exprimandu'ne

uneori o mai dau in bara.
nu chiar ca francezii in primul mondial, dar totusi.
saptamana trecuta injuram de zor folosirea alaturarii de litere / sunete "ma loghinez".
pe de o parte, ce'i drept in ferestrele de autentificare apare cuvantul "login". unu la mana. doi la mana: luata ad literam actiunea de logare ar insemna o inscriere intr'un log (jurnal), pe cand loghinare ar fi intr'adevar cea de autentificare cu user si parola.
...insa mie tot imi suna crunt. si nu voi folosi aceasta exprimare nici batut la talpi pe coji de nuci.

si ca asta vine de la multinationala in care ne vom implementandu'ne, cred ca tocmai am ratat prima luare in coarne cu viitorul sef / viitorii colegi. ca la prima sedinta IT in formula mixta pur si simplu nu am avut timp sa le spun (cand se potrivea in discutie) ca noi nu suntem neam de robotei, suntem firi ceva mai autonome, suntem indivizi capabili sa cantarim o situatie si avem cohones sa luam o decizie. ideea e ca nu intentionam sa spun ca ei ar fi pe dos... dar asta in mod clar s'ar fi inteles.

insa tot cred ca am comis'o undeva. ii explicam la telefon unuia dintre ei cum se poate conecta remote pe un laptop de la noi fara nici un soft adiacent. el a simtit nevoia unei confirmari si a intrebat prin birou pe'acolo pe cineva... am auzit explicatiile care aratau ca omul care raspundea stie doar partea din metoda pentru userul obisnuit... si pur si simplu mi'a scapat "mai, asta e pentru incepatori". dupa ce am scos'o am ramas si eu traznit. totusi nu cred ca eram pe speaker. sper... oricum, trece.

ma uit la ce inseamna o multinationala. si nu'mi place. noi am avut un sistem pseudocomunist care doar pretindea ca ne uniformizeaza. dar multinationalele chiar o fac. iar dintr'un anumit punct de vedere uniformizarea inseamna dezumanizare. se pierde liberul arbitru. ti'l recapeti doar dupa ce ai demonstrat ca ti'ai nivelat asperitatile. personalitatea. ceea ce garanteaza ca apoi iti vei folosi recapatatul liber arbitru in spiritul si litera marii masinarii.

ma uit la viitorii colegi. imi lasa impresia ca nu au curaj sa faca un pas fara aprobarea fratelui mai mare. 'curaj' nu este cuvantul potrivit. ei nu concep ca ar exista aceasta posibilitate. ca in filmele sf cu societati bizare. am senzatia ca daca intr'o zi ar ramane fara sef si fara proceduri ar considera ca n'au ce face. si probabil ar pleca acasa. pe de o partea asta este o metoda sigura de a evita haosul. intr'o firma ce depaseste cateva mii de oameni. pe de alta parte efectele sociale (indivizii ciuntati) mi se par prea mari pentru scop (bunastarea unui varf de piramida).

pisicii mele ii place sa se uite'n soba. zilele astea o s'o vedem cu mustatile parlite. bineinteles, conform procedurii!