riscuri inutile

de cateva seri incoace plec de la birou pe centura. la 7-8 e mai liber decat prin bucurestiul blocat si il am de strabatut cam in diagonala.
invitatie pentru cei dornici de emotii tari. veniti intr'o noapte cu ploaie. si ceata. pe centura bucurestiului. si incercati sa nu scadeti sub 80 la ora.
sunt sectoare fara pic de lumina. pe drumul ud farurile sunt cvasiinutile. in ceata faza lunga mai mult te orbeste pe tine decat lumineaza drumul.
pur si simplu nu stii in ce directie este drumul. care serpuieste fara jena. uneori de la sine, alteori prin grija celor de la drumuri si poduri. marcajul este sters.
iar ca bonus, o mica eroare este suficienta. pe margine ai fie sant la fel de intunecat ca drumul, fie parapet (invizibil datorita camuflarii cu noroi).
o psiholoaga mi'ar zice ca evident o caut cu lamanarea. eu insa cred ca imi oblig atentia si creierul sa lase toate gandurile pe care le macina constant. ducandu'ma ca nebunul pana cand ma intreb cum de mai sunt intreg si cum de mai este tot asfalt sub rotile mele... ca eu nu mai vad drum de secunde bune. oricum, e o metoda destul de riscanta de a uita.
chiar am vazut deja doi care nu au reusit pana la capat. doi in trei seri mi se pare notabil.
la una si venise o masina de politie. care statea dincolo de masina proptita'n ceva din marginea drumului. masina cu luminile stinse. politia la fel. firesc, nici un fel de semnalizare. nici triunghi, nici lumini, nici un zgarcea imbracat in ceva reflectorizant. sansa de a intra in masina zob era atat de coapta incat s'ar fi cules singura daca ar fi putut. ca'i ramasese aleia fundul in sosea...
pe de o parte nu mai dau drumul la muzica in masina pentru a'mi auzi mai bine gandurile. pe de alta parte gonesc in intuneric pentru a le face sa taca. lumea e plina de zanateci.