, sunt plin de spume zilele astea.

inoventie

am gasit acel produs carele este lipsa din galantarele patriei.
cel care ar face pre multi oameni mai fericiti. cel putin noaptea. (not about viagra or any kind of...)
si ma refer in speta la aceia care se afla apropitari de patrupede miaunande.
produsul cu pricina s'ar fi numind "lanterna_de_legat_de_gat_la_pisica" (cu toate prepozitiile in stil manelist)!

explicitarea modulului: am o chestie pisicoasa al carei sex s'a schimbat subit (din mascul cica a devenit femela) deh, probleme de opinii si contraopinii medicale. a naibii patrupeda torcatoare, cat stau seara cu lumina aprinsa, fie se inversuneaza pe orice parte anatomica a mausului meu (are o dexteritate feroce de a trece in fuga drept prin cablul mausului), fie doarme pe langa mine sau mai precis si mai ades chiar pe mine (sa vezi ce detxteritate am capatat io in poignet de misc mausul doar din doo desh'te ca sta tot animalul pe mana mea...). deci, are si obiceiul laudabil de altfel, de a dormi.
in schimb.
in momentul in care sting lumina, ma bag sub patura si inchid ochii... incepe concertul. zgomote din cele mai bruste si mai incredibile. aseara (adica az' dimineata la 4, ca atunci m'am culcat) stateam si ma tot gandeam cu ce naiba reuseste sa scoata acel sunet distinct, repetat, strident, in fine, cu tot ce'i trebuie unui zgomot ca sa fie suficient de sacaitor. (a fost unul dintre testele cele mai dificile, mi'a luat vreo 20 de secunde: era o conserva de haleala de matza, confectionat dintr'o tabla cartonata, sau dintr'un carton talbagificat care se golise - raritate, ca nu obisnuiesc sa'i dau din conserve) in fine, seara de seara, noapte de noapte am o multime de asemenea ghicitori. incat dorm din trei in patru, mai mult alergand si io in patru labe (sau de'a rostogolul) prin pat cautand sursa zgomotului, cu o perna in mana, pentru a tintui si anihila dusmanul de clasa.

dar. in momentul in care prototipul device'ului genial va aparea, toate aceste tulburari vor deveni o dulce amintire (tulburari onirice, nervoase, fizice samd) oriunde ar fi, pisica va vedea lumina, drept care va considera ca nu este inca momentul oportun pentru dezmatul general.

uite'asa devin mare magnat. ca'mi patentez produsul si nu vand licenta de productie. o sa fie acest produs o marca mondialcunoscuta gen coca cola. (apropo, dupa multe chinuri am decis sa beau din nou in tihna acea chestie, de cate ori am chef)

ps. se vede treaba ca IT'ul afecteaza la neuron. dupa ce azi am reusit sa dau de cap catorva chestii la care ma doar ma uitam (eventual tandru) zilele trecute, ajung acum iata sa am idei geniale si in ceea ce priveste alte aspecte ale vietii. adica da, am reusit sa fac sa functioneze politica de domeniu prin care orice computer din firma noastra isi scrie niste chestii prin niste locuri astfel incat anumiti oameni pot capata 'by mirical' drepturi nelimitande local per masina. mi'a zis un coleg ca s'ar putea sa am probleme in cateva vlanuri, dar sunt optimist. chiar nu vreau sa cred ca domeniul nu isi poate implementa politicile bazate pe scripturi in vlanuri fara chinuri majore (chiar daca vorbim de microsoft...). abia astept sa vina ziua de maine. as putea verifica si acum, dar chiar ma tine ceva sa ma deplasez in alt departament. (peste noapte anumite lucruri vor rezolva de la sine la restartarea computerelor)

de la amare

am apucat sa cetesc cate ceva de la search'ul cu buze amare. multe plicticoase. searbede. dar am gasit un blog care pare interesant. http://www.ublogs.ro/pikchiu/ nu am reusit sa'l adaug la lista de pe pagina mea fin'ca cica nu are feed.

