durere

am fost furios. deocamdata doare. si din cand in cand mai gasesc motive de furie. si durere.

il am in mine pe musiu quijote. ma incapatanez sa vad frumusete acolo unde...

unde dracu'i sancho panza?
nu l'am citit pe cervantes. la vremea aia mi s'a parut pueril. (nenea paler are meritul de a mi'l fi pus recent - cam tarziu - pe retina) sau de fapt am evitat sa'mi vad o latura a mea, expusa hilar, pe o multime de pagini... fiindca altfel nu pot intelege iritarea vaga pe care mi'o provoca subiectul.
acum am o curiozitate. ce naiba facea musiu quijote dupa o batalie pierduta?
ajungea sa afle inselarile? inselarile de tot soiul. ale asteptarilor, ale oamenilor...
ajungea sa considere ca nu prea mai au sens bataliile pentru scoaterea la lumina a frumusetii din oameni? bataliile pentru fericire? sau orice activitate implicata de existenta sa umana?...

pana ieri evitam sa ma gandesc. era o senzatie de vertij negru in preajma gandului ca gata. de ieri seara am strans din dinti si am intrat in butoi. sa'l beau pan' la capat. si ce'o fi o fi.

am mai aflat si chestii noi. si de aici ma intreb: musiu quijote consientiza ca e luat in batjocura? la naiba. ala era personaj de poveste. ce conteaza cum sau ce facea el?