si am reusit sa fac fro' doo chestii azi de care's destul de mandru. in plus, am mai uimit un user ca am facut hocus-pocus, i'am zis sa apese cateva chestii si s'a trezit ca ma joc la computadorul lui fara softuri specializate, apoi am inceput sa'i umplu ecranul de ferestre negre in care scriam chestii misterioase in niciolimba cunoscuta, si brusc a inceput sa'i mearga imprimata. pentru asta mai fusese un coleg (deplasat local) si nu se rezolvase. insa tot nu inteleg de ce nu'mi merge deploymentul de script pentru adaugare ceva grup din domeniu intr'un grup local. scriptul e bun, testat separat merge. la imprastierea prin gpo pare sa fie buba. vedem altadata. s'a facut tarziu fara sa'mi dau seama. iara. se pare ca pana la urma totusi imi place si it'ul. din cand in cand.

cotidiene

ce prostii mai face liviu? pai... se apuca sa spele masina seara. iarna. firesc, a doua zi de dimineata... usile sunt lipite pe la chedere, praguri! ah, liviu este eu.

si liviu se mai trezeste cu buzele amare. de parca ar fi visat grapefruit toata noaptea (cand de fapt nu am prea dormit ca a avut un exces de energie patrupeda mea). dar partea ciudata e ca acest gust de pe buzele mele nu mi'a disparut nici acum... (este aproape 6 seara). am dat un search pe gugle, cu "buze amare" sa vad ce poate fi. am gasit o serie de texte literat-poeticoase. abia astept sa le citesc in tihna... inca sunt la birou si chiar am de munca! :D

si e in prima data cand vreau sa zic de bine. de aia de la primarie. inca de ieri de cand a inceput sa se faca sflocoteala prin bucuresti au iesit la plimbare cu niste trococare. si au baltocit cu ele apa d'aia care nu ingheata. altfel azi aveam un ghetus de zile mari...

a nins

a nins superb.
daca mergeai sub 50 la ora era o placere.
azi macar am avut pretext la semafor cand ramaneam privind in neant. pe verde. de cateva zile am inceput sa fac chestia asta. ma opresc la semafor si uit sa mai plec. stau bine acolo. ma uit in lateral pe geam si uit. de semafor.

urlet 4

a patra regula. a nimicului. urla pana cand nu mai ramane nimic de urlat.
fie si numai pentru faptul ca un om obosit doarme mai bine.

urlet 3

a treia regula a uleiului de masline: urla si iti vei simti libertatea in toti porii. viata reala, gustul nebuniei descatusate, libertate.

urlet 2

a doua regula a circuitului apei in natura: fericirea fachin doare. dar fachin merita. ca daca n'ar mai fi atat de scumpa cine ar ma da pe ea un fachin sfantz?


(cam fara outze varianta asta dar nu am gasit una mai buna)

urlet 1

prima regula a fiintarii e sa urli cand te doare.

(dar conform statisticilor nu se recomanda datul. cu capul de extinctoare sau cu pumnul in preti de beton. desi la prima vedere intentia pare utila, after the party se obtine doar o senzatie de inutilitate a gestului proaspat executat)

banc de la foka

de la foka. mai foka, am vrut sa'ti iau o foca mica din amsterdam, aveau la un magazin de souveniruri, dar a doua oara nu l'am mai gasit. sory! :D

Doua prietene virgine isi povesteau tot ce faceau . Una dintre ele pleaca intr-o excursie si se intoarce ne-mai-virgina. Cealalta o intreaba:
- Cum e? Povesteste-mi!
- Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi e nemaipomenit!
Prietena sa, intrigata, intreaba:
- Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?
- Nuu!!
- Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?
- Da! E ca durerea de masea!
- De ce ca durerea de masea?
- Pentru ca te doare, dar nu vrei sa ti-o scoata!

referat

pentru ca mi se tot cere referatul asta, il pun aici.
pentru ca e singurul referat in care am scris ce m'a pleznit pe mine mintea si chiar a si fost notat ok.

Originalitatea şi Timpurile

Originalitatea este pusă cel mai ades în relaţie directă cu noul, în felurite manifestări ale acestuia.

In ceea ce o priveşte, se poate afirma fără frică de greşeală, că de-a lungul timpului, aceasta a fost supusă modelor. Astfel, se observă că în marea parte a istoriei cunoscute, originalitatea în câmpul ştiinţelor a fost oaia neagră, elementul de izolare, paria. Tradiţia domnea. Tradiţia însemnând autoritatea obţinută prin ethos era ameninţată de originalitate, adică de noi moduri de abordare, de noi moduri de formulare, de noi moduri de gândire.

Lucrurile au început să se schimbe începand cu perioada Renaşterii. De atunci şi până acum, originalitatea a caştigat teren (greutate), din punct de vedere al persuasiunii ajungându-se la situaţia în care coerenţa logică este adeseori ignorată în virtutea acestui atribut al originalului, fapt ce poate fi pus în directă legătură cu “furtuna” din ierarhia valorilor descrisă de Tudor Vianu.

Insemnătatea originalităţii este vizată şi de către Lucian Blaga în Zări şi Etape în schiţarea de tipologii ale spiritului naţional prin radiografierea principalelor (sau a celor mai puternice) elemente ce defineau zone culturale diferite. Astfel, zona europeana occidentală este singura din cele patru analizate, în care atributul de originalitate capătă valoare pozitivă.

De unde această schimbare radicală? O primă presupunere poate veni din direcţia teoriei ierarhiei nevoilor care îi aparţine lui Abraham Maslow. Deoarece în ultimile sute de ani în Europa Occidentală cuantumul de satisfacere a nevoilor a crescut, frica de periclitare a satisfacerii nevoilor aparţinând treptelor de bază s-a atenuat sau chiar a dispărut, fapt care a făcut posibilă acceptarea unor noi moduri de abordare a mediului înconjurător, a modului de abordare a elementelor ce definesc relaţiile între om şi lume şamd. Nevoile de bază fiind acum asigurate, indivizii acestei societăţi au putut căpăta libertatea de a experimenta noi moduri de a trăi, de a se exprima (au putut fi originali) fără ca o sabie lui Damocles să ameninţe decisiv în cazul în care noile moduri de viaţă (netestate) ar fi dat greş. Pe această linie, se poate ajunge (şi chiar se ajunge adeseori) la depăşirea echilibrului, la manifestări anormale de originalitate – născându-se astfel expresia “bogatul este excentric, săracul este nebun” (Celine, 2005, 148). Sintagmă ce poate se poate traduce prin faptul că potenţa economică de a ameliora eventualele efecte negative ale excentricităţilor (actelor de originalitate) face ca actele acestuia să fie privite cu indulgenţă, pe când incapacitatea individului ce nu dispune de astfel de resurse îl privează pe acesta de experimentări cu final incert.

O a doua presupunere este cea legată de orânduiala vieţii antice. Deoarece autoritatea în acea epocă se afla în strânsă legătură cu viaţa spirituală, sau mai corect spus, fiindcă latura religios-spirituală a existenţei sociale avea o însemnatate deosebită. Astfel, regulile traiului, “nomenclatorul” normelor ce stabileau datoriile individului faţă de societate precum şi relaţiile existente între elementele ce compun existenţa perceptibilă şi imperceptibilă a omului fiind bine stabilit şi neacceptând modificări. Incălcarea cutumei era o greşeală majoră. Zeii puteau fi mâniaţi de manifestări originale în câmpul gândirii, catastrofe neînchipuite fiind posibile ca urmare a acestor acţiuni “necugetate”.

De altfel implicaţiile sociale ale noului acceptat fără reticenţă făţişă sunt vizibile în epocă modernă, unde individul capătă un sentiment de puternic discomfort, după cum arată Alvin Tofler în Socul Viitorului.

Revenind în timpul prezent, într-o lucrare ştiinţifică, originalitatea se poate manifesta în mai multe feluri: prin abordare, prin conţinut, prin interpretare, prin concluzie, prin formulare samd (Chelcea, 21). Firesc, în câmpul ştiinţific se conturează delimitări precise în care se poate manifesta noul, acesta trebuind să se supună unor norme ce vizează de la relaţia de adevăr dintre lucrare şi realitate până la forma de prezentare a lucrării.

In ceea ce priveşte lucrarea pe care intenţionez să o redactez cuprinde originalitatea atât ca subiect cât şi ca experimentare a sa. Ca subiect deoarece în încercarea de aflare a relaţiilor dintre morală – arhetipuri (Jung) – principii – Idei (Platon) noul, schimbarea sau încercarea de redefinire a orânduielii existenţei are un rol de element al haosului, al negării Ordinii. Ca experimentare, deoarece nu am cunoştinţă de o lucrare care să cuprindă aceste relaţionări (deci există elementul noului), şi mai apoi, deoarece în timpurile pe care le trăim o asemenea abordare face obiectul preocupării a suficient de puţini indivizi încât astfel să creeze un caracter de originalitate (chiar dacă acesta este obţinut involuntar).

In încheierea acestui eseu se întrezăreşte posibilitatea unei lucrări ce poate opune argumente contradictorii despre calitatea originalităţii: este aceasta un nou aducător de bine, de prosperitate sau un perturbator al oranduielilor “sănătoase”?

Sau într-o viziune sociologică, întrebarea poate fi: plata pe care o face societatea prin renunţarea la obişnuinţe cât de mare este raportată la aportul calităţii vieţii dat de originalitatea unei lucrări ştiinţifice?

Bibliografie:

Blaga, Lucian. (2003). Zari si etape. Bucuresti: Humanitas.

Celine, Louis-Ferdinand. [1932] (2005). Calatorie la capatul noptii. Bucuresti: Nemira.

Chelcea, Septimiu. [2003] (2008). Metodologia unei lucrari stiintifice. Bucuresti: comunicare.ro

Cismaru, Diana-Maria si Dumitru, Iacob. (2004). Organizatia Inteligenta. Bucuresti: comunicare.ro

Jung, Carl. (2004). Arhetipurile si inconstientul colectiv. Bucuresti: Trei.

Toffler, Alvin. (2000). Socul viitorului. Filipestii de Targ: Antet.

malaele

omul despre care am mai spus. ca e unul din aceia care ma incanta. acum a facut un film.
(info de la crinusca luat)

durere

am fost furios. deocamdata doare. si din cand in cand mai gasesc motive de furie. si durere.

il am in mine pe musiu quijote. ma incapatanez sa vad frumusete acolo unde...

unde dracu'i sancho panza?
nu l'am citit pe cervantes. la vremea aia mi s'a parut pueril. (nenea paler are meritul de a mi'l fi pus recent - cam tarziu - pe retina) sau de fapt am evitat sa'mi vad o latura a mea, expusa hilar, pe o multime de pagini... fiindca altfel nu pot intelege iritarea vaga pe care mi'o provoca subiectul.
acum am o curiozitate. ce naiba facea musiu quijote dupa o batalie pierduta?
ajungea sa afle inselarile? inselarile de tot soiul. ale asteptarilor, ale oamenilor...
ajungea sa considere ca nu prea mai au sens bataliile pentru scoaterea la lumina a frumusetii din oameni? bataliile pentru fericire? sau orice activitate implicata de existenta sa umana?...

pana ieri evitam sa ma gandesc. era o senzatie de vertij negru in preajma gandului ca gata. de ieri seara am strans din dinti si am intrat in butoi. sa'l beau pan' la capat. si ce'o fi o fi.

am mai aflat si chestii noi. si de aici ma intreb: musiu quijote consientiza ca e luat in batjocura? la naiba. ala era personaj de poveste. ce conteaza cum sau ce facea el